Ca orice jurnalist care se respectă, sunt un consumator de media autohtonă şi internaţională fără întrerupere. Comentez în fiecare zi ce se întâmplă şi citesc ce scriu confraţii mei. Sunt momente când ai impresia că totul în jurul tău e instabil, că tremură din toate încheieturile nava pe care te afli. Acum e unul dintre ele. Pe plan intern, guvernarea şi coaliţia ei acţionează haotic, fără vreun rezultat palpabil. Ne îmbătăm cu o stabilitate efemeră, care ne costă însă enorm. Avem cea mai mare datorie publică şi privată din istorie, de aproape 100 de miliarde de euro. Şi continuăm să ne împrumutăm. Din păcate, banii aceştia uriaşi nu aduc niciun fel de creştere, suntem tot pe zero, iar povestea asta devine păguboasă. Câteva zeci de miliarde pentru a rămâne tot la punctul mort este extrem de costisitor. Probabil schimbarea acestui guvern mic din toate punctele de vedere ar putea relansa măcar dezbaterea despre eventuale perspective mai sănătoase.
Din punct de vedere politic, totul e la fel de tulbure. În principalul partid de guvernământ şi în coaliţie scandalurile de corupţie se ţin lanţ. Primari prinşi cu şpagă, foşti miniştri duşi pe la Parchet, lovituri sub centură în perspectiva remanierii, recunoaşterea falimentului PDL din partea unor membri mai puţin fanatici. UDMR luptă pentru desfiinţarea statului naţional, UNPR pregăteşte un fals – USP – de fraierit cei mai slabi de înger prin confuzia cu USL. Nicio speranţă de la cei care sunt fără încredere din partea a peste 80 la sută din români.
Opoziţia are şi ea probleme. PSD dă zilele acestea proba inteligenţei supreme, printr-o răfuială internă care slăbeşte încrederea şi intenţia de vot pentru principalul partid al USL. Cât o mai fi, pentru că PNL are toate şansele să preia supremaţia dacă Victor Ponta o ţine tot aşa. Oamenii revoltaţi de modul în care e condusă azi ţara ar trebui să-şi exprime opţiunea de vot în proporţie de 70-80 la sută pentru USL. Această uniune are astăzi între 55 şi 60 la sută, mai mult decât suficient cât să guverneze de la anul. Dar tendinţa pare descrescătoare, iar răfuielile interne din PSD nu ajută deloc. Dimpotrivă, dau o gură de oxigen actualei puteri. Cum ziceam, pe plan intern e un haloimas întreţinut de figuri sinistre ale puterii sau insuficient de raţionale din opoziţie.
Mut canalul de la televiziunile interne. Mă uit pe CNN, BBC sau Italia 1, peste tot instabilitate. Criza pândeşte din nou pentru a lovi agresiv. Grecia e la terapie intensivă, cu semne vitale abia perceptibile. Italia a fost diagnosticată şi ea cu boli grave, care vor face în curând să tremure toată Europa. A căzut Papandreu, urmează Berlusconi şi cine ştie ce mai urmează. Euro stă ca un şoricel pitit prin cotloane, de frică să nu fie strivit sub povara noului val de criză.
Ca să fie masa plină, şeful FMI, Cristine Lagarde, ne avertizează fără subtilităţi inutile că urmează să ne ia Aghiuţă, cum se spune pe aici, pe la noi. Pe scurt, ea spune că nevoia de finanţare a băncilor străine prezente masiv în Europa de Est nu le va mai permite să pompeze bani în această zonă. Şi că noi, europenii mai estici, suntem într-un pericol grav, se poate apropia o furtună cu efecte nebănuite. Ce să zic, mulţumim, oricum nu stăteam pe roze deloc. Acum, că ne mai loveşte şi nefinanţarea, pe noi, care trăim din împrumuturi, nu pot decât să mă gândesc la ceva ce n-a mai fost niciodată. Dincolo de faliment ce e? Vom afla cât de curând.
