Cunoscut analist francez : fără SUA, Europa este pierdută

Ucraina, în special, și Uniunea Europeană sunt uneori înclinate să vadă un coșmar teribil în fața lor, scrie expertul în relații internaționale Nicolas Tenzer într-o analiza CEPA.

Ce se întâmplă dacă, în noiembrie 2024, alegătorii americani aleg un președinte la Casa Albă care decide să înceteze sprijinul pentru Kiev sau chiar să reducă drastic participarea SUA la NATO? Incertitudinile electorale și manifestarea dezbinării din Camera Reprezentanților din ultimele săptămâni, precum și riscul creșterii tensiunilor interne, în cazul în care războiul din Orientul Mijlociu se extinde, nu fac decât să alimenteze astfel de gânduri negre.

Cel mai recent pachet de ajutor substanțial al președintelui Biden, pentru Ucraina, în special cuvintele sale dure asupra Rusiei, și primele sosiri de rachete ATACMS cu rază mai lungă de acțiune, au atenuat, cel puțin pentru o vreme, criticile conform cărora angajamentul administrației americane este încă prea limitat pentru a permite victoria totală. Chiar și așa, unii se întreabă dacă americanii vor vedea înfrângerea Rusiei până la capăt, atât acolo, cât și în alte părți.

O creștere a protestelor interne și acțiunile unor reprezentanți republicani aleși aparent sensibili la narațiunile Kremlinului ar putea spulbera ceea ce pare a fi un nou impuls, parțial legat de o mai bună percepție a ceea ce subsemnatul a numit războiul orizontal al Moscovei.

Dacă ar avea loc un astfel de dezastru, Europa nu ar fi pregătită să înlocuiască Statele Unite. Ar putea, cu siguranță, să ia măsuri pentru a-și consolida potențialul de apărare, să desfășoare toate resursele legale pentru a încerca să facă față provocărilor suplimentare la adresa dreptului internațional pe care le-ar reprezenta o victorie a lui Trump sau a unuia dintre cei asemenea lui și pentru a-și consolida coeziunea economică și socială – ar trebui să înceapă chiar astăzi, așa cum sugera subsemnatul.

Dar chiar dacă Europa ar intra într-o economie de război în sensul deplin al termenului, așa cum a sugerat președintele Macron în iunie 2022, ar mai trece mai mult de un deceniu până când ar putea dobândi potențialul militar convențional al Statelor Unite. Dacă ar fi să adăugăm la aceasta potențialul de descurajare nucleară al SUA, baza descurajării globale stabilite în articolul 5 din Tratatul de la Washington, cheltuielile de apărare ale fiecărui stat european ar trebui să se ridice, potrivit unor estimări, la 6% sau 7% din PIB, față de actualul 2%. Inutil să spun că nici guvernele, nici publicul nu ar fi dornici să facă acest lucru, mai ales având în vedere nevoia concomitentă de reduceri în domenii precum sprijinul social și sănătatea.

Prin urmare, este departe de a fi sigur că Europa singură, chiar dacă include Regatul Unit și Norvegia, ar putea rezista unei agresiuni convenționale de mare intensitate din partea Rusiei. Franța, a cărei forță de atac nuclear este independentă, ar trebui să își revizuiască drastic doctrina nucleară, iar Londra, a cărei descurajare este integrată în NATO (și în prezent este actualizată la un cost de aproximativ 38 de miliarde de dolari), ar trebui să facă același lucru.

Primul sacrificiu ar fi Ucraina. Viitorul Moldovei ca țară liberă ar fi, de asemenea, pus sub semnul întrebării, același fiind, pe termen lung, și cazul securității statelor baltice și chiar a altor țări din Europa Centrală și de Est. Balcanii ar putea deveni din nou un focar de război. Caucazul de Sud avea să cadă din nou sub controlul Kremlinului, rezistența georgiană fiind ruptă rapid, iar dorința Armeniei de a se independență față de fosta sa putere colonială va fi zdrobită din fașă.

