Realizatoarea de televiziune Lucia Hossu-Longin a declarat, pentru MEDIAFAX, că este foarte mirată şi tulburată de decizia privind clasarea Dosarului Revoluţiei din 1989, precizând că lacrimile nu s-au şters încă de pe obrajii celor care au suferit şi că acestora li s-a refuzat o ultimă dreptate.
“N-am văzut încă decizia, pentru mine este inexplicabilă. La misterul Revoluţiei s-a adăugat un mister, misterul clasării acestui dosar important. Eu nu ştiu de ce s-a clasat dosarul, pentru că generalul Voinea a rezolvat aproape toate dosarele – Sibiul, Bucureştiul şi Timişoara. Nu văd de ce. Vinovaţii se ştiau. Nu văd de ce se clasează. Sunt absolut siderată. Încă un mister pe care nimeni nu ni-l va desluşi, pentru că Înalta Curte, de cele mai multe ori, nu-şi motivează deciziile”, a spus Lucia Hossu-Longin.
Ea a precizat că este “foarte mirată şi foarte tulburată”, pentru că, prin decizia de clasare a acestui dosar, se refuză o ultimă dreptate care se putea săvârşi pentru rudele celor care au murit în decembrie sau pentru cei care sunt răniţi.
Lucia Hossu-Longin a mai spus că există oameni care suferă în continuare de pe urma Revoluţiei, fiind “condamnaţi la boli permanente, tratamente, internări”. “Aceşti oameni nu vor înţelege nici ei de ce această ultimă dreptate nu li se acordă. Şi cu atât mai mult cu cât decizia aparţine unui aşa cum zicem toţi – uneori îl luăm în derâdere, uneori îl slăvim – statului de drept”, a afirmat Lucia Hossu-Longin.
Totodată, Lucia Hossu-Longin consideră că nu a trecut suficient timp care să justifice clasarea dosarului.
“Şi după 25 de ani şi după 50 de ani, lucrurile se pot judeca şi se pot tranşa în justiţie. Nu cred că trecerea celor 25 de ani a putut să aline suferinţele atâtor părinţi, atâtor fraţi, atâtor rude, ale celor care au murit (…) Lacrimile nu s-au şters de pe obrajii celor care au suferit. Nu este o alinare aşa cum crede Înalta Curte. Numai dreptatea poate să aline şi să vindece suferinţa. Nimic altceva. Nedreptatea în niciun caz nu alină şi nu şterge suferinţa. Clasarea este un act de nedreptate, de injustiţie, nu de justiţie”, a subliniat Lucia Hossu-Longin.
Procurorii militari din Parchetul instanţei supreme au clasat dosarul Revoluţiei din decembrie 1989, în care au fost făcute cercetări privind 709 morţi, 2.198 de răniţi, dintre care 1.855 împuşcaţi, şi 924 de reţinuţi, PICCJ precizând că pentru unele fapte există condamnări în alte cauze.
Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (PICCJ) a anunţat vineri, într-un comunicat de presă, că procurorii de la Secţia Parchetelor Militare au finalizat cercetările în dosarul 11/P/2014 privind fapte comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989, care au avut ca rezultat decesul, rănirea şi lipsirea de libertate a unor persoane, precum şi distrugerea unor bunuri.
Istoria va judeca toate aceste fapte iar, intotdeauna fara exceptie “revolutiile” si-au devorat eroii.
Doar Basescu a avut curajul sa se rasteasca procurorilor corupti si sa ceara solutionarea acestui dosar. Geniala este prezentarea filmuletului ieri de catre dictator
Cum, mai, basisto ? kovesi e corupta acum ? Ca o aresteaza pe udrea ? Altfel nu ar fi corupta, asa-i ? basescu are curaj doar in fata sticlei cu alcool.
Sigur ca e o nedreptate fata de familiile victimelor dar, chiar si la nivel pragmatic (nu de praxis legal, de piata, pur si simplu) e o prostie sa pui semnul egal intre 1700 de victime si 400 de responsabili( parca atatea sunt condamnarile individuale) pt soarta acestora. Daca o iei la “dinte pt dinte” sunt prea putini vinovati, iar daca scoti criteriul moral din operatia “matematica” rezulta ca 400 de indivizi au masacrat 1700 de indivizi, de tampiti ce-au fost ( nu ca executanti ai unui plan de reprimare bine inchegat, “diabolic” prin exactitatea cu care a fost conceput). Absurditatea consta in faptul ca s-a cuantificat moartea unor oameni, ca s-a gasit un sistem de schimb ca la piata: cat costa 1700 x Y kg de carne umana? Exact 400x Y ani de puscarie. (Ar mai fi fost niste maruntis dar s-a reevaluat moneda si cu rata inflatiei, in fine, rotunjim suma).
Si mai e un amanunt nelinistitor in clasarea dosarului Revolutiei, anume faptul ca Basescu a tot subliniat participarea, de partea vinovatilor, a Procurorului Sef Nitu (militar in termen la momentul respectiv, care ar fi “tras” in revolutionari). Ca Basescu stia rezultatul procesului nu-i de mirare, dar compromiterea lui Nitu prin clasarea dosarului apare ca o prima miscare, bine gandita, menita sa detoneze in mai multe locuri, pe termen lung. Daca Sectia Militara a Parchetului General , si Nitu insusi, nu si-au dat seama de pericol, asta e; insa, mi-e teama ca armata s-a lasat iarasi “lucrata” de Securitate sa traga toate ponoasele de pe urma evenimentelor sangeroase din ’89.
Domnu’ Tudor, ca să-l parafrazez pe un nene: “S-a aflat cine a tras în decembrie 1989, s-a aflat cine e de vină pentru reacţia extrem de proastă & neîndemânatică a serviciilor de urgenţă (STS) în cazul accidentului din Apuseni cu avionul, s-a aflat cine l-a omorât pe anticomunistul Gheorghe Ursu, s-a aflat cine a trădat la Pungeşti; mai rămăsese ‘mizilicul’ cu implicarea SRI, Ministerului de Interne & a Ministerului Apărării în reprimarea revoltelor anticomuniste din iunie 1990. Ce judecător va avea curajul să-i bage la puşcărie pe Iliescu şi pe Măgureanu, să-i oblige la daune morale şi anularea pensiilor de demnitar prosovietic??? Praf în ochi pentru orbi proşti!”