Avocatul Florin Mihuț, specialist in drept european si membru al Baroului din Bruxelles, a realizat o analiza exclusiva pentru acest blog in legatura cu modificarile aduse legilor justitiei in Parlament.
Iata mesajul avocatului :
Recentele dezbateri legate de modificarea anumitor legi organice organizând
sistemul judiciar au readus în prim-plan slăbiciunile unui sistem penal hibrid și
deseori inechitabil.
În urmă cu câteva zile a fost adusă în atenția publicului o informație conform căreia
Consiliul constituțional francez (omolog al Curții constituționale din țara noastră) a
validat ca fiind constituțională o dispoziție legislativă care prevede o legătură de
subordonare între Parchet și Ministerul Justiției.
Din nefericire, contextul general al sistemului judiciar francez a fost trecut sub tăcere,
insistându-se pe o jumătate de adevăr.
Puțină lume cunoaște existența unui actor extrem de important în angrenajul
procedural penal francez și belgian : judecătorul de instrucție. Este vorba de un
MAGISTRAT anchetator care este total independent față de Parchet și față de alte
instanțe. Acesta face de regulă parte din corpul judecătorilor de pe lângă tribunalele
de primă instanță.
Judecătorul de instrucție poate fi sesizat fie de procuror, fie de o persoană care
dorește să se constituie parte civilă (victima unei infracțiuni, de exemplu). Odată
însărcinat cu ancheta, judecătorul de instrucție dispune de o panoplie largă de
mijloace de investigație, dar mai ales de LIBERTATE totală în conducerea anchetei.
Pe toată durata anchetei penale, Parchetul nu intervine în nici un fel. La polul opus,
avocații părților (suspecți sau victime) pot solicita judecătorului de instrucție anumite
demersuri, dar acesta poate refuza cererile.
În Belgia, judecătorul de instrucție este cel care emite mandatul de arestare în urma
primului interogatoriu al suspectului. Tot el poate să-l și ridice în orice moment al
anchetei penale sau să înlocuiască arestul preventiv cu una din măsurile alternative
(control judiciar, supraveghere electronică,…). Judecătorul de instrucție este singurul
care poate solicita sau dispune interceptări sau ascultări telefonice, percheziții și, în
general, orice act din cadrul urmăririi penale care restrânge drepturile și libertățile
cetățenilor.
În anul 2000 legiuitorul francez a operat un transfer de competențe de la judecătorul
de instrucție către judecătorul de libertăți și detenție (omologul judecătorului de
drepturi și libertăți din sistemul românesc). Acestea sunt în principal legate de tot ce
ține de arestul preventiv sau măsurile alternative, precum și de măsurile care aduc
atingere drepturilor și libertăților.
Procedura penală belgiană este însă mult mai coerentă decât cea franceză și
respectă paritatea dintre Ministerul Public și avocații apărării.
Astfel, un suspect lipsit de libertate trebuie adus în maxim 24 de ore în fața unui
judecător de instrucție.
În urma audierii, magistratul anchetator inculpă (sau nu) și emite un mandat de
arestare sau hotărăște punerea în libertate.
În cazul în care este emis un mandat de arestare, acesta trebuie confirmat în termen
de cinci zile de către Camera de consiliu (echivalentul judecătorului de drepturi și
libertăți din România sau a judecătorului de libertăți și detenție din Franța). Camera
de consiliu este compusă dintr-un judecător unic, pe lângă un Tribunal de primă
instanță, care emite ordonanțe. Acestea pot fi atacate cu apel atât de către avocatul
inculpatului cât și de către procuror.
Camera de punere sub acuzări este instanța care judecă acest apel. Este compusă
dintr-un complet de trei judecători de pe lângă o Curte de apel. Hotărârile sale sunt
definitive.
Prelungirea mandatului de arestare este decisă din lună în lună de către Camera de
consiliu, care primește raport din partea judecătorului de instrucție cu privire la stadiul
anchetei. Totodată, Camera de consiliu poate fi sesizată în orice moment de către
avocatul inculpatului sau al părții civile în cazul unui refuz al judecătorului de
instrucție de a efectua anumite acte de urmărire.
Atunci când judecătorul de instrucție consideră că ancheta sa s-a încheiat, face
raport final în fața Camerei de consiliu, cu propunere fie de clasare, fie de trimitere în
judecată. După acest raport este ascultat rechizitoriul procurorului, precum și
pledoaria avocatului inculpatului. Camera de consiliu se pronunță întâi asupra
trimiterii sau netrimiterii în judecată și ulterior, pentru ultima dată, asupra menținerii
stării de arest.
Instanța de judecată este așadar sesizată cu un dosar instrumentat nu de către
Parchet, ci de către un alt magistrat. Rolul procurorului se vede astfel limitat la
rechizitoriul pedepsei, în baza elementelor din dosar. Se consacră astfel egalitatea
între procuror ca și acuzator pe de o parte și avocat ca și apărător pe de altă parte.
Echitatea urmăririi penale este astfel garantată prin încredințarea anchetei și
controlului arestului preventiv unui magistrat anchetator INDEPENDENT și
IMPARȚIAL.
Aducerea Parchetului sub autoritatea Ministrului justiției ar rezolva doar parțial
problema democratizării procedurii penale. Înființarea unui corp de magistrați
anchetatori independenți și imparțiali, încadrați de două instanțe de control al
anchetei, este absolut necesară pentru a garanta un sistem represiv just și lipsit de
abuzuri.
În fine, este interesant de subliniat faptul că în 2009, președintele francez Nicolas
Sarkozy a dorit să suprime instituția judecătorului de instrucție pentru a încredința
întreaga fază de urmărire penală Parchetului, subordonat ierarhic executivului.
Această inițiativă a fost condamnată cu fermitate de către Consiliul Europei și de
către GRECO și într-un final abandonată. Cinci ani mai târziu, același Sarkozy făcea
obiectul primelor anchete legate de fapte de corupție…