Dezbaterea asupra autonomiei strategice europene, concepută aici nu ca o slăbire a legăturii transatlantice, ci ca o capacitate de a acționa dacă Washingtonul refuză să facă acest lucru, reapare logic în Europa. Dar, deși este vital ca UE să își consolideze considerabil efortul de apărare, autonomia strategică deplină pare iluzorie pe termen mediu.

În mod paradoxal, poate chiar să scadă dacă Statele Unite se retrag. Simțindu-se neputincioase în fața amenințărilor rusești și chineze, unele țări pot fi tentate să meargă pe altă cale. În imposibilitatea de a rezista singuri acestor pericole, adică fără America, tendințele centrifuge din interiorul UE ar putea deveni mai puternice.

De la declanșarea războiului total al Rusiei împotriva Ucrainei, la 24 februarie 2022, unitatea alianței atlantice și angajamentul Statelor Unite – oricare ar fi limitele acesteia, în rest – au fost dospirea unității UE; blocul știa că este susținut și protejat.

În cazul unui eșec american, anumite state membre ar putea încerca în mod tragic să-și salveze pielea, grăbindu-se înapoi în îmbrățișarea Moscovei. Apar deja fisuri, unele țări – în special Ungaria, Austria, Grecia și, probabil, Slovacia în viitor – nereușind să aplice sancțiunile în totalitate, ezitând să sechestreze activele înghețate ale Băncii Centrale Ruse în special și reticente în a se angaja în activități secundare. sancțiuni în special.

Acest lucru ar anunța o revenire catastrofală la situația de dinainte de începerea războiului total al Rusiei. De asemenea, ar spori insecuritatea continentului european, dincolo doar de Ucraina, deoarece Rusia a lansat un atac multidimensional.

Imaginea este sumbră și, fără îndoială, este realistă. Deocamdată, există o fereastră de oportunitate de câteva luni pentru administrația Biden, timp în care trebuie să facă tot ce îi stă în putere pentru a evita cele mai grave riscuri.

În primul rând, trebuie să continue pe calea trasată de discursul Biroului Oval al președintelui Biden din 19 octombrie. În termeni concreți, aceasta înseamnă să mergi până la capăt, nu doar în apărarea Kievului, ci și în înfrângerea Rusiei. Riscurile ar fi mai mici cu o Rusie complet învinsă decât dacă Moscova ar mai avea mijloacele de a face război. Ceea ce este în joc aici nu este doar salvarea de vieți ucrainene, ci și stabilirea unui efect de clichet de la care nu se poate întoarce înapoi.

În al doilea rând, fără a aștepta summitul NATO din iulie 2024 de la Washington, SUA ar trebui să accelereze aderarea Ucrainei la organizația Tratatului de la Washington și, dacă este posibil, aderarea cu drepturi depline. Și aici ar fi dificil pentru o altă administrație americană, dacă Joe Biden nu ar fi reales, să pună în discuție această realizare. O astfel de evoluție ar trebui să se aplice și Moldovei. În același timp, pentru a contracara Iranul, partenerul ales al Moscovei în destabilizarea lumii, ei vor trebui să creeze o nouă politică globală pentru Orientul Mijlociu, și nu doar pentru Israel, o politică care a lipsit de prea mult timp.

În cele din urmă, SUA și-ar spori considerabil legitimitatea internațională devenind parte la Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale. Acest lucru l-ar pune într-o poziție mai puternică de a susține dreptatea deplină pentru personalitățile ruse vinovate de crime de război, crime împotriva umanității și crime de genocid în Ucraina, scrie Tenzer citat de tvr.ro.

Statele Unite nu mai sunt singura soluție la actele de agresiune comise de puterile revizioniste, dar rămân necesare oricărei soluții. Rămân o putere indispensabilă.

Președintele Biden a început să recunoască public ceea ce obligă puterea americană. Va trebui să tragă rapid consecințele. Acesta ar fi cu siguranță și un atu politic pentru viitoarele alegeri. O victorie totală în Ucraina, în special, i-ar aduce un beneficiu considerabil și pe plan intern.