Aud de cateva zile rostindu-se cu un entuziasm demn de o cauza mai buna repetandu-se la nesfarsit cuvantul abuz.
Cea mai invocata speta de “abuz” este cea referitoare la sedintele Biroului Permanent al Camerei Deputatilor.
Cei care vor sa dea jos guvernul condus de Florin Citu urla din toti rarunchii si repeta obsedant cuvantul abuz, referindu-se la absenta reprezentantilor altor partide de la aceste sedinte.
De cand lipsa de la o sedinta este un abuz? Pai daca aplicam acest principiu, maine trebuie sa desfiintam Parlamentul. O institutie care munceste de luni de la pranz pana miercuri la pranz, salasluieste in cea mai mare si mai energofaga cladire din Romania si care genereaza imesa mizerie numita “pensii speciale pentru parlamentari”.
Faptul ca nu se realizeaza un cvorum pentru o sedinta statutara face parte din jocul democratic. Lipsa cvorumului arata incapacitatea celor care a generat propunerea si a convocat sedinta de a-si asigura o minima participare.
E o aberatie, din punct de vedere legal si constitutional, sa spui ca neasigurarea cvorumului este un abuz. Nivelul de participare necesar pentru a valida o sedinte iti revine tie, politician care ti-ai propus sa faci sedinta respectiva.
Abuz este cand impiedici pe altii sa participe in ciuda vointei lor, cand nu asiguri o sala pentru desfasurare sau nu intocmesti documentatia legala. Dar participarea este, intr-o democratie, absolut benevola si nu obligatorie.
Din acest punct de vedere, utilizarea pana la greata a cuvantului abuz dovedeste dorinta de prostire a electoratului sau neintelegerea mecanismului democratic.
Este obligatia celui care lanseaza o motiune de cenzura sa se asigure ca are cvorumul necesar pentru a o valida legislativ. Din Biroul Permanent pana la votul final.
