Directorul Serviciului Roman de Informatii, Eduard Hellvig si-a expus punctul de vedere in legatura cu tragedia de la Colectiv si amenintarile pentru societatea romaneasca in primul numar pe 2016 al revistei “Intelligence” editata de SRI. Materialul a fost prezentat integral in emisiunea “Punctul de intalnire” de la Antena 3 si este redat in continuare.
===================================
<Cel mai negru dintre scenariile luate in calcul de serviciile de informaţii
europene a devenit, in mod tragic, realitate la 13 noiembrie. Existau temeri
intemeiate că se pune la cale o serie de atentate cu ţinte multiple.
In ciuda tentativelor dejucate in ultimele luni, carnagiul s-a produs la
Paris cu forţa inevitabilului. Cele şase atacuri derulate in 33 de minute,
coordonate intre executanţi cu experienţă, au avut ca obiectiv evident să facă un
număr cat mai mare de victime, pentru a cauza cat mai multă teroare cu putinţă.
Cu toate eforturile – legislativ, logistic, uman, financiar – pe care Franţa le-a făcut
după atentatele din ianuarie, „terorismul de masă” a izbit şi mai sângeros în inima
Parisului.
Hyperterorismul, despre care s-a vorbit prima dată după 11 Septembrie 2001,
devine o realitate europeană, punând capăt păcii care data de şapte decenii.
Războiul nu mai e o metaforă. Ci o realitate brutală care a invadat cotidianul
europenilor.
Va dura mult până când ne vom recâştiga, în Europa, siguranţa necesară ieşirii pe
stadion, la un concert ori pe o terasă. Întâmplător sau nu, toate aceste locuri ale
bucuriei de a trăi au fost vizate de ucigaşi.
Acestei stări de fapt oribile, profesioniştii în informaţii sunt primii chemaţi să-i
contrapună mai multă supraveghere antiteroristă, un schimb de informaţii suplimentar şi
o mai intensă expertiză. Suntem obligaţi la un proces de intelligence cât mai
performant, care să formuleze cele mai eficiente răspunsuri la ameninţarea teroristă.
Cooperarea sporită va fi decisivă, în condiţiile permeabilităţii unora din frontierele
externe ale UE, pentru demantelarea reţelelor de tranzit de combatanţi şi armament.
Dar, mai ales, cred că devine necesar efortul pentru construirea parteneriatului stat –
cetăţean, propus în viziunea strategică a SRI pentru perioada 2015 – 2019. În condiţiile
în care cetăţeanul este tot mai mult ţinta directă a atacurilor, menite să lovească implicit
şi statele, cetăţeanului îi va reveni, în viitorul apropiat, un tot mai mare rol de contributor
la asigurarea securităţii, în completarea celui clasic, de beneficiar.
Este un proces care presupune încredere reciprocă, la baza căreia stau transparenţa
şi respectarea strictă a legii. După cum spunea unul din omologii europeni, secret, în
lumea de azi, nu trebuie să însemne şi secretos. E o premisă a încrederii. De aceea,
am lansat o deschidere a SRI spre sfera academică, pentru atragerea de specialişti şi
schimb de analiză, spre tineri, pentru stimularea unor potenţiale cariere, spre publicul
larg, printr-o comunicare mai amplă a activităţilor noastre. Vom continua această
apropiere, firească, pentru că – aşa cum am mai spus-o recent, într-un încurajator
context academic, la Cluj – din perspectiva mea, cetăţeanul este esenţa devizei noastre
„Patria a priori”.
În acest spirit, am decis, în noaptea de 31 octombrie, să deschidem larg portile
Spitalului Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” pentru primirea şi tratarea
răniţilor în incendiul din clubul „Colectiv”. Şi, urmare a acestei tragedii, am solicitat
Serviciului o implicare sporită pentru asigurarea securităţii cetăţenilor,
ameninţată, iată, mortal de incompetenţă, indiferenţă şi corupţie. Cu părere de rău am constatat că lipsa de responsabilitate în actul administrativ devine un risc pentru siguranţa naţională, mai ales atunci când sunt puse în pericol vieţi omeneşti.
De altfel, întregul context regional ne obligă la un efort major în vederea asigurării si consolidării instituţiilor statului. Pentru că provocările asimetrice vizează îndeosebi fisuri în arhitectura statală. Uneori, în momente dificile, îmi amintesc cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea, care şi-a marcat debutul pontificatului, cu un deceniu înaintea căderii comunismului, prin celebrul îndemn adresat compatrioţilor săi şi tuturor europenilor ce sufereau pe un continent divizat, cuvinte ce-au întărit şi speranţa noastră, a credincioşilor ortodocşi:
„Nu vă fie teamă!”.
Într-o vreme în care demonii terorii se năpustesc asupra vieţii noastre de zi cu zi, într-o vreme în care reînvie, în preajmă, ameninţarea împărţirii lumii în sfere de influenţă, într-o vreme în care ritmul schimbărilor poate părea descurajant – să ne amintim, dincolo de graniţele religiilor, acest îndemn ce sintetizează esenţa fiinţei umane, în mersul său înainte prin istorie.
