Ecologiştii marini se întreabă dacă Marea Neagră va reuşi să supravieţuiască schimbărilor climatice păstrându-şi caracteristicile care o fac unică în lume. Datele puse la dispoziţie de cercetătorii de la Institutul de cercetare şi Dezvoltare Marină Grigore Antipa din Constanţa sunt îngrijorătoare.
Bazinul Mării Negre reprezintă un ecosistem cu particularităţi unice, printre care se numără şi faptul că straturile de apă nu se amestecă aproape niciodată – arată specialiştii Mare Nostrum, cea mai puternică organizaţie nonguvernamentală care protejează Marea Neagră. Marea Neagră este reprezentată ca două mări suprapuse: una este de suprafaţă, în coloana 0-200 metri, ocupând 10% din volumul total, cu viaţă; iar a doua, în profunzime, sub 200 metri, reprezentând 90% din volum, care este anoxică, cu hidrogen sulfurat şi fără viaţă. Stratul subţire superior al apei (până la 150-200 metri) este cel care susţine viaţa în ecosistemul Mării Negre. Dar efectele schimbărilor climatice se manifestă la nivelul Mării Negre prin: eroziunea costieră, eutrofizarea, poluarea, declinul biodiversităţii, degradarea peisajelor. „Gravitatea şi rapiditatea manifestării acestor schimbări climatice a transformat Marea Neagră într-una dintre cele mai importante zone marine din lume, iar elaborarea unui plan de măsuri pentru conservarea ecosistemului marin devine absolut necesară“, atrag atenţia reprezentanţii Mare Nostrum.
Actualmente, potrivit adevarul.ro, ecosistemul Mării Negre este considerat a fi unul din cele mai degradate ecosisteme, iar acest lucru se reflectă în:
1. Cantitatea de oxigen din Marea Neagră a scăzut cu 44% în perioada 1955 -2015, iar adâncimea de penetrare a oxigenului din bazin a scăzut de la 140 m în 1955 la 90 m în 2015, ceea ce reprezintă cea mai mică valoare anuală înregistrată în această perioadă.
2. Evoluţia anuală a temperaturii apei din Marea Neagră (la staţia Constanţa) creşte cu +0,02°C/an şi s-a observat tendinţa descrescătoare a salinităţii, cu o medie de 0,01PSU/an. (INCDM, 2012).
3. Fenomenele de îngheţ: Din 1929 până în 2012 au avut loc 16 astfel de evenimente, cele mai frecvente în luna februarie (luna cu temperaturi minime ale aerului şi apei mării).
