In ciuda votului plenului, Ghica si Danilet sunt in continuare membri CSM !

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Şedinţa publică de la 4 martie 2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 28 ianuarie 2008 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub numărul de Dosar nr. 751/1/2008, recursul declarat de domnul D.C. împotriva hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 820 şi nr. 821, ambele din data de 28 noiembrie 2007, prin care s-a declanşat procedura alegerii noului membru al Consiliului Superior al Magistraturii ca cel de al doilea reprezentat al judecătoriilor, solicitând anularea acestora.

În motivarea recursului formulat, petentul-recurent D.C., judecător, preşedinte al Curţii de Apel Craiova şi în prezent având şi calitatea de membru interimat al Consiliului Superior al Magistraturii, a arătat că dispoziţiile legale pe care se întemeiază cele două hotărâri ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv prevederile Regulamentului din 24 august 2005 de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, raportate la art. 4, art. 55 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată şi modificată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei şi art. II alin. (1) din Titlu XV „Modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004” din Legea nr. 247/2005, nu sunt aplicabile decât cu încălcare flagrantă a principiului neretroactivităţii legii, consacrat expres de art. 15 din Constituţia României.

Petentul-recurent a precizat că în urma alegerilor organizate în anul 2004 pentru Consiliul Superior al Magistraturii, la care a fost desemnat candidat din partea Curţii de Apel Craiova, în urma votului exprimat, s-a situat pe locul 5, la data respectivă structura Consiliului, potrivit Legii nr. 317/2004, ce a guvernat alegerile, prevăzând un număr de 4 judecători reprezentanţi ai curţilor de apel.

Petentul-recurent consideră că în temeiul art. 54 din Legea nr. 317/2004, în forma existentă la data alegerilor din noiembrie 2004, a fost constituit în forma sa un drept subiectiv personal, principal şi absolut, câştigat şi cu caracter irevocabil, ce produce efecte ergo omnes, prin stipularea că, în cazul încetării calităţii de membru al Consiliului Superior al Magistraturii înainte de expirarea mandatului, Plenul va propune validarea magistratului care a obţinut numărul următor de voturi, al cărui mandat durează până la expirarea mandatului celui în locul căruia a fost ales.

Prin urmare, în opinia petentului-recurent acest drept, câştigat sub imperiul vechii legi, nu poate fi anulat, afectat sau restrâns de legea nouă.

Cu toate acestea, petentul-recurent arată că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii i-a încălcat dreptul câştigat, pe de o parte, prin faptul că a solicitat Senatului României, validarea sa ca membru interimar în locul domnului I.G., al cărui mandat a încetat prin pensionare la data de 1 noiembrie 2007, numai până la organizarea de noi alegeri, iar pe de alta prin declanşarea procedurii alegerii noului membru Consiliului Superior al Magistraturii – al doilea reprezentant al judecătoriilor – în temeiul Legii nr. 317/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, în ceea ce priveşte noua structură a secţiei de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii şi la rezolvarea situaţilor de vacanţă, încălcând însă principiul „tempus regit actum” şi apreciind că sunt aplicabile retroactiv dispoziţiile legii noi.

În fine, recurentul a mai învederat că în cazul său, este evident că – în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare la data alegerilor din luna noiembrie 2004 – şi-a câştigat dreptul de a fi validat ca nou membru al Consiliului Superior al Magistraturii atunci când mandatul unuia dintre cei 4 reprezentanţi ai curţilor de apel încetează înainte de expirarea mandatului, iar modificările legislative ulterioare anului 2004, actualmente în vigoare, ce prevăd numai un număr de 3 reprezentanţi ai curţilor de apel şi alte reguli în situaţia încetării mandatului membrilor înainte de termen, nu pot avea efecte „ex tunc”.

La data de 06 februarie 2008, tot pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrat, sub numărul de Dosar nr. 1133/1/2008, un recurs separat formulat de acelaşi petent-recurent, împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 84 din 24 ianuarie 2008, prin care în principal se solicită, în temeiul art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 republicată, să se constate că executarea hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nr. 820 şi nr. 821, ambele din 28 noiembrie 2007 este suspendată de drept, iar în subsidiar, în temeiul art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, suspendarea executării celor două hotărâri anterior atacate cu recurs, până la soluţionarea acestuia.

Reluând motivarea şi argumentele deja prezentate în ceea ce priveşte caracterul nelegal al hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 820 şi nr. 821 din 28 noiembrie 2007, petentul-recurent a arătat că, prin hotărârea nr. 84 din 24 ianuarie 2008, acelaşi organism a decis că suspendarea executării acestor hotărâri nu operează de drept şi poate fi dispusă numai de instanţa de judecată, întrucât cele două hotărâri atacate nu fac parte din categoria celor ce privesc cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor.

