Acesta este studiul pe care l-am prezentat duminica seara in editia speciala Antena 3.
Lovitura de stat militară în Republica Turcă
Derivă din rolul constituțional al Armatei, definit ca “garant al laicității și ordinii de drept.”
Argumente ale Armatei : atentat la caracterul laic al statului, inclinatia spre Islamism, riscuri pentru securitatea Turciei, punerea in pericol a posturii de avanpost occidental al Turciei în perioada Războiului Rece.
Au avut loc două tipuri de intervenții ale Armatei:
preluarea subită a puterii (1960, 1980) → lovitură de stat clasică: grup de la nivelul cel mai înalt al Armatei instaurează regim militar temporar, organizează alegeri, predă puterea liderilor politici aleși si agreati de Armata.
memoranda (1971, 1997) → Șeful SMG comunică oficial, în scris, personal, de obicei premierului, printr-un memorandum, nemulțumirile Armatei, cu un termen limită adresat tuturor forțelor politice, pentru a le remedia. În caz contrar, Armata își asumă conducerea țării.
27 mai 1960 – general Cemal Gursel
Motiv: performanțele economice slabe ale guvernului condus de premierul Adnan Menderes (Partidul Democrat) după încetarea ajutorului American prin Planul Marshall. Premierul, miniștrii de externe și finanțe au fost judecați și executați. 300 militari, 500 magistrați înlăturați din system.
Octombrie 1961 – junta condusă de Gursel a organizat alegeri câștigate de Partidul Justiției condus de Suleyman Demirel. Parlamentul rezultat din aceste alegeri l-a votat pe Gursel președinte.
12 martie 1971 – general Memduh Tagmac
Memduh Tagmac a înaintat premierului Demirel un Memorandum, axat pe riscurile de securitate și pe scăderea nivelului de trai. A menționat preferința directă a Armatei ca țara să fie condusă de un lider mai apropiat doctrinei kemaliste, care să aplice ferm Constituția din 1961. Demirel a demisionat în 3 ore de la înaintarea Memorandumului.Profesorul Nihat Erim a fost numit prim-ministru. Asasinarea lui în 1980 a grăbit alta lovitura de stat, condusă de generalul Kenan Evren, seful Armatei.
12 septembrie 1980 – general Kenan Evren
Motiv: tensiuni politice majore, climat de securitate extrem de nesigur pe întreg teritoriul Turciei, dificultăți economice majore.
Șeful Armatei, generalul Kenan Evren, a ezitat un an să-și asume puterea, în speranța că pași succesivi democratici (moțiune de cenzură, eventual alegeri anticipate) vor putea să aducă un guvern care să utilizeze ferm pârghiile constituționale pentru redresarea economică (inflația depășise 100%).
Regimul militar l-a înlăturat a doua oară pe Suleyman Demirel din funcția de premier și a transformat major Turcia prin exporturi masive, investiții, construcții civile la scară națională cu accent pe mediul rural.
Kenan Evren a devenit președinte ales în Parlamentul rezultat din alegerile organizate în temeiul noii Constituții adoptate în 1982.
Regimul Evren a fost discreditat în procese instrumentate în mandatul Erdogan. Evren a murit în 2015, în timp ce era judecat.
Memorandum-ul din 1997
Președintele Demirel a soliciat Armatei un inventar al problemelor fundamentale ale țării, pretext pentru a determina demisia premierului islamist Necmetin Erbakan.
Șeful Armatei, gen. Ismail Karadai, a prezentat un text cu 55 de puncte din toate domeniile societății, acceptate de președinte.
Premierul a fost convocat la Statul Major General și i s-a cerut să semneze textul redactat de militari, angajament implicit la aplicării lui. Documentul prevedea și interdicția de a activa în politică pentru Recep Erdogan.
Autorii memorandum-ului au fost judecați după venierea la putere a AKP – partidul lui Erdogan – și condamnați la închisoare.
2016. Concluzii
Din cele 4 lovituri de stat – 1960, 1971, 1980, 2016, primele trei au fost executate de conducerea Armatei si au schimbat puterea. Cea din 2016 nu a fost sprijinita de generalii influenti in frunte cu seful SMG, drept pentru care a esuat. Daca era vorba de Armata in integralitatea ei, azi presedintele Erdogan era istorie, ca toti ceilalti in ultimii 50 de ani.
