Premierul italian, Matteo Renzi, a anunțat duminică noaptea că luni va prezenta demisia sa președintelui Sergio Mattarella, în urma eșecului de la referendumul privind reforma constituțională, transmit agențiile internaționale de presă.
“Experiența mea de șef al guvernului se oprește aici”, a declarat Renzi, după înfrângerea sa la referendumul privind reforma constituțională, precizând că va depune demisia, luni, la finalul unui consiliu de miniștri, transmite AFP.
“Am vrut să tai scaune, dar nu am reușit. Scaunul care cade este cel al meu”, a arătat premierul italian.
În timpul apariției sale, Matteo Renzi, cu o mie de zile în fruntea executivului de la Roma, a fost acompaniat de soția sa, Agnese Lantini, căreia i-a mulțumit pentru “răbdarea” din timpul mandatului său de premier.
După numărarea a circa jumătate din voturile exprimate la referendum, 59,6% s-au pronunțat contra reformei, față de 40,4 în favoarea acesteia, relevă EFE.
Invocând crizele politice frecvente care au marcat scena politică italiană în ultimele decenii, premierul de centru-stânga a cerut o reformă a sistemului politic prin care s-ar fi sporit puterile guvernului central, în detrimentul celor 20 de regiuni ale Italiei, pe probleme precum mediul, transportul și energia.
Reforma viza și renunțarea la bicameralismul perfect prin retragerea funcției legislative în cazul Senatului, urmând totodată să fie redus numărul de parlamentari.
Euro a coborât la cel mai redus nivel din ultimele 20 de luni în raport cu dolarul, în timpul tranzacţiilor de luni, iar acţiunile au scăzut şi obligaţiunile au urcat, din cauza temerilor că eşecul referendumului din Italia va destabiliza ţara şi va încuraja mişcările naţionaliste, transmite Bloomberg.
Demisia este considerata in occident un gest de onoare , insa in Romania ” onoarea ” este lipita cu super glue de scaune ( vezi membrii guvernului meu ) !!!
Asta e democratie si bun simt.
Nu agatarea de putere cu disperare ca Basescu si Ciolos dupa ce ai nenorocit tara, economia, salariile, inchis sau distrus spitale, zero fonduri europene si nu te mai vrea nici naiba.
Fotografia aleasa de Dl. Tudor pentru acest post este “priceless”. Admit ca nu sunt un cunoscator al realitatilor cu care se confrunta Italia. Inteleg totusi ca in lista de scenarii post-Renzi este inclusa si variant unui guvern tehnocrat (chiar fara fotografia propusa de Dl. Tudor gandul ma duce la ce s-a intamplat in Romania dupa demisia D-lui Ponta). Daca asa stau lucrurile atunci in mod cert nici italienii nu sunt la current cu realitatile din Romania asa ca suntem chit la capitolul ignoranta.
foarte posibil
Aha. Deci invers nu e posibil: sa aleaga un guvern tehnocrat tocmai pt ca stiu ce e in romania.ati denaturat sensul cuvantului de cred oamenii ca tehnocrat e rau.
Cu putin sprijin politic guvernul asta a realizat mai multe decat tot cr a fost pana acum.
Asa se laudau intre ei gibonii basistii ca au realizat si reformat si sunt cinstiti si acum s-au ascuns majoritatea in PNL de buni ce au fost.
Acum s-a schimbat placa si e cu gibonii tehnocrati. Ce curati e ei !
Cand se fasaie complet si cu gibonii astia in ce alta specie mincinoasa o sa va trasformati?
zio, nu intentionez sa-ti alterez credinta in concepte precum dictatura luminata. Frumusetea democratiei este ca fiecare este liber sa aiba propria opinie.
Totusi, in caz ca nu ai aflat, in contextul dat, “tehnocrat” este o eticheta securisto-propagandistica pentru “numit”. “Guvern de numiti” nu suna tocmai masticabil pentru consumatorii de lozinci asa ca hai mai bine sa-i spunem “guvern de tehnocrati”.
Dincolo de lozinci, mai poate fi vorba de democratie cand in locul celor alesi guvernam prin numiti? Daca ar fi sa raspund la aceasta intrebare raspunsul meu ar fi: evident nu.
Renzi a fost un tip misto, mai realist. Dar n-are cu cine.
Cel mai probabil ECB va “cumpara” cadavrele financiare italiene si le va ingropa in euro. Si euro se duce si mai jos….
Probabil vor puna un PM tot de la GoldmanSachs si ma astept ca “masina de sperieturi” a propagandei sa mearga la turatie maxima in urmatoarele luni, desi indiferent cine si cum va fi rezultatul final e tot ala: sandramaua UE se duce dracu.. din pacate italienii nu au nici o solutie; ar fi iesirea imediata din eurozona, dar nu o vad posibila. Vor agoniza ca si grecii.
