La doar doua saptamani de la discursul important al presedintelui Klaus Iohannis in care drepturile si libertatile prevalau in fata masurilor de forta al institutiilor judiciare (mai ales DNA), CSM motiveaza o critica recenta si consistenta la adresa institutiei condusa de Laura Codruta Kovesi.
Potrivit www.luju.ro, Consiliul Superior al Magistraturii a publicat motivarea hotararii prin care a stabilit ca Directia Nationala Anticoruptie a incalcat independenta Justitiei atunci cand a scurs in presa pasaje din sesizarea pe care DNA a inaintat-o Inspectiei Judiciare pentru cercetarea disciplinara – si eventual sanctionarea – judecatoarei supreme Rodica Cosma, pe care Laura Codruta Kovesi a acuzat-o de “lipsa de profesionalism, incompetenta si nesocotire grava, neindoielnica si nescuzabila a normelor procedurale”, intrucat si-a permis sa respinga, pentru lipsa de probe, cererea privind arestarea preventiva a lui Radu Mazare, solutie confirmata de alte doua judecatoare ICCJ. Prin Hotararea nr. 1467/17.12.2014, CSM a realizat, in premiera, ca naravul Directiei Nationale Anticoruptie de a scurge prematur in presa informatii din dosare este nociv, intrucat calca in picioare independenta Justitiei, slabeste increderea cetatenilor in sistemul judiciar, aduce atingere independentei si impartialitatii judecatorilor si infrange principiul fundamental al prezumtiei de nevinovatie.
Inspectia Judiciara, criticata pentru ca a incercat sa spele DNA
Criticile Plenului Consiliului nu s-au limitat la Directia condusa de Laura Codruta Kovesi, ci i-au vizat si pe inspectorii judiciari. Institutia condusa de Rica Vasiliu Cravelos si de Gheorghe Stan a fost mustrata pe motiv ca, in ciuda evidentei, a negat faptul ca DNA a scurs in presa fragmente din sesizarea formulata de sefa DNA impotriva judecatoarei ICCJ Rodica Cosma, sustinand ca inscrisul “a urmat doar circuitul administrativ”: “Contrar celor sustinute de Inspectia Judiciara, insusi faptul devoalarii continutului sesizarii formulate de DNA in mod public constituie in sine o atingere adusa independentei justitiei. Se arata atat in rapoartele Inspectiei Judiciare, dar si in procesul-verbal din 4 decembrie incheiat la sediul DNA, ca sesizarea formulata catre Inspectia Judiciara a urmat doar circuitul administrativ. Cu alte cuvinte, este negat faptul ca DNA a furnizat mass-mediei continutul sesizarii impotriva unui judecator de la ICCJ“.
De asemenea, Inspectia a fost taxata de CSM si pentru ca in rapoartele intocmite cu acest prilej a retinut drept atenuanta o circumstanta agravanta: “Relevant este faptul ca sesizarea Inspectiei Judiciare de catre DNA cu presupuse fapte disciplinare ce ar fi fost comise de catre judecatorul in materie de drepturi si libertati de la ICCJ, care a respins solicitarea de arestare preventiva, a fost formulata ulterior solutionarii de catre completul de la ICCJ a contestatiei impotriva solutiei date de judecatorul in materie de drepturi si libertati. Desi Inspectia Judiciara sustine in rapoartele sale ca o astfel de imprejurare exclude orice incercare de influentare a solutiei ce s-ar putea da in cauza, pe motiv ca solutia a ramas definitiva la completul ce a solutionat contestatia, dimpotriva, Plenul CSM constata ca acest fapt, in contextul dat, agraveaza atingerea adusa independentei prin demersul si aducerea la cunostinta publica a continutului sesizarii, din moment ce acuzatia de lipsa de profesionalism, de incompetenta si de incalcare a normelor procedurale practic se extinde si la judecatorii ce au format completul ce a solutionat contestatia (n.r. – judecatoarele ICCJ Silvia Cerbu si Simona Encean), din moment ce acest complet a mentinut in integralitate atat considerentele, cat si solutia data de doamna judecator Rodica Cosma, judecator la ICCJ“.
