Azi este 16 mai. In 1954, bolsevicii romani si sovietici savarseau una din miile de crime impotriva elitei romanesti. Murea la inchisoarea Jilava marele crestin Vladimir Ghika. Numele lui se adauga pe rabojul ciumei rosii care a nenorocit Romania : preoti, intelectuali, politicieni de marca, tarani cu credinta in Dumnezeu, studenti – toti macelariti pentru distrugerea identitatii neamului romanesc si stoparea evolutiei europene a Romaniei moderne, inceputa la 10 mai 1866, ziua urcarii Regelui Carol I pe tron.
==================
Vladimir Ghika s-a nascut in ziua de 25 decembrie 1873, in Constantinopol (astazi Istanbul, Turcia), si a murit in ziua de 16 mai 1954, in inchisoarea Jilava.
Vladimir Ghika a fost nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore Ghika Voda (1849-1856), nascut din Ioan Ghika, general de divizie si ministru de externe al Romaniei, si din Alexandrina Moret de Blaremberg, descendenta din Henric al IV-lea, regele Frantei. Vladimir a avut patru frati si o sora: Grigore, Alexandru, Gheorghe, Ella (morti de tineri) si Dimitrie (1875-1967).
Vladimir Ghika a fost botezat ortodox, dupa mama lui. In anul 1878, Vladimir este trimis sa studieze la Toulouse, in Franta, unde va sta in grija unei familii protestante. Aici, va studia pana in anul 1893. Dupa acest an, tanarul Vladimir va merge la Paris, unde va studia intre anii 1893 si 1895, cursurile Facultatii de Stiinte Politice. In paralel, el va urma si studii de medicina, botanica, arta, litere, filozofie, istorie si drept.
In anul 1895 se va imbolnavi de anghina pectorala, lucru ce il determina sa se intoarca in tara, pentru vreo doi ani (1895-1898). In anul 1898 Vladimir va pleca la Roma, unde va continua studiile la Facultatea de Filosofie si Teologie (Angelicum), condusa de calugarii dominicani.
In anul 1902, fiind inca la Roma, tanarul Vladimir Ghika va lua o hotarare uriasa : va imbratisa credinta romano-catolica, fara a renunta insa la credinta ortodoxa.
Tot acum se naste in el si dorinta de a deveni calugar. La indemnul papei de atunci, Pius al X-lea, Vladimir renunta la dorinta de a deveni calugar, urmand un apostolat laic. Ca misionar, Vladimir Ghika va propovadui in mai toata lumea: Bucuresti, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Aires, etc. El devine astfel unul dintre pionierii apostolatului laic, potrivit unor site-uri crestine – ortodoxe si catolice.
PRIMA AMBULANTA DIN ROMANIA
Dupa o vreme, Vladimir Ghika se intoarce in tara, unde va deschide primul dispensar gratuit: Betleem Mariae, din Bucuresti. In acelasi duh, el va pune si bazele spitalului sanatoriu “Vincentiu de Paul”, tot cu servicii gratuite. In acesta din urma va functiona si prima ambulanta din tara.
Prin aceste doua institutii, Vladimir Ghika devine primul om caritativ catolic din Romania.
In cadrul Razboiului din Balcani, in anul 1913, el va acorda ingrijiri ranitilor de razboi si bolnavilor de holera, in Zimnicea. In cadrul Primului Razboi Mondial, se va ocupa si de unele misiuni diplomatice.
In ziua de 7 octombrie 1923, Vladimir Ghika este sfintit preot catolic, la Paris, de cardinalul Dubois, arhiepiscopul din zona. Pana in anul 1939, preotul Vladimir va ramane in Franta. Scaunul Papal din Roma i-a acordat, la scurt timp dupa hirotonire, dreptul de a celebra slujbele si in ritul bizantin. Prin aceasta hotarare, printul Vladimir Ghika devine primul (poate singurul) preot roman biritual.
Dupa o vreme, Vladimir este numit preot intr-o parohie saraca din Paris, anume Villejuif. In anul 1930, imbolnavindu-se, se retrage ca rector, la Biserica Strainilor, tot in Paris.
In anul 1924, el va intemeia si o societate auxiliara de misiuni, numita “Opera Fratilor si Surorilor Sfantului Ioan”. Drept sediu, el va cumpara cladirea unei foste inchisori de femei, care la inceput fusese manastire. Institutia nu va rezista insa prea mult, din motive financiare inchizandu-se.
In ziua de 13 mai 1931, datorita ostenelilor sale misionare si social-filantropice, Scaunul Papal din Roma il numeste pe Vladimir Ghika drept “Protonotar Apostolic”. Acest titlu il va primi cu oarecare retineri, deoarece la intrarea in preotie isi fagaduise sa nu primeasca nici un fel de demnitati bisericesti. La primirea acesteia, si-a zis: “Nimic nu se va schimba in felul meu de viata, va fi doar o panglica ingusta adaugată la reverenda.”
In ziua de 3 august 1939, Vladimir Ghika se intoarce in Romania. Incepand cel de-al Doilea Razboi Mondial, printul nu va mai pleca din tara, unde va avea grija de ranitii de razboi. La scurta vreme dupa marile evenimente vin la conducere comunistii. Trenul regal pleaca din tara fara el, refuzand inca o data fuga din calea greutatilor semenilor.
Vladimir Ghika este arestat la data de 18 noiembrie 1952, fiind inchis sub acuzatia de “inalta tradare” in inchisoarea Jilava, unde este amenintat, batut si torturat.
Abia la un an de la intemnitare are loc procesul, in seara zilei de 16 mai 1954 el moare in urma gravelor rani provocate de bolsevicii romani si sovietici.
Procesul în vederea beatificării şi canonizării a început în 2002. Dosarul complet a fost înaintat la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor pe 2 februarie 2012. Pe baza acestuia, după ce a avut părerea unanim favorabilă a teologilor şi a cardinalilor, Sfântul Părinte Papa Francisc a recunoscut martiriul lui Vladimir Ghika pe 27 martie 2013.
Astfel, Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat la 31 august 2013, la Bucureşti.
