La 6 martie 2015 se împlinesc 70 de ani de la instalarea guvernului condus de dr. Petru Groza, primul guvern din istoria României cu majoritatea formată din membri ai PCR, scrie Agerpres.
La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, profitând de prezența Armatei Roșii, Uniunea Sovietică și-a impus dominația în estul Europei, inclusiv în România.
După instalarea, la 6 decembrie 1944, a guvernului condus de generalul Nicolae Rădescu, în București și în țară au fost organizate, de către comuniști, demonstrații de protest împotriva generalului. Agitațiile au culminat cu manifestația din 24 februarie 1945, care s-a soldat cu victime.
În aceste condiții, la București a sosit adjunctul ministrului de Externe sovietic, Andrei Ianuarevici Vîșinski. Acesta a cerut regelui Mihai I demiterea generalului Rădescu și formarea unui guvern al Frontului Național Democrat.
La refuzul regelui, în București au fost concentrate unități sovietice de blindate, a fost dezarmat batalionul de gardă al Marelui Stat Major, a fost interzisă legătura cu armatele române de pe front, radioul și presa au trecut sub control sovietic.
În urma acestor măsuri, la 1 martie 1945, generalul Rădescu a demisionat. În fruntea noului guvern a fost desemnat prințul Barbu Știrbey, dar nici acest guvern nu l-a mulțumit pe Vîșinski, amenințându-l pe rege că dacă nu-l numește pe Petru Groza prim-ministru, România urma să fie lichidată ca stat independent.
După noi presiuni, regele Mihai I (1927-1930; 1940-1947) a cedat, și, la 6 martie 1945, i-a încredințat lui Petru Groza formarea noului guvern, primul guvern din istoria României format în mare majoritate din membri ai PCR. În guvern au mai intrat reprezentanți ai Frontului Plugarilor, PNȚ — aripa Anton Alexandrescu, PNL — aripa Gheorghe Tătărescu și PSD.
Cabinetul condus de dr. Petru Groza este considerat a fi primul guvern cu majoritate comunistă aflat în fruntea țării și cel care a deschis calea comunizării României.
Impunerea, de către Uniunea Sovietică, a acestui guvern a provocat o stare conflictuală între suveran și executiv. În 1946 și 1947, PCR a devenit principala forță politică din România. Programul său politic prevedea abolirea monarhiei și instaurarea unui regim republican în România. Acest lucru s-a întâmplat la 30 decembrie 1947, când președintele Consiliului de Miniștri, dr. Petru Groza, i-a prezentat regelui actul de abdicare, care fusese deja redactat.
Izolarea era completă, în condițiile în care oricum Bucureștii și restul țării erau sub ocupația trupelor sovietice: telefoanele fuseseră deconectate, Palatul Elisabeta era înconjurat de trupele diviziei ”Tudor Vladimirescu”. În aceste circumstanțe, Mihai I a semnat, în numele său și al urmașilor săi, documentul abdicării de la prerogativele regale.
A fost convocată imediat o ședință fulger a Consiliului de Miniștri la care a participat și președintele Camerei Deputaților, Mihail Sadoveanu. Petru Groza a prezentat actul de abdicare și s-a emis o proclamație în care se consemna ”hotărârea de instaurare în România a unei forme republicane de guvernământ”.
În aceeași zi, într-o ședință extraordinară, Adunarea Deputaților a proclamat Republica Populară Română.
Regele Mihai I a părăsit teritoriul României la 3 ianuarie 1948, începând un lung exil.
