Un articol din Jurnalul national, adevarat si revoltator prin natura subiectului
http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/medicul-de-familie/medic-vand-pacienti-comertul-cu-asigurati-imoral-dar-legal-709849.html
Poate suna revoltător pentru cei mai mulţi dintre noi, însă în România este cât se poate de real şi legal: prin intermediul anunţurilor de mică publicitate, unii medici de familie îşi vând pacienţi, “la pachet” cu cabinetul, în timp ce alţii comercializează doar listele cu asiguraţi. Preţurile sunt stabilite în funcţie de cerere şi ofertă, locaţie, număr de asiguraţi înscrişi pe liste şi dotări.
Asociaţiile de pacienţi acuză legislaţia imorală şi spun că, în acest fel, date medicale confidenţiale pot ajunge cu uşurinţă în posesia unor terţe persoane, care nu au nicio legătură cu medicina.
“Vând praxis de aproximativ 1.000 de pacienţi în comuna Vama, jud. Suceava. Zonă foarte bună. Suma de vânzare este de 11.000 euro. Accept schimburi” este un anunţ postat acum 4 zile.
“Vând praxis medicină de familie, Petreşti, Dâmboviţa (pe A1) 100 mp, renovat şi utilat, 2.200 de pacienţi. Accept variante: maşini, imobiliare. Preţ: 20.000 de euro”, sună un altul, publicat în februarie.
Săptămânal, atât pe site-urile de anunţuri, cât şi în revistele de specialitate, sunt postate zeci de oferte de vânzare de praxis medical. Sumele cerute variază foarte mult, fiind cuprinse între 4.000 şi 30.000 de euro, în funcţie de locaţie (rural/urban), vad (numărul locuitorilor, singurul medic din localitate), suprafaţa cabinetului şi numărul pacienţilor şi proporţia asiguraţilor dintre cei înscrişi pe listă.
Cei mai mulţi medici stabilesc preţul per pachet, pentru tot praxisul, care cuprinde, potrivit legii, “patrimoniul de afectaţiune profesională, infrastructura cabinetului şi clientela reprezentată de pacienţi şi alţi beneficiari ai serviciilor oferite de cabinet”, alţii îşi vând doar listele de pacienţi.
“Praxis cu 1.800 de pacienţi asiguraţi, în centrul comunei Potlogi, Dâmboviţa, în locaţia fostului dispensar. Preţul pentru praxis este de 6.000 de euro, iar cabinetul se poate închiria pentru 450 euro/lună sau cumpăra (30.000 euro). Preţuri uşor negociabile”, sună o ofertă recentă. La un calcul simplu, suma cerută de medicul respectiv pentru un asigurat este de 3,3 euro, însă aceasta poate ajunge şi la 10-15 euro, în cazul cabinetelor din oraşele mari.
“În localităţile mici, unde este sărăcie şi puţini asiguraţi, cabinetul are cheltuieli mari şi afacerea nu prea merge. De-aia e zbaterea asta pentru asiguraţi”, ne explică un medic.
Această practică este cât se poate de legală, fiind reglementată printr-un ordin de ministru (1322/2006), semnat de liberalul Eugen Nicolăescu.
Legislaţia este, însă, imorală, susţin reprezentanţii pacienţilor, deoarece intră în contradicţie cu dreptul acestuia de a-şi alege medicul de familie. “Nu tot ceea ce este legal, este şi moral. Pacientul nu se vinde. Vinzi doar patrimoniul de afecţiune a praxisului medical. Dar una e să zici şi alta să spui <vând cu=”” pacien=”” cabinet=””>. Sigur, medicii au venituri mai mari, dacă sunt mai mulţi pacienţi, pentru că de la Casele de Asigurări de Sănătate, o parte din plăţi se fac şi o parte (70%) pe servicii. Aşa că nu e totuna dacă ai 2.000 de pacienţi, sau 1.000”, a explicat Vasile Barbu, preşedintele ANPP.
Proporţia dintre cele două variante de plată a unui medic de familie se stabileşte în Contractul Cadru şi se poate schimba de la un an la altul. Pentru 2016, spre exemplu, potrivit documentului care va intra în vigoare de la 1 aprilie 2016, medicii de familie vor fi plătiţi de casele de asigurări de sănătate cu 50% “per capita” şi 50% pe serviciu medical.
Preşedintele ANPP spune că totul se face fără consimţământul pacientului, astfel că acesta nu are posibilitatea să-şi aleagă doctorul, potrivit legislaţiei în vigoare, şi că se confruntă frecvent cu astfel de cazuri. Odată înscris pe lista unui medic, pacientul nu se poate transfera la un alt doctor, timp de 6 luni.
“Trebuie să avem în vedere că este vorba de medicul de familie, pe care eu mi l-am ales, care cunoaşte foarte multe despre mine, despre familia mea, intimităţi, iar pacientul trebuie să fie notificat din timp, astfel ca acesta să poată alege între medicul nou venit la adresa respectivă sau să meargă în altă parte”
De multe ori, praxisul nu este cumpărat de un medic, aşa cum stipulează legea, ci de o persoană care nu are nicio treabă cu medicina. “Acea persoană trebuie să aibă un medic angajat, dar în calitate de patron are acces la datele medicale. Acolo poate să intre oricine să ia datele mele legate, poate, de transplant, de anumite boli pe care pacinetul nu doreşte să fie făcute publice”, potrivit preşedintelui ANPP.
Conform legii, medicul care nu-şi mai poate exercita activitatea din diverse motive (deces, boală, pensionare, schimbarea domiciliului, etc.) poate înstrăina cabinetul, dar această renunţare trebuie să anunţe Colegiul Medicilor şi Casa de Asigurări de Sănătate.
“Medicul, practic, vinde o listă de clienţi. Pacientul este considerat un client, ceea ce vine în contradicţie cu principiul medicinii de familie. Păi, ori e medicină de familie, ori e comerţ. Noi am încercat să interzicem asta, să atenţionăm medicii că este o lipsă de respect faţă de pacient. N-am reuşit, pentru că toată lumea ne trimite la lege” – Vasile Barbu, ANPP.
