Home Articole Alegerile din 2020, o interesanta analiza. Concluzii surprinzatoare

Alegerile din 2020, o interesanta analiza. Concluzii surprinzatoare

1121
0

Spuneam în editorialul de luna trecută pe www.revistacultura.ro că alegerile locale au dat întotdeauna tonul politicii românești. Vorbind despre cele aproape trei decenii în care s-au organizat alegeri locale după schimbarea de regim din 1989, am remarcat faptul că alegerile locale organizate în 1996 au fost paradigmatice pentru structura ulterioară a votului în România. Atunci, partidele de centru-dreapta au câștigat în foarte multe județe din Transilvania, în Banat, în București, dar și în câteva fiefuri ale stângii din Muntenia (Dâmbovița și Prahova) și din Est și Sud-Est (Constanța, Brăila, Iași și Suceava) și astfel s-a fixat o distribuție teritorială a voturilor pentru stânga și dreapta care s-a păstrat, cu unele variații contextuale, până în prezent, scrie politologul Remus Stefureac.

Dacă analizăm cele două hărți, constatăm similitudini relevante între alegerile locale din 1996 și cele din 2020. În stânga se află harta votului la alegerile locale din 2020, iar în dreapta harta votului la alegerile locale din 1996. Colorate cu galben sunt voturile obținute de centru-dreapta, iar colorate cu roșu (2020), respectiv albastru (1996) sunt voturile de centru-stânga. Cu mici variații, se observă cu ușurință distribuția geografică a voturilor stânga-dreapta precum și echilibrul general al raportului dintre centru-dreapta și centru-stânga.

O primă concluzie a rezultatului alegerilor locale din 2020 este echilibrarea hărții politice. Partidele de centru-dreapta (PNL, USR-PLUS, PMP) au câștigat în mod evident alegerile în ceea ce privește numărul de voturi (peste 50%), însă partidele de centru-stânga (PSD, Pro România, ALDE) care au candidat fie separat, fie sub umbrela unor alianțe locale, nu au trecut chiar printr-o catastrofă, votul lor politic fiind la un nivel rezonabil de aproximativ 30-35%.

Pe de altă parte, PSD a pierdut un număr mare de Consilii Județene (aproape o pătrime din zestrea anterioară) și un număr important de primării, ceea ce va slăbi infrastructura politică a partidului în perspectiva alegerilor parlamentare. PNL și USR-PLUS se întăresc, liberalii prin dublarea numărului de Consilii Județene, USR-PLUS prin intrarea mai puternică în administrația publică locală, ambele prin obținerea unor victorii simbolice importante, ceea ce le proiectează un statut de favorite în perspectiva alegerilor parlamentare din 6 decembrie.

Ca de obicei, principala competiție electorală s-a desfășurat la București. După o primă parte anostă, campania electorală din Capitală s-a dinamizat pe fondul declanșării unei serii de atacuri la adresa candidatului independent, Nicușor Dan, care, din punctul meu de vedere, s-au întors împotriva inițiatorilor, deoarece nu au făcut decât să trezească din letargie candidatul de centru-dreapta și mai ales electoratul care îl susținea.

Dincolo însă de aceste elemente tactice, victoria lui Nicușor Dan nu a fost o surpriză atât din perspectiva unei analize a datelor generale ale competiției, cât și din perspectiva măsurătorilor sociologice anterioare.

În ceea ce privește primul plan, să nu uităm că Nicușor Dan a intrat în competiție susținut de două partide (PNL și USR-PLUS) care împreună aveau peste 60% din voturile exprimate la alegerile europarlamentare de anul trecut. Dacă dăm la o parte votanții fără domiciliu permanent și flotant care au putut vota la europarlamentare, dar nu și la locale, și luăm în considerare profilul diferit, personalizat al competiției politice pentru primărie, cele două partide tot cumulau împreună un scor de minim 45%-50%. În aceste condiții, era extrem de dificil pentru primarul în funcție, Gabriela Firea, să câștige alegerile candidând exclusiv sub sigla unică a PSD, mai ales că toate partidele de centru-stânga nu adună în București mai mult de 40%.
În ceea ce privește al doilea plan, cel al măsurătorilor sociologice, lucrurile au fost și mai clare. Institutul pe care îl conduc, INSCOP Research, a realizat mai multe sondaje de opinie în București din iunie până în septembrie și în absolut toate măsurătorile, indiferent de scenariile de prezență, Nicușor Dan se situa pe primul loc în opțiunile electoratului bucureștean cu drept de vot, adică cu domiciliu permanent sau flotant.

După cum se poate observa din graficul de mai jos, diferențele dintre rezultatul consemnat al alegerilor locale din București și estimările sondajelor INSCOP Research au fost minime (+0,2% în cazul comparației dintre sondajul INSCOP din septembrie și rezultatul alegerilor pentru Nicușor Dan, + 1,8% în cazul Gabrielei Firea și 1,1% în cazul lui Traian Băsescu), ceea ce demonstrează încă o dată că cercetările sociologice riguroase și oneste sunt instrumente excelente pentru cei care știu să le utilizeze atât în proiectarea strategiilor politice, cât și în gestionarea campaniilor electorale.

De asemenea, datele de sondaj sugerau că, pe fondul pandemiei de coronavirus, votanții cu vârsta mai mare de 65 de ani, care constituiau nucleul bazei electorale a Gabrielei Firea, urmau să fie mai reticenți în a se prezenta la vot, spre deosebire de votanții din categoria 18-44 de ani, a căror anxietate în condițiile de risc sanitar era ceva mai scăzută. Datele statistice ale prezenței la vot au fost mai mult decât relevante, ele demonstrând exact validitatea ipotezei sugerate de măsurătorile sociologice: tinerii au venit la vot într-o proporție semnificativ mai mare decât vârstnicii. Acest fenomen nu a fost unul izolat, el confirmând o tendință salutară inaugurată la alegerile europarlamentare din 2019, când tinerii, atât cei din țară, cât și cei din București, au ieșit masiv la vot după aproape trei decenii de absenteism cronic, ce a reprezentat mereu o plagă pentru democrația românească.

Dincolo de competiția electorală față de care se cuvine să rămânem neutri, ieșirea tinerilor din letargie și dezvoltarea comportamentului participativ, implicarea lor mai extinsă în treburile cetății prin exercițiul votului sau prin mobilizarea civică în fața unor decizii controversate ale autorităților locale ori centrale, reprezintă poate una dintre cele mai bune vești date de aceste alegeri locale. Iar dacă acest tip de comportament va deveni o obișnuință, vom scrie o pagină importantă în cartea de analiză a culturii civice a românilor, pentru că vorbim despre un fenomen care va alimenta modernizarea țării în deceniul următor, toate, dar absolut toate partidele fiind nevoite să adopte programe și politici publice specifice, dincolo de sfera îngustă a măsurilor asistențiale, scrie politologul Remus Ioan Ștefureac.

Leave a Reply