Realizatorul emisiunii Exces de putere la Antena 3, Oana Stancu, a publicat un comentariu taios si plin de adevaruri in Jurnalul national.
În 2012, o populație implicată, cu reacție asumată și chiar cu un entuziasm care ar fi trebuit prețuit, nu disprețuit, a încredințat o putere uriașă Uniunii Social Liberale. O majoritate parlamentară de 70% era tot ce trebuia pentru îndreptarea României. Puterea trebuie să fi fost prea mare și i-a cocoșat pe cei care au primit-o, care s-au văzut în situația de a nu se putea ridica la nivelul răspunderii cerute de votul primit. Și au rămas să joace mărunt jocul politic așa cum îl văd cei mărunți: “Cum fac să pun eu mâna pe toată puterea?”, “Aaa, aliatul meu se pregătește să mă facă, vrea să fie el mai tare ca mine!”,“Ia să mă aliez eu cu dușmanul ca să i-o coc aliatului meu!”. Câți dintre ei s-au ridicat deasupra nivelului de băieți de curtea școlii mânați în viață doar de rivalitățile lor bazate pe testosteron adolescentin deși le-a încărunțit demult părul? Îi numeri pe degete!
Răspunderea i-ar fi făcut să ia decizii grele pentru ei, riscante poate în lupta cu sistemul pe care populația nu-l mai dorea, dar care să însănătoșească țara. N-au făcut asta! Au luat în schimb măsuri populiste, de dragul așa zisei imagini, prin care majoritatea politicienilor indiferent de partid a ajuns să înțeleagă ceva de prostit populația.
Domnul Ponta este propria victimă a tuturor celor descrise mai sus. Nu el este cel care a ratat să scoată parchetele de sub suspiciunea că fac jocuri politice? Nu el este cel care, în fruntea unei majorități incredibile, a ratat să facă schimbările legislative care să însănătoșească justiția îmbolnăvită de regimul Băsescu? Și, în fine, nu el este cel care, fost magistrat fiind, a decis ca propriul partid să nu aplice prezumția de nevinovăție și să ceară suspendarea membrilor săi care sunt cercetați penal, nu condamnați?
De partea cealaltă, și mai înfloritoare micimea! Cu tupeul hoțului care strigă “Hoțul!”, o amestecătură care vrea cu disperare la putere pe termen imediat, fără nicio socoteală de viitor sau de răspundere față de populație. Altfel, PNL ar fi pus condiția la momentul fuziunii ca noua lui jumătate să se spele măcar înainte de a intra în viața lor comună, iar PDL ar fi fost primul interesat să-și dea la o parte corupții pentru a putea construi un viitor. Or, asumându-și cu aroganța tâlharului experimentat victoria lui Iohannis și încrederea cu care el este mandatat azi de populație, vechii băsiști își pun pe zi ce trece în practică planul de a-i aduce înapoi și pe Ungureanu și pe Predoiu și apoi și pe Boagiu, și pe Vass și pe toți ai lor.
Dacă această clasă politică și-a atins falimentul, mă întreb de unde poate veni soluția. Pe vremuri, a fost adus un domn străin. Astăzi îi trăiește încă urmașul. Răspunderea pe care un monarh o are față de numele său și al familie sale, apoi și față de țară, poate că ar scoate ce-i mai bun și din clasa politică și ar ridica-o din colbul curții școlii.
