Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) susţine că cercetările în cazul OUG 13 au fost făcute în concordanţă cu dispoziţiile legale şi cu jurisprundenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia procurorul are obligaţia să desfăşoare o anchetă pentru aflarea adevărului, inclusiv în situaţiile în care sesizarea priveşte adoptarea unor acte publicate în Monitorul Oficial. DNA precizează că deciziile Curţii Constituţionale vizează principii constituţionale care nu au mai fost analizate până la acel moment şi care pot duce la apariţia unor puncte de vedere diferite.
“Cercetările au fost efectuate de procurori în concordanţă cu dispoziţiile legale şi cu jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care statuează că procurorul are obligaţia de a desfăşura o anchetă efectivă pentru aflarea adevărului, inclusiv în situaţiile în care sesizarea priveşte adoptarea unor acte publicate în Monitorul Oficial”, arată DNA, care spune că face precizările pentru o corectă informare a opiniei publice şi pentru a răspunde interesului public pe care această cauză l-a suscitat, susţinut şi de amploarea dezbaterilor.
DNA face referire în acest context şi la sentinţa penală nr. 529 din 4 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a arătat că: “În cazul în care susţinerile petentului au o bază factuală decurgând din fapte notorii, orice deficienţă a anchetei care îi reduce capacitatea de a stabili împrejurările cauzei sau persoanele responsabile riscă să ducă la concluzia că ea nu corespunde cerinţelor unui proces echitabil. În acest context, cerinţa de promptitudine şi diligenţă rezonabilă este implicită. Mai mult, în circumstanţe cum sunt cele în speţă, în care plângerea vizează aspecte care decurg dintr-un act publicat în Monitorul Oficial, este de aşteptat o rigoare mai mare din partea autorităţilor în ancheta desfăşurată.”
Astfel, potrivit DNA, respectând dispoziţiile legale şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea stabilirii împrejurărilor cauzei, au fost administrate probe constând în declaraţii de martori, ridicări de documente, procurorul având obligaţia de a efectua o anchetă penală efectivă.
În ce priveşte decizia Curţii Constituţionale privind existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public – DNA şi Guvern, legat de ancheta privind OUG 13, Direcţia Naţională Anticorupţie spune că apariţia unor decizii ale CCR care interpretează dispoziţiile constituţionale într-o modalitate diferită de cea adoptată de alte instituţii reprezintă un eveniment normal în procesul de interpretare a legilor.
“Aceste decizii vizează principii constituţionale care nu au mai fost analizate până la acel moment şi care pot duce la apariţia unor puncte de vedere diferite, având în vedere că nu cuprind norme exprese cu privire la conduita pe care trebuie să o urmeze reprezentanţii instituţiilor”, a precizat DNA.
Sursa citată a mai arătat că, în perioada anterioară, Curtea Constituţională a constatat existenţa unor conflicte de natură constituţională, determinate de încălcarea unor principii constituţionale, între: Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie şi Parlament – Camera Deputaţilor şi Senat (Decizia nr. 270/2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 290 din 15 aprilie 2008); preşedinte şi puterea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 1222/2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 864 din 22 decembrie 2008); Guvern şi Parlament (Decizia nr. 1431/2010 publicată în Monitorul Oficial nr. 758 din 12 noiembrie 2010); Guvern şi Parlament (Decizia nr. 1525/2010 publicată în Monitorul Oficial nr. 818 din 7 decembrie 2010).
Totodată, DNA arată că, potrivit Constituţiei, procurorii reprezintă interesele generale ale societăţii, apără ordinea de drept precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
“Având în vedere statutul şi atribuţiile conferite de Lege şi Constituţie, actele şi soluţiile dispuse de procurori sunt supuse controlului instanţelor de judecată, iar evaluarea profesională a procurorilor este realizată numai de către Consiliul Superior al Magistraturii”, potrivit