Prezentam motivarea hotararii Plenului CSM de constatare a incalcarii de catre DNA a independentei justitiei si a independentei unor judecatori ICCJ:
“Argumente privind incalcarea independentei justitiei, a sistemului judiciar:
Plenul CSM retine, de altfel in consonanta cu concluziile Inspectiei Judiciare formulate in cele doua rapoarte obiect al analizei prezentei hotarari, ca DNA, prin procurorul sau sef, era si este indreptatita conform legii de a formula o sesizare a Inspectiei Judiciare. (…) In acest sens, demersul si continutul sesizarii, asa cum este el reflectat de documentul atasat rapoartelor Inspectiei Judiciare, respecta dispozitiile legale.
In al doilea rand, insa, trebuie analizat daca modul, contextul, continutul in care au fost reflectate pasaje/ fragmente intregi in presa din argumentele sesizarii DNA imediat dupa ce aceasta sesizare a fost formulata, ca si consecintele acestui fapt, au adus atingere independentei justitiei in conditiile in care cauza penala in care a fost formulata cerere de arestare preventiva pentru doi inculpati si care a fost respinsa de judecatorul in materie de drepturi si libertati se afla inclusiv la data prezentei hotarari in solutionare la DNA, urmarirea penala nefiind finalizata.
1.Asa cum s-a retinut anterior si contrar celor sustinute de Inspectia Judiciara, insusi faptul devoalarii continutului sesizarii formulate de DNA in mod public constituie in sine o atingere adusa independentei justitiei. Se arata atat in rapoartele Inspectiei Judiciare, dar si in procesul-verbal din 4 decembrie incheiat la sediul DNA, ca sesizarea formulata catre Inspectia Judiciara a urmat doar circuitul administrativ. Cu alte cuvinte, este negat faptul ca DNA a furnizat mass-mediei continutul sesizarii impotriva unui judecator de la ICCJ.
Chiar intr-o asemenea ipoteza, cum ca nu DNA ar fi furnizat continutul sesizarii sau cel putin pasaje intregi din sesizare, nu poate fi negata responsabilitatea DNA prin faptul ca in chiar ziua in care sesizarea a fost inregistrata la Inspectia Judiciara, continutul acesteia a fost devoalat presei. DNA era – si este – responsabila in astfel de situatii in a asigura securitatea administrativa in circuitul unei astfel de sesizari si din ratiunile si consecintele ce vor fi aratate mai jos. Simpla afirmatie ca Directia nu este la originea unei astfel de situatii nu poate fi primita din moment ce are pe deplina responsabilitate, mai ales ca organ judiciar, de a asigura inclusiv prezumtia de nevinovatie fata de persoana care a facut obiectul sesizarii, respectiv doamna judecator Rodica Cosma, atat timp cat Inspectia Judiciara nu s-a pronuntat asupra vinovatiei sau nevinovatiei disciplinare.
Inca o data, nu publicizarea in sine a demersului DNA reprezinta o atingere adusa independentei justitiei, ci punerea la dispozitie publica a unor pasaje intregi din sesizare, intrucat DNA nu s-a asigurat de securitatea circuitului administrativ, in conditiile date: o cauza aflata pe rolul acestei structuri de parchet, urmarirea penala nefiind finalizata, faptul ca acelasi judecator ar mai fi putut solutiona atat cereri in materie de drepturi si libertati ori in camera preliminara, cat si cauza pe fond in ipoteza in care se va decide sesizarea ICCJ.
Daca DNA s-ar fi limitat la un comunicat ce ar fi fost reflectat de catre mass-media, cu informatii esentiale, si nu pasaje si fragmente intregi din sesizare, ar fi fost de natura sa asigure o minima informare institutionala necesara pentru public, in acord de altfel cu Recomandarea 13(2003) a Comitetului Ministrilor catre statele membre privind furnizarea de informatii prin intermediul mass-media in legatura cu procesele penale. Principiul 6 al acestei Recomnadari – Informatii regulate in timpul unui proces penal – prevede textual ca ‘In timpul unui proces penal de interes public sau alte procese penale care au primit o atentie deosebita a publicului, autoritatile judiciare si serviciul politiei trebuie sa informeze mass-media despre actele lor esentiale, atat timp cat acest lucru nu prejudiciaza secretul investigatiilor si anchetelor de politie sau nu intarzie ori nu impiedica rezultatul proceselor. In cazul proceselor penale care continua pentru o lunga perioada, aceste informtii ar trebui sa fie furnizate cu regularitate‘. Chiar daca demersul DNA este legat de o cercetare disciplinara, nu se poate face abstractie ca urmarirea penala era si este in desfasurare in cauza ce a generat aceasta situatie, astfel ca prin modul in care au fost publicate pasaje intregi din sesizare inainte ca aceasta sesizare sa fie solutionata de Inspectia Judiciara, s-a creat o presiune nejustificata asupra judecatorilor de la ICCJ si, in acelasi timp, cel putin la nivelul aparentei, o atingere adusa independentei si impartialitatii justitiei si a unui judecator de la ICCJ.
