Fostul premier britanic Margaret Thatcher a murit azi la virsta de 87 de ani.
Primul gand al meu a fost ca eroii infrangerii comunismului se string, incet-incet, intr-o lume ceva mai buna. Tripleta de aur a distrugerii “Imperiului raului” se regaseste azi : Papa Ioan Paul al II lea, Ronald Reagan, Margaret Thatcher.
Al doilea gand a fost ca a disparut femeia aceea ferma, cu voce unica, pe care o ascultam fascinat la Europa libera inainte de 1990. Thatcher a fost un politician de elita, cu viziuni si convingeri ferme, un om providential.
Se spune că-şi întreba colaboratorii apropiaţi despre cei pe care nu-i cunoştea : „Is he one of us?”
Ca roman dezgustat de comunism si disperat de efectele lui in anii ’80 cred ca-i datoram multe Doamnei Thatcher.
Sa le iau pe rind :
-
Prima opinie calificată despre Mihail Gorbaciov. Recomandarea ei pentru reformatorul URSS a fost un cec în alb, care a adus un viitor nesperat de bun pentru sute de milioane de oameni capturati in lagarul comunist. Ca premier, Thatcher l-a primit pe Gorbaciov în Downing Street 10 în decembrie 1984, pe când acesta era doar membru al Biroului Politic al CC al PCUS. După un dineu cu Gorbaciov şi Raisa, a emis ulterior celebra afirmaţie “he’s a man we can do business with”.
-
Consolidarea imaginii Marii Britanii de pilon al luptei anticomuniste, în consonanţă perfectă cu ceea ce făcea şi spunea Casa Albă. Un aport istoric unic la simbioza anglo-americană în eliminarea comunismului, cu o forţă şi coerenţă neegalate. Despre al 3 lea pol esential in lupta impotriva “Evil empire”, am pomenit deja. Vaticanul sub Papa Ioan Paul al 2 lea
-
Hotărârea de care a dat dovada cind a cerut popoarelor sovietice să nu se supună puciştilor din august 1991 şi să-l apere pe Gorbaciov. Ne-aducem aminte momentul acela foarte bine. Tremuram cu totii de spaima ca “poate comunismul n-a murit”
-
Modul în care a rezolvat problemele sociale in tara sa (politica monetară, reforma sistemului minier), într-o perioadă în care URSS exploata orice mişcare de stradă sau nemulţumire, prin infiltrari puternice in tarile capitaliste
Am avut norocul să aflu despre asemenea lideri datorită presei. Va spuneam de Europa libera. Stateam in frig, la Constanta, sub plapuma, dupa amiaza cind “se lua curentul”. Si ascultam ore intregi Europa libera la un radio mic polonez, marca Monika, pus la fereastra. Era ca o evadare dincolo de granite, acasa fiind…
Într-una din primele reviste „Time” pe care am pus mâna în ianuarie ’90, am reţinut un titlu care o cita : “Defeat? I do not recognise the meaning of this word”. Şi avea dreptate, oamenii aceştia nu sunt niciodată înfrânţi.
Azi a plecat Doamna de fier. Raminem doar cu o politica populata masiv cu indivizi de plastilina, avind geometrie variabila, predispusi la orice compromis.