Urmeaza Portugalia si Franta.
In sfirsit o dovada de democratie! Poporul chemat la urne pentru a decide, a decis.
1- Renzi trieste din politica inca de la virstea de 21 ani, cind a devenit Presedinte de Provincie (Provincia la ei este un fel de C.J. de la noi).
A continuat prin a deveni primar la Florenta. Acolo s-a coagulat un grup foarte unit de prieteni care au asteptat momentul prielnic spre a da asaltul la functia de secretar de Partid Democratic.
Un partid democratic ce nu mai are nici o conotatie de stinga, care o data cu Renzi la conducere, a facut ooptiuni care l-au indepartat de stinga traditionala. Dupa alegerile primare din 2012, si dupa mandatul tehnocratilor (NOV 2011 – sfirsitul-lui 2012), repet Renzi s-a trezit catapultat la functia de Presedinte de Consiliu (Prim ministru la noi) uzurpind pe Enrico Letta numit de fostul Presedinte G Napolitano. Nici E. Letta nu trecuse prin alegeri, democratic vorbind. Napolitano a considerat, spre “binele natiuni” sa il inlocuiasca cu M. Renzi: o personalitate vivace , turbo am putea spune, dornic de putere si cu siguranta un garantist al vointei emanate de la Bruxselles, simpatizat de Merkel, un unul din “tineri frumosi, liberi si destepti” cum se zice pe la noi. Grav a fost ca Renzi s-a demonstrat de la inceput dispus sa actioneze in sensul dorit de UE.
A inceput repede cu reformele clamate de UE si s-a aruncat la cele mai impopulare prin definitie:
a – jobs act adica reforma pietei muncii facind o liberalizare salbatica: din condei prin asumare a taiat drepturi dobindite in timp, au oferit industriasilor cimp liber prin reduceri de cost al muncii, defiscalizari si alte bonusuri pentru a e da posibilitatea de a crea noi locuri de munca.
Industriasi au multumit , au folosit toate inlesnirile dupa care au congediat, au delocalizat cautand piete mai ieftine. A fost o batalie pe viata si pe moarte, sacrificiul si dezavantajele toate pe spinarea angajatilor. Au fost anulate forme de protectie sociale si cu toate astea economia nu s-a miscat mai mult de 0,7-0,9%. Investitori nu au sosit si datorita birocratiei stufoase si lente a justitiei civile lente fara a mai vorbi despre cele 4 regiuni sufocate si de mafie pe de asupra.
<renzi anunta cite o reforma pe luna, facuta prost si in graba pentru a putea raporta "succesuri" in reuniurile de la Bruxelles. Incurjat de Consiliul de C.E. si la presiunile marii finante ce se misca peste tot inclusiv structurile Comisiei si Parlamentlui Europene, Renzi s-a apucat sa modifice Constitutia asa inceput mama tuturor luptelor politice: o parte din PD (Prtid Democratic) a facut disidenta interna, a devenit un corp strain in Partid, a angajat o lupta fara limite cu toti constitutionalisti de vaza, persoane ce cunosc si pot interpreta corect Constitutia mama. Nu s-a gasit nici un acord.
Renzi a vrut sa elimine SEnatul in sensul de a reduce senatori de la 300 la o suta, sustinind ca taie costurile politicii. Dar cei o suta senatori ramasi conform reformei, ar fi urmat sa fie alesi nu democratic ci dintre Consilieri Regionali, dintre primari care s-ar fi gasit in 2 secunde cu funtie tripla, cu obligatia de a veni in 2 sedinte lunari la Roma cu costurile aferente (Casa,Masa si diurne). Solutia a fost respinsa drept nereprezentativa democratic vorbind . Si pentru ca projectul de reforma const. nu a fost votat de 2/3 din Parlament , Renzi a fost constrins sa faca Referendum: el l-a personalizat la maximum deci l-a politizat la maximum : cred ca Renzi isi cauta legitimitatea care ii lipsea nefiind votat de popor. Pasinal , incapatinat si arogant a jucat " il tutto per tutto" si a pierdut pentru ca Italieni nu suporta nici de departe izul de autoritarism democratic: practic daca trecea acel DA e clar ca puterea se concentra in mainele unui singur partid cu un singur om prea puternic. Contrazicea idea de democratie si reprezentare democratica.
Chintessenza este ca Italieni au devenit sceptici vizavi de un Guvern si un Prim Ministru pioni executanti vointelor UE. Intrebarea este: ii mai convine Italiei ramanerea in UE si in zona EURO?
Raspunsul este in urmatoarele alageri nationale. –