2.Relevant este faptul ca sesizarea Inspectiei Judiciare de catre DNA cu presupuse fapte disciplinare ce ar fi fost comise de catre judecatorul in materie de drepturi si libertati de la ICCJ, care a respins solicitarea de arestare preventiva, a fost formulata ulterior solutionarii de catre completul de la ICCJ a contestatiei impotriva solutiei date de judecatorul in materie de drepturi si libertati.
Desi Inspectia Judiciara sustine in rapoartele sale ca o astfel de imprejurare exclude orice incercare de influentare a solutiei ce s-ar putea da in cauza, pe motiv ca solutia a ramas definitiva la completul ce a solutionat contestatia, dimpotriva, Plenul CSM constata ca acest fapt, in contextul dat, agraveaza atingerea adusa independentei prin demersul si aducerea la cunostinta publica a continutului sesizarii, din moment ce acuzatia de lipsa de profesionalism, de incompetenta si de incalcare a normelor procedurale practic se extinde si la judecatorii ce au format completul ce a solutionat contestatia, din moment ce acest complet a mentinut in integralitate atat considerentele, cat si solutia data de doamna judecator Rodica Cosma, judecator la ICCJ.
3.Asa cum s-a aratat mai sus si s-a mentionat in cateva randuri, cauza penala ce a declansat practic demersul DNA, ca si scurgerea catre presa a unor pasaje intregi din sesizarea catre Inspectia Judiciara, nu a fost finalizata, ea fiind in curs de solutionare la DNA.
Este evident ca in cauza, de la momentul la care solutia a fost data de doamna judecator de la ICCJ, in materie de drepturi si libertati, ca si de completul de doi judecatori ce a solutionat contestatia DNA impotriva respingerii cererii de arestare preventiva a doi inculpati, DNA poate formula alte cereri in materie de drepturi si libertati in aceeasi cauza si fata de aceiasi inculpati si aceasta cauza poate ajunge din nou la aceiasi judecatori de la ICCJ.
Dar chiar si in masura in care alti judecatori de la Sectia penala a ICCJ ar urma sa judece eventuale astfel de cereri in materie de drepturi si libertati, in camera preliminara sau pe fond, exista o presiune nejustificata si, evident, o atingere adusa independentei justitiei prin modul in care au fost reflectate in presa consideratii ale DNA asupra unui judecator inainte ca Inspectia Judiciara sa se pronunte daca exista sau nu indiciile savarsirii unei abateri disciplinare.
Acest lucru este demonstrat cu prisosinta de comunicatul Sectiei penale de la ICCJ, in care, in unanimitate, magistratii acestei sectii au subliniat ca ‘…actul de justitie pe care il infaptuiesc (judecatorii) se fundamenteaza pe asigurarea independentei, impartialitatii, eficientei si garantarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului‘ si ca ‘…administrarea corecta a justitiei necesita principiul egalitatii armelor intre acuzare si aparare, dar si respect pentru independenta instantei, a principiului separarii puterilor si fortei juridice obligatorii a hotararilor definitive si irevocabile‘.
In Nota explicativa (paragraful 14) a Avizelor comune cu nr. 12(2009) al Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni si nr. 4(2009) al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni (Anexa 5 prezentei) se arata expres ca ‘Procurorii trebuie sa se abtina de la a face comentarii si afirmatii publice care pot crea impresia exercitarii unei presiuni directe sau indirecte asupra instantei in vederea pronuntarii unei anumite solutii sau care pot afecta negativ echitatea procedurii judiciare‘.
De asemenea, aceleasi documente internationale amintite mai sus (Avizele 12 si 4) ale judecatorilor si procurorilor europeni statueaza cu claritate:
-‘…functiile unui judecator si procuror sunt complementare, implica faptul ca fiecare dintre ei este constient ca o justitie impartiala necesita egalitate de instrumente intre Ministerul Public si aparare, si ca procurorii trebuie sa actioneze, de fiecare data, onest, obiectiv si impartial‘ (paragraful 33 din Nota explicativa)
-‘Este permis ca procurorul sa se adreseze judecatorului cu actiuni si cereri definite de lege, dar, totusi, nu pot interveni in niciun fel in procesul de luare a deciziei de catre un judecator si este obligat sa respecte hotararea. Nu se pot opune punerii in executare a hotararilor, in afara cazului in care o astfel de actiune este prevazuta de lege‘ (paragraful 35 din Nota explicativa si paragrafele 4 si 5 ale Declaratiei de la Bordeaux)
-‘Judecatorii si procurorii trebuie sa se abtina de la actiuni sau comportamente care le-ar putea afecta impartialitatea‘ (paragraful 40 al Notei explicative).
