Ce se ascunde în spatele tablourilor celebre

Dezvăluirea feţei ascunse a unei opere de artă, aceasta este promisiunea “Reversos”, cea mai recentă expoziţie propusă de Muzeul Prado din Madrid, unde publicul are ocazia să descopere reversul surprinzător al tablourilor, cu tentative nereuşite ale artiştilor sau mesaje ascunse, transmite vineri AFP.

Cea mai faimoasă dintre picturile de la Prado, “Las Meninas” de Velázquez, este cea care a inspirat ideea expoziţiei. Această pânză uriaşă şi enigmatică îl arată privitorului pe pictor însuşi, în spatele şevaletului său. Un efect de oglindă care a alimentat numeroase teze din lumea artei.

Publicul este întâmpinat de o reproducere fidelă a reversului operei, un imens cadru de lemn de 3,6 metri pe 3,2 metri, expusă direct pe podea, ceea ce sporeşte impresia de gigantism a pânzei.

“Această expoziţie depăşeşte cu mult simplul fapt de a întoarce tablourile pe perete”, a explicat curatorul ei, Miguel Angel Blanco.

Blanco a petrecut şapte ani analizând colecţiile de la Prado. “Am văzut toate reversurile picturilor. Faţă şi spate”, a spus el. La acest proiect au fost adăugate opere împrumutate de la 29 de muzee şi colecţii internaţionale.

Printre acestea, un autoportret al lui Vincent Van Gogh, expus în premieră la muzeul spaniol, al cărui şevalet se află în prim plan. O scenă similară cu “The Artist in his Studio” de Rembrandt, operă care este de asemenea expusă. Lucrări de Tiţian, Magritte, Goya şi, mai recent, Sophie Calle, completează colecţia.

Procedee de mizanscenă, “mise en abyme”, “trompe l’oeil”, ori mesaje mâzgălite de mâna artistului, aceste lucrări pot fi examinate din toate unghiurile, stârnind o curiozitate la limita indiscreţiei.

În încăperi cu pereţi în întregime negri, alte lucrări sunt expuse în vitrine, precum nişte bijuterii, în jurul cărora publicul poate plimba. Tablourile devin obiecte aflate la îndemâna ochiului, fără secrete.

Este vorba despre o schimbare a perspectivei privitorului şi de o transportare a acestuia în culisele creaţiei şi a muzeului, unde nu ar avea niciodată acces, prin deschiderea “unei uşi dimensionale către secretele artei”, după cum a explicat Miguel Angel Blanco.

– “Faţa B” –

Câteva dintre picturi dezvăluie schiţe şterse şi proiecte neterminate, în timp ce partea din faţă este perfect executată.

De asemenea, este inclusă şi rama originală a unuia dintre cele mai cunoscute tablouri din lume, “Guernica”, de Pablo Picasso, găsită în urmă cu doi ani în depozitele MOMA din New York.

“S-au descoperit aceste bare transversale şi această etichetă pe care scria ‘Picasso, San Francisco’, pentru că a călătorit prin 30 de oraşe. A fost bătută în cuie şi desfăcută de 45 de ori. Este cel mai răstignit cadru din istorie”, a spus curatorul, arătând spre găurile din structura de lemn.

În ceea ce priveşte o urmă neagră, este “tuşa necunoscută a ‘Guernica’, o tuşă care i-a scăpat lui Picasso şi a rămas pe acest cadru”, a declarat el cu entuziasm.

O lucrare a lui Michelangelo Pistoletto (“Easel with Canvas”, 1962-1975) prezintă publicul, reflectat într-o oglindă pe care a fost pictat un şevalet, transformându-l pe privitor într-un artist, precum Velázquez în “Las Meninas”.

Un tablou de Martin van Meytens (1731) stârneşte zâmbete: “faţa A” a tabloului “Kneeling Nun” prezintă o călugăriţă în faţa unui scaun de rugăciune, în timp ce în spatele ei o altă călugăriţă pare să i se adreseze. Pe “faţa B”, aceeaşi călugăriţă stă în picioare în aceeaşi poziţie şi, văzută din spate, are veşmintele ridicate peste şolduri, cu fesele goale şi o fundă roşie la ciorapi.

Expoziţia este însufleţită de lucrări ale lui Eliott Erwitt, unul dintre fotografii de la agenţia Magnum, decedat în luna martie a acestui an, care a imortalizat vizitatori de la Prado – spre exemplu, un grup de bărbaţi îngrămădiţi în faţa unui nud feminin, alături de o pânză care înfăţişează o femeie îmbrăcată, în faţa căreia se află o singură privitoare.

Vernisată în noiembrie, expoziţia este deschisă până la 3 martie 2024, scrie Agerpres.

Leave a Reply