Editorialul semnat de Oana Stancu in Jurnalul national
Tăceri apăsătoare”, se spune. Ba chiar asurzitoare. Vedem prin filme când după un accident îngrozitor sau un cataclism scenele se derulează mut, personajul umblă bezmetic pe lângă corpuri însângerate amestecate în râmășițele dezastrului. În fața ecranului oftăm și noi poate sub “tăcerea apăsătoare”, poate chiar lăcrimăm, poate, empatici, simțim durerea. Zilele acestea în România au fost două cataclisme. Urmate de tăceri apăsătoare. Sub aceste tăceri, însă, spre deosebire de film, viața a mers perfect ca înainte mai departe, fiecare și-a văzut de treaba lui total orb și mut la urmele dezastrului ca într-o psihoză generală. O femeie a fost achitată definitiv după șase luni de închisoare pentru că șefa de la Înalta Curte, doamna Livia Stanciu, a mințit că a fost șantajată de acesta. În realitate, femeia, doamna Mariana Rarinca, își cerea înapoi banii cheltuiți pentru întreținerea unor proprietăți ale doamnei Stanciu și ale soțului său. În loc să-și plătească datoriile, doamna Stanciu a băgat-o la pușcărie prin denunțul său mincinos. Publicația Lumea Justiției arătă azi că au desăvârșit ticăloșia procurorii DNA Iulian Pancescu si Carmen Damian care au ignorat adevărul și probele. Doamna Damian nu este la prima acțiune de acest gen. Și în cazul Băsescu-Cășuneanu – spălarea de bani a făcut la fel. Iar doamna Damian și domnul Pancescu înțeleg că au venit și azi liniștiți la serviciu. La fel și domnul Gheorghe Popovici, șeful Secției a I-a a DNA, care le-a confirmat rechizitoriul. Bag de seamă că au venit liniștiți la serviciu pentru că nu am aflat să îi fi dat afară nici doamna Kovesi, nici ministrul Justiției despre care CEDO spune că îi are în subordine pe procurori. O femeie a fost băgată la zdup nevinovată și doamna Kovesi nu simte nevoia să își dea demisia de onoare. De asemenea nu a anunțat până acum nici că face vreo acțiune împotriva doamnei Stanciu pentru mărturie mincinoasă. Nici doamna Stanciu nu și-a dat demisia. Nici CSM nu are nicio reacție. Și atunci ce e de făcut? Cui îi aparține răspunderea pentru omul căruia i-au fost luate șase luni din viață? Cine ce poate face ceva acum? Dacă ministrul Justiției tace, ministrul trebuie să plece. Premierul poate să-l demită, parlamentarii pot face o moțiune simplă pentru schimbarea lui. Dacă doamna Kovesi nu pleacă singură și ea trebuie schimbată. Președintele Iohannis surprinzător tace și el în aceste zile. El prezidează, de exemplu ședintele CSM. Va fi o ocazie teribilă să așeze în limitele dreptății și legii cazul Stanciu. Președintele are răspunderea numirii procurorilor șefi și a președintelui Înaltei Curți. Trebuie să aibă și răspunderea sancțiunii lor pentru acest uriaș abuz. Dincolo de asta, orice om politic în aceste zile are răspunderea de a face ceva împotriva abuzului comis, măcar de a cere demisia doamnei Stanciu așa cum a făcut până acum doar Șerban Nicolae. Dincolo de oamenii politici, mai suntem și noi, cei mulți, care am stat în casă și de această dată și ne-am uitat la abuz și ne-am văzut de viețile noastre. A doua tăcere grea este cea de după motivarea sentinței din cazul pruncilor morți în flăcările Maternității Giulești. Curtea de Apel București scrie în clar că este vina Guvernului care a decis blocarea posturilor în sistemul bugetar. Au trecut patru zile de atunci. Unul care a condus acest Guvern, unul numit Boc, a inaugurat o maimuță, alți vreo doi au vorbit cu pumnul ridicat și patos politic la ședința PNL de sâmbătă. Rușine nu au, vină nu au, conștiință nu au. Noi avem? Noi de ce tăcem și nu îi facem să nu mai iasă din casele lor de rușine și de vină?
