Marti se implinesc 10 ani de la asasinarea unui lider providential pentru Serbia, Zoran Djindjici. Era prim ministru in functie cind mafia sarbeasca l-a umplut de gloante.
Daca Djindjici ar fi trait, ranile dureroase ale Serbiei s-ar fi vindecat mai repede si poate azi eram impreuna in UE. Parcursul european al Serbiei a fost retezat cu brutalitate in 2003 printr-un omor la comanda. Iar sarbii, macinati de frustrari, de ranile razboiului si de rupturi teritoriale au reactionat haotic, precum un urs excesiv de mandru, ranit si infometat. Mostenitorul politic al lui Djindjici, Boris Tadic, nu s-a ridicat la inaltimea profesorului sau. Nici macar fata de romani, care l-au sprijinit neconditionat, n-a avut un sentiment mai bun. Romanii din Banatul sarbesc sunt si azi haituiti de autoritatile locale, incurajate de la Belgrad.
Acum, cu Ivica Dacici premier, sarbii se intorc in timp, la oamenii lui Milosevici, dementul care a scufundat Yugoslavia lui Tito intr-un comunism retrograd si in razboi distrugator. Sper sa fie o vreme cind ne vom regasi cu sarbii in spatiul european comun.
Iata ce scriu azi agentiile de presa : considerat de mulţi drept un John F. Kennedy sârb, Zoran Djindjici, primul premier sârb ales democratic în Serbia postcomunistă a fost împuşcat mortal de un trăgător de elită, în plină zi, în faţa sediului Guvernului de la Belgrad, la 12 martie 2003, la doi ani după ce a preluat funcţia. La momentul asasinatului, Djindjici avea 50 de ani.
Scopul asasinilor, un grup de poliţişti de elită ce aveau legături cu grupări de crimă organizată, a fost oprirea implementării unui ambiţios program de reforme care vizau apropierea de Europa a Serbiei, izolată pe scena internaţională din cauza rolului său în războaiele sângeroase care au destrămat Iugoslavia în anii ’90.
“Djindjici şi-a consacrat majoritatea timpului misiunii de transformare a Serbiei într-o ţară respectabilă”, îşi aminteşte Cedomir Jovanovici, unul dintre colaboratorii săi apropiaţi.
De formaţie filozof, Djindjici s-a lansat în politică în tinereţe. El a fost organizatorul unei revolte populare care, în octombrie 2000, a avut ca rezultat înlăturarea de la putere a celui mai puternic om din Serbia, la acea vreme, Slobodan Miloşevici.
Pentru toti sarbii simpatici pe care i-am cunoscut prin Timisoara vacantelor mele, versurile faimoasei piese cintate de Bajaga & Instruktori se potrivesc la fix :
Hajde plavi moj safiru
Hajde ceznjo i nemiru
Hajde dodji i ostani tu
