Multe ambiguitati si consecinte neplacute pentru Romania au rezultat si probabil vor continua dupa ce ziarul Gandul a publicat telegrama fostului ambasador american la Bucuresti Nicholas Taubmann despre intalnirea Traian Basescu-Richard Lugar. Am fost si sunt inca reticent la capacitatilor profesionale pe care le poate demonstra un ambasador politic, asa cum era Taubman. Una este sa fi diplomat de cariera, sa retii ce este esential si sa poti asterne pe hartie o telegrama asa cum e necesara si utila intr-un astfel de sistem. Din punctul acesta de vedere, am retinerile mele. Dincolo de acest aspect, am citit cu foarte mare atentie continutul telegramei. Discutia dintre cunoscutul senator american si presedintele Romaniei avea loc in 2008, la o saptamina-doua dupa invazia militara ruseasca in Georgia. Seful statului roman parea destul de infierbintat. Ca roman simplu, avea probabil dreptul sa se comporte asa ori sa spuna tot soiul de vorbe apasate. Suntem destui cei care ne uitam la Est cu manie, pe buna dreptate.
Insa in calitate de prim demnitar al Romaniei si de personaj politic ce coordoneaza politica externa si de securitate, Traian Basescu n-ar fi trebuit sa faca niciodata afirmatiile citate cu ghilimele in acea telegrama. Chiar si in spatele usilor inchise, fata in fata cu un important politician american, nu lansezi nici macar teoretic ideea ca Romania ar putea avea orice fel de initiativa militara in legatura cu Rusia. Sunt multe argumente si le voi lua pe rind. Inainte insa e nevoie de o precizare importanta. Purtatorul de cuvint al Administratiei Prezidentiale, consilierul de stat Valeriu Turcan a dezmintit aproximativ convingator, afirmind faptul ca “discutia cu senatorul Lugar nu s-a purtat in acesti termeni”. Neavind stenograma dialogului Basescu-Lugar, nu putem decit sa-l credem pe purtatorul de cuvint. Vine insa momentul depunerii juramintului pentru ministrul Orban si presedintele simte nevoie de a face un pic de misto. “Romania dispunea de citeva prastii cu raza lunga de actiune si era gata sa declare razboi”. Evident, avem un presedinte pus pe sotii. Insa cind un astfel de comportament se refera la apararea nationala, mie nu-mi vine sa rid. Nici cind presedintele face glume, nici cind intr-un mod extrem de neispirat devoaleaza faptul ca Romania nu are o aparare a teritoriului eficienta si suficienta, mentinind totodata ca nici acum nu stam prea bine. E o bila extrem de neagra lipsa unui sistem de rachete moderne cu raza lunga, medie sau scurta de actiune pentru tara noastra. Traian Basescu este de 7 ani presedinte si in Consiliul Suprem de Aparare a Tarii pe care-l prezideaza in mod influent nu s-a gasit o solutie pentru aceasta importanta componenta de aparare nationala si colectiva. Inainte sa te gindesti in gluma sau nu ca vrei “sa te pui cu rusii”, rational ar fi sa ai cu ce. Nu-i problema, ca nu vom ajunge niciodata la dimensiunea arsenalului conventional rusesc. In plus, suntem membri NATO si nu putem (slava Domnului !) sa punem in aplicare orice vorba traznita a unui politician care vrea incursiuni militare peste granita.
Autenticitatea telegramei dezvaluita de Wikileaks n-a fost inca de nimeni contestata. Administratia Prezidentiala de la noi a facut insa precizari ca nu asa s-au purtat discutiile. Cunoscind caracterul intempestiv al comportamentului prezidential, as fi mai degraba tentat sa cred ca Traian Basescu a spus acea fraza nefericita despre incursiunea militara romaneasca peste Prut. Ea se verifica si cu recenta gafa pe care a facut-o afirmind ca si el ar face ca Maresalul Antonescu in 1941, trecind in Basarabia cu tancurile. Atunci era razboi, eram aliatii lui Hitler iar Stalin ne furase teritoriile. Intre timp la noi e pace, suntem in NATO si avem nevoie de aprobarea aliatilor oridecite ori avem apucaturi razboinice. Iar Moscova, vesnica ne-prietena a Romaniei nu din vina noastra, nu trebuie zgandarita in vremuri atit de tulburi si de fluide generate de o criza economica nesfarsita.
Cel mai bine e sa ne amagim cu ideea ca discutia n-a avut loc in acei termeni. Pentru reactiile foarte oparite ce ar putea veni de la Est, mai bine s-o lasam asa. In realitate noi stim cu totii ca suntem, vorba nefericitului, prastie…
PS : Probabil presedintele Romaniei Traian Basescu s-a referit la mine in interviul oferit TVR aseara cind a spus “analisti militari de importanta planetara, de fapt niste bieti comentatori de evenimente”.
Presedintele e oparit pentru ca stie ce gafa monumentala a facut prin afirmatia extrem de grava citata de Wikileaks. Cum nu poate recunoaste in ruptul capului propria gafa, cauta tot soiul de vinovati in alte parti. Initial am fost mai mult decit precaut in ceea ce priveste responsabilitatea lui Traian Basescu si constat ca am gresit. Orice demers onest in raport cu aceasta persoana se intoarce, mai devreme sau mai tarziu, impotriva ta.
Despre calitatea de analist militar, ea mi-a fost atribuita de TVR din primii ani de colaborare, 2002-2004. Nu am cerut eu acest lucru, a fost o evaluare profesionala data la vremea respectiva pentru specializarile certificate ca jurnalist preocupat de probleme militare. Asa cum sunt excelenti colegi in presa romaneasca specializati in politica interna, economie, politica externa sau chiar sport.
Mii de articole, analize televizate si emisiuni de radio stau marturie daca nivelul meu de pricepere in materie e ok. Audientele par sa spuna ca da. Sunt de peste 11 ani corespondentul in Romania al celei mai importante reviste cu profil militar din lume, Jane’s Defence Weekly. Ea nu se gaseste la chioscurile din porturi si nici la Ciresica. Faptul ca presedintele Basescu n-a aflat nici pina azi daca am facut sau nu “analize strategice” cum cere domnia sa pentru a-mi recunoaste calitatea de analist militar, nu e problema mea. Lipsa de lectura nu poate fi o justificare a ignorantei.
Ca jurnalist, am o specializare solida in problemele militare, pentru care Ion Cristoiu a “decretat” in 1992 ca sunt bun. Asa a ramas de atunci. N-as vrea sa fiu inteles gresit, lipsa de modestie nu-mi este caracteristica. Nu sunt nici genial, nici arogant. Dar am convingerea ca inteleg din fenomenul militar mult mai multe decit Traian Basescu. Sunt multe lucruri care ne diferentiaza, dar unul este esential : domnia sa are o pregatire in materie de securitate nationala facuta inainte de 1898. Eu dupa.