Prin reactia produsa la nivelul intregii Sectii penale a ICCJ, prin consecintele negative in randul magistratilor de la aceasta Sectie, ca urmare a modului in care pasaje intregi din sesizarea DNA au fost facute publice, este evident ca aceasta recomandare a fost incalcata, asa incat, o data in plus, independenta justitiei a fost incalcata, in special a judecatorilor de la ICCJ, dar si intregului sistem judiciar.
Concluzii:
Independenta sistemului judiciar, ca si a judecatorului, trebuie sa fie privita atat din punct de vedere obiectiv – si anume, a asigurarii protectiei justitiei si a judecatorilor in fata presiunilor exercitate de factori politici, mass-media sau alte presiuni externe si a existentei unor mecanisme legale apte sa asigure aceasta protectie –, cat si subiectiv, din perspectiva, increderii cetatenilor fata de justitie si judecatori chemati sa infaptuiasca actul de justitie, asa cum aceste notiuni sunt definite de Reteaua Consiliilor Judiciare din UE in colaborare cu Comisia Europeana.
Independenta justitiei a fost incalcata din punct de vedere obiectiv intrucat s-a exercitat o presiune nejustificata, externa, prin modul in care au fost devoalate pasaje intregi din sesizarea DNA, in conditiile in care cauza penala inca nu a fost finalizata la aceasta structura de parchet, existand posibilitatea ca alte cereri sa fie formulate in cauza sau, in masura in care va fi sesizata instanta cu rechizitoriu, judecatorii de la ICCJ sa se pronunte asupra acestora fie in camera preliminara, fie pe fond.
De asemenea, independenta justitiei a fost incalcata si din punct de vedere subiectiv, acest eveniment, modul in care el s-a derulat, fiind de natura sa scada increderea cetatenilor fata de justitie si de judecatorii chemati sa infaptuiasca actul de justitie. CEDO, in cauza Lavric c. Romaniei (Cererea nr. 22.231/05, Hotararea din 14 ianuarie 2014) arata ca ‘nu exista indoiala ca intr-o societate democratica indivizii au dreptul sa comenteze si sa critice administrarea justitiei si oficialii implicati in infaptuirea ei. Cu toate acestea, o astfel de critica nu trebuie sa treaca de anumite limite, intrucat este in interesul public ca procurorii, precum si judecatorii, sa se bucure de increderea publicului. Se poate deci sa fie necesar ca statul sa ii protejeze de acuzatii nefondate‘ (paragraful 35). Cu atat mai grav este faptul, in acest context, ca un organ judiciar, DNA, este implicat, desi cu atat mai mult sistemul de justitie cunoaste si trebuie sa cunoasca limitele in care pot fi criticate hotarari judecatoresti: inca o data, nu demersul pur si simplu, respectiv sesizarea Inspectiei Judiciare, reprezinta atingerea adusa independentei justitiei, ci modul in care au fost puse la dispozitia publicului pasaje intregi din sesizare, desi Inspectia Judiciara nu s-a pronuntat asupra pretinsei vinovatii disciplinare, iar cauza penala care a declansat aceasta sesizare inca nu a fost solutionata de DNA.
De aceea, Plenul CSM isi exercita aici pe deplin rolul constitutional si legal, si anume, de a constata incalcarea independentei justitiei, a judecatorilor de la ICCJ in instrumentarea unui caz concret aflat pe rolul acestei Curti.
Chiar daca instrumentele de sanctionare intr-o asemenea situatie nu sunt de natura penala sau civila si nici nu poate obliga in vreun fel autorul incalcarii independentei justitiei la anumite constrangeri, Plenul CSM considera aceasta constatare ca fiind o sanctiune morala pentru o astfel de fapta, motiv pentru care va dispune pe langa publicarea conform legii a acestei hotarari si la emiterea unui comunicat oficial de catre Biroul de informare publica si relatii cu mass-media din cadrul CSM, in sensul concluziilor Inspectiei Judiciare, comunicat ce este destinat publicului”.
