L-am cunoscut pe Lucian Gheorghiu. Am fost pentru putin timp colegi la Cotidianul. Era o figura aparte : onest, altruist, avea convingeri democratice ferme, era foarte loial. A lucrat 25 de ani in aceeasi redactie. Un jurnalist exemplar prin daruirea si cinstea lui.
Dumnezeu sa-l odihneasca !
www.cotidianul.ro
Un luptător pentru democrație și presă liberă
Duminică dimineață la prima oră, Lucian Gheorghiu a plecat să-l întâlnească pe Ion Rațiu. A lucrat toată ziua de sâmbătă și a trimis ultimul său articol (Peste un sfert de milion de candidați pentru 44 de mii de mandate). Era un articol de bază al zilei electorale. Utopia românească a politicii nu putea să înceapă fără mutarea sa de deschidere. Sâmbătă seara a mai scris un text despre noua regină de la Roland Garros. Dimineața la 7 a anunțat redactorul de serviciu că nu poate termina un alt articol și trimite la redacție baza de date pentru acesta. Și ne-a părăsit. Avea 61 de ani.
Acestea sunt toate detaliile despre ultimele ore de jurnalist ale celui care a fost un simbol, o marcă, un steag al ziarului Cotidianul încă de la începuturile sale. Era de altfel singurul care mai lucra în redacție de la începutul începuturilor, de la primele numere. Atunci Ion Rațiu hotărâse să deschidă un ziar în stilul lumii libere. A fost întemeietorul său, mentorul și, în același timp, primul capăt de pod al unei democrații care începea să lege România de lumea largă.
La toate conferințele de presă, Lucian Gheorghiu era o figură distinctă. Era similar cu prezența ziarului Cotidianul. Masiv ca un brad, direct ca un fost sportiv de performanță ajuns la maturitate, puțin aplecat, nespus de modest, gânditor și extrem de civilizat, cu aer de bade care stă și cugetă (la origini Lucian era un ardelean get-beget din comitatul Hunedoarei), Lucian Gheorghiu punea întrebări țintite și extrem de clare.
Zâmbea politicos și, la sfârșit, mai punea punctul pe i, dar într-un fel aparte, cu un sfert de propoziție, cu o zicere scurtă sau cu o interjecție discretă. Va rămâne în istoria presei române prin toate articolele sale din anii 90-96. Seria sa de articole de la Referendumul din 2012 a fost la un pas de o răsturnare spectaculoasă a președintelui țintuit de voturile mulțimii. Articolele sale de la această furtună politcă au scos la iveală toate mașinațiunile menite a duce la trântirea rezultatului și la menținerea la Cotroceni a lui Traian Băsescu. Tot atunci, și în egală măsură, Lucian Gheorghiu a scos în evidență slăbiciunile, chiar lașitățile celor care au inițiat debarcarea contestatului președinte. Pentru asta Lucian Gheorghiu a primit Diploma de onoare a publicației sale pe care a slujit-o neîntrerupt în toți acești ani de căutări și scandaluri politice. Era doctor în handbal (jucase la Hunedoara și condusese un club) și în tenis. Analizele sale pe meciurile din marile turnee de tenis și din partidele pentru Cupa Davis erau referințe chiar și pentru unii jucători. Iubea fotbalul și era captivat de politică.
Lucian Gheorghiu a fost un ziarist de moda anilor 1990-2000. Și între ultimii din vechea generație care mai scrie cu credință, cu gândul la un ideal și la o cale de propășire a neamului. Nu iubea deloc gazetăria de doi bani, de mofturi, fițe și bârfă. Nu suporta bulevardul cu lumea lui pestriță și nu punea stiloul sau nu deschidea calculatorul decât pentru subiecte importante ale politicii sau sportului românesc.
Lucian Gheorghiu a fost un jurnalist de conștiință cum din ce în ce mai puțini se găsesc în lumea de astăzi.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