În motivarea acestui recurs îndreptat împotriva hotărârii nr. 84 din 28 ianuarie 2008 petentul-recurent a precizat că interpretarea dată de Consiliul Superior al Magistraturii, cu majoritate de voturi, cu privire la noţiunea de carieră profesională şi la categoria din care fac parte cele două hotărâri nu este riguros exactă, întrucât şi demnităţile recunoscute de lege, legate de profesia de magistrat şi compatibile cu aceasta fac parte tot din cariera profesională a magistratului, astfel că şi dobândirea calităţii de membru al Consiliului Superior al Magistraturii este un drept al fiecărui magistrat care ţine în mod necesar de cariera profesională a acestuia.

În fine, petentul-recurent a mai arătat că, raportat la cariera magistraţilor, hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 820 şi nr. 821 din 28 noiembrie 2007 au un conţinut mixt, conex şi interdependent, deoarece declanşează procedura alegerii celui de al doilea reprezentant al judecătoriilor şi îi nesocotesc dreptul de a fi validat ca membru Consiliului Superior al Magistraturii  reprezentant al curţilor de apel, astfel că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, atunci când a pronunţat hotărârea nr. 84 din 24 ianuarie 2008, trebuia să constate că cele două hotărâri atacate cu recurs fac parte din categoria celor privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor conform art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004.

La cererea petentului-recurent şi cu acordul expres al intimatului Consiliului Superior al Magistraturii, în ambele dosare au fost preschimbate termenele de judecată iniţial acordate, în temeiul art. 153 alin. (3) C. proc. civ., motivele temeinice constând în faptul că procedura alegerilor declanşantă prin hotărârile atacate se află în derulare, existând pericolul finalizării ei până la soluţionarea recursului.

Totodată, la termenul de astăzi, în temeiul art. 164 C. proc. civ. au fost reunite cele două cauze aflate pe rolul Înaltei Curţi, fiind evidentă legătura strânsă dintre ele.

Astfel, Dosarul nr. 1133/1/2008 a fost conexat la Dosarul nr. 751/1/2008, în scopul bunei administrări a justiţiei.

Înalta Curte a fost investită cu soluţionarea recursurilor de faţă, vizând în principal hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 820 şi nr. 821 din 28 noiembrie 2007 şi conex hotărârea nr. 84 din 24 ianuarie 2008, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Potrivit acestor texte de lege, hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Verificându-şi cu prioritate competenţa materială, în raport de textul legal arătat, Înalta Curte a invocat din oficiu şi a pus în discuţia părţilor, pe cale de excepţie, natura juridică a hotărârilor atacate pentru a stabili dacă acestea pot fi calificate ca hotărâri vizând cariera şi drepturile judecătorilor sau procurorilor.

Pentru argumentele în continuare arătate, Înalta Curte, examinând înscrisurile aflate la dosar şi raportat la prevederile legale incidente, apreciază că hotărârile atacate de petentul-recurent, respectiv nr. 820 şi nr. 821 din 28 noiembrie 2007 sunt acte de natură administrativă supuse controlului instanţei competente de contencios administrativ, în condiţii Legii nr. 554/2004, nefiind hotărâri ce fac parte din categoria celor ce privesc cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, pentru a atrage competenţa specială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificări.

Prin hotărârea nr. 820 din 28 noiembrie 2007, Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit că adunarea generală pentru alegerea noului membru al Consiliului Superior al Magistraturii – un reprezentat al judecătorilor de la judecătorii – va avea loc miercuri, 16 aprilie 2008, ora 13:00, adunare ce va fi precedată de alegerile pentru desemnarea candidaţilor, care se vor desfăşura miercuri 22 februarie 2008 ora 13:00. Aceeaşi hotărâre care a stabilit că perioada depunerii candidaturilor pentru alegerea membrului Consiliului Superior al Magistraturii este 7 ianuarie–18 ianuarie 2008, a fost emisă în temeiul dispoziţiilor art. 6 alin. (2) şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi art. 9 alin. (3) din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin hotărârea nr. 821 din aceeaşi dată, emisă în baza art. 6 alin. (1) şi (3) din Regulamentul privind procedura alegerilor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, raportat la dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi art. 13 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat calendarul desfăşurării procedurii alegerii celui de al doilea reprezentant al judecătoriilor, conform anexei 1 la hotărâre şi a hotărât emiterea anunţului privind alegerea respectivului membru, conform anexei 2 ataşate.

În fine, prin hotărârea nr. 84 din 24 ianuarie 2008, după cum s-a menţionat deja, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit că hotărârile atacate cu recurs de recurent, cu nr. 820 şi nr. 821 din 28 noiembrie 2007 fac parte din categoria actelor administrativ emise în vederea executării sau organizării executării legii, fiind supuse controlului judecătoresc, potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel că şi suspendarea executării acestora nu operează de drept şi poate fi depusă numai de instanţa de judecată.

