„Dacă am pune în aplicare deciziile judecătoreşti din România, am fi într-o situaţie dificilă.“ Această afirmaţie halucinantă nu aparţine vreunui neica-nimeni, ignorant complet în materie de justiţie şi de­mo­craţie. Declaraţia, şocantă din punctul meu de vedere, a fost făcută de preşedintele României Traian Băsescu. Un personaj politic ce conduce o ţară membră a Uniunii Europene şi NATO. Sunt câteva repere şi valori fundamentale care ne-au adus în această importantă postură. Astăzi, prin intermediul actualei puteri, trăim un coşmar lung şi chinuitor. Majoritatea valorilor fundamentale, drepturilor şi liber­tă­ţilor sunt încălcate sau instigate a fi încălcate de la cel mai înalt nivel. Toate acumulările dificile din ultimii 20 de ani, cu inevitabile convulsii – mineriade, morţi, alegeri, abuzuri, mită electorală, sacrificii, re­for­mă, concedieri, criterii, aquis comunitar şi altele -, au reuşit să ne ducă, târâş-grăpiş, în zona democraţiei. Evident că pentru plusurile, dar mai ales minusurile României de azi, fiecare preşedinte sau prim-ministru din trecut are o responsabilitate. Ion Iliescu, Petre Roman, Theodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Emil Constantinescu, Victor Cior­bea, Radu Vasile, Mugur Isărescu, Adrian Năstase, Călin Popescu-Tăriceanu. Consider însă că Traian Băsescu reprezintă un caz aparte. Unul mai grav, de terapie intensivă, ca să vorbim în termeni medicali. 

Actualul preşedinte, pe fondul unei crize economice prelungite, atacă în mod constant fundamentele democraţiei. Constituţia, Legea fundamentală, a devenit sacul preferat de box. Lovituri săptămânale, încălcări repetate, instigări împotriva unor articole, înainte ca acestea să fie schimbate în mod legal. Toate ieşirile în decor, şi n-au fost puţine, pot fi marcate drept atentate repetate la adresa democraţiei româneşti. În mod normal, demnitarii precum preşedintele, primul-ministru, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului trebuie, prin fişa postului, să fie gardienii respectării cu maximă stricteţe a legilor. La noi, totul e pe dos. Hoţia şi infracţiunea vin de la preşedintele Camerei Deputaţilor, decizia de nerespectare a hotărârilor ju­de­cătoreşti este lansată chiar de şeful Guvernului, iar atacarea constantă a justiţiei şi judecătorilor e preocuparea constantă a preşedintelui ţării. Ultimul atac (al câtelea în ultimii 3 ani?) a fost lansat joia trecută, la şedinţa CSM.

Se spune îndeobşte că aceia care intră în conflict cu legea sunt contravenienţi sau infractori. N-am să merg până acolo încât să spun că titularul de la Cotroceni este un infractor. Acest calificativ îl acord fără reţinere protejatei sale, Roberta Anastase. Este însă în comportamentul lui Traian Băsescu un fapt care-l face incompatibil cu democraţia şi funcţia pe care o deţine. Când instigi populaţia de la cel mai înalt nivel să nu mai respecte justiţia şi deciziile ei, încalci grav Constituţia şi pentru asta trebuie să pleci urgent acasă. În ulti­mele sondaje, peste 80 la sută din români s-au declarat de acord cu suspendarea din funcţie a preşedintelui. Drama zilelor noastre e faptul că opoziţia, comodă şi lipsită de orice chef, nu iese la bătaie şi moţăie comodă pe fotoliul cald al celor 60 de procente intenţie de vot. Ştiu că n-are majoritate în Camera Deputaţilor, dar măcar la Senat ar putea pune piciorul în prag pentru stoparea acestui derapaj halucinant şi extrem de grav în care se află România condusă de această putere ilegitimă. Din păcate, PSD are o agendă proprie de răfuială internă, care vizează şi funcţia de preşedinte al Se­na­tului. Orgoliile acestui partid mare de opoziţie macină raţiunea lide­rilor chemaţi să lupte cu puterea, precum Ion Iliescu, Victor Ponta, Adrian Năstase, Mircea Geoană. Să le dea cineva un pahar cu apă rece, să-şi revină.

Pentru enormităţile debitate şi atacarea zilnică a legii şi reprezen­tan­ţilor ei, potrivit oricăror norme democratice, Traian Băsescu trebuie oprit imediat. Are cine să o facă? Mi-e teamă că nu, toţi aşteaptă până la anul votul popular, care va mătura cu siguranţă toată pu­terea. Încă un an pare însă o eternitate.

PS: Cu o scuză penibilă şi prefăcută, preşedintele a concluzionat la CSM, după ce a călcat în picioare inamovibilitatea judecătorilor, principiul de bază al independenţei acestora: „Cred că reprezint vocea celor de pe stradă, deci pot fi scuzat”. Acolo e locul preşedintelui, în stradă. Ajutaţi-l să ajungă mai repede acolo, până când nu face România bucăţele.

10 COMMENTS

  1. Sa fie scuzat? Pai, daca vorbea ca un “simplu cetatean” n-avea ce cauta la CSM. Eu, simplu cetatean, nu am voie sa vorbesc intr-o astfel de sedinta.Deci, era in calitate de presedinte.Si cred ca poate fi numit infractor.Pai, sa smulgi un telefon mobil, sa refuzi sa-l inapoiezi si sa intri in memoria unui telefon privat sunt infractiuni in concurs. Altii fac ani de puscarie. Iar pentru ceea ce a facut la CSM se aplica art.324 c.pen.
    Ma intreb ce face UE, cand un presedinte de stat, isi motiveaza sustinerile publice pe decizii ale UE care NU exista? Nu face decat sa transmita mesaje anti-UE catre cetatenii romani.

  2. D-nul presedinte Basescu a avut dreptate cand i-a criticat pe magistrati deoarece masurile economice nu se discuta in instante, un guvern are o responsabilitate imensa cand guverneaza o tara intr-o criza profunda . De ce ne mai trebuie guvern daca magistratii ne conduc? De ce nu luptati d-nu Radu ca sa ne conduca magistratii si gata balciu

    • Mai citeste si tu Constitutia Romaniei unde spune:

      ARTICOLUL 80
      (1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
      (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate

  3. Adrian are nevoie de internare rapida, clar. Legat de subiect, cred ca daca basescu ramane presedinte pana la anul o sa ne INGROZIM de ce va face impotriva schimbarii

  4. multi (si unii care un scris comentarii) sunt in greseala, nu presedintele face ordine in tara, el maxim inspira incredere, corectitudine, de ordine se ocupa prim-ministrul si guvernul sau!!!

Leave a Reply