Înalta Curte reţine că hotărârile nr. 820 şi nr. 821, prin conţinutul lor şi raportat la temeiul legal în baza căruia au fost emise, nu se încadrează în categoria celor privind cariera şi drepturile judecătorilor, în sensul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată şi corespunzător reglementării cuprinse în Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, modificată şi completată.

Acest din urmă act normativ reglementează în întreg Titlul II, intitulat „Cariera judecătorilor şi procurorilor” aspectele ce conturează conţinutul acestei noţiuni.

Sunt astfel reglementate, detaliat şi distinct pe capitole, admiterea în magistratură şi formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor, perioada stagiului, numirea judecătorilor şi procurorilor, formarea lor profesională continuă şi evaluarea periodică, promovarea şi numirea în funcţiile de conducere, delegarea, detaşarea şi transferul, şi în fine suspendarea şi încetarea funcţiei de judecător şi procuror.

Rezultă aşadar că, potrivit legii, cariera judecătorilor sau procurorilor vizează strict parcursul profesional, de la promovarea în profesie şi până la încetarea acesteia, în legătură directă cu exercitarea concretă şi efectivă a atribuţiilor de judecător şi respectiv de procuror.

În acelaşi spirit sunt, de altfel, reglementate şi implicit definite de aceeaşi lege şi drepturile judecătorilor şi procurorilor. În Titlul III al actului normativ sus arătat, se stipulează că stabilirea drepturilor judecătorilor şi procurorilor se face ţinându-se seama de locul şi rolul justiţiei în statul de drept, de răspunderea şi complexitatea funcţiei de judecător şi procuror, de interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute de lege pentru aceste funcţii.

Din această perspectivă, în spiritul reglementării arătate şi din interpretarea acesteia rezultă că participarea la alegerile organizate şi chiar dobândirea calităţii de membru al Consiliului Superior al Magistraturii – organism independent, de reprezentare, garantul independenţei justiţiei – nu reprezintă o etapă necesară în parcursul profesional al unui judecător sau procuror şi în sensul prevederilor legale arătate nu se circumscrie în mod expres conţinutului noţiunii de „carieră”.

Un alt argument pentru care Înalta Curte apreciază că hotărârile atacate nu se încadrează în categoria celor privitoare la cariera şi drepturile judecătorilor ori procurorilor rezidă în caracterul derogatoriu al procedurii legale stabilite de lege pentru contestarea acestor hotărâri care, deşi prin natura lor sunt acte juridice cu caracter administrativ1, în condiţiile Legii nr. 317/2004, republicată sunt supuse controlului judecătoresc de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ numai pe cale recursului, prin derogare de la prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, ce reprezintă dreptul comun în materie.

Cum excepţiile sunt de strictă interpretare, această procedură specială prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată şi completată, nu poate fi extinsă, prin analogie sau prin simpla apreciere a unui aşa-zis caracter conex, şi altor hotărâri adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii, în exercitarea atribuţiilor sale, care nu fac obiect al unor prevederi exprese ale legii.

În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit legii şi propriilor regulamente, adoptă hotărâri ce pot fi grupate în mai multe categorii, cum ar fi hotărâri cu caracter normativ, hotărâri privind cariera şi drepturile judecătorilor, hotărâri în materie disciplinară sau hotărârii prin care stabileşte măsuri privind propria sa activitate sau activitatea instanţelor, a parchetelor de pe lângă acestea.

Atunci când legiuitorul a dorit să instituie căi speciale de atac a hotărârilor adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii, care au caracterele juridice ale unor acte administrative, a prevăzut-o expres, cum ar fi în cazul celor vizând cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, ca şi în situaţia acţiunilor disciplinare când Consiliul Superior al Magistraturii funcţionează ca instanţă de judecată. În toate celelalte cazuri însă hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi supuse controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004.

În considerarea celor mai sus arătate, apreciind aşadar că hotărârile atacate ce vizează modul de organizare şi de funcţionare al Consiliului Superior al Magistraturii, prin alegerea membrilor săi, au natura şi caracterele juridice ale unor acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat în condiţiile Legii nr. 554/2004, Înalta Curte va trimite prezenta cauză spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, ce urmează să examineze şi să se pronunţe asupra aspectelor de nelegalitate invocate de petent cu privire la cele două hotărâri a căror anulare s-a solicitat, cât şi cu privire la cererea de suspendare a executării acestora, raportat la Hotărârea nr. 84/2008, cu atât mai mult cu cât, chiar recurentul-pârât a invocat ca temei subsidiar al cererii conexe, prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cererea principală şi cererea conexă formulate de D.C. împotriva hotărârilor nr. 820, 821 din 28 noiembrie 2007 emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2008.

__________

¹A se vedea în acest sens şi Decizia nr. 433 din 21 octombrie 2004 a Curţii Constituţionale, publicată în  M. Of.  nr. 1267/29.12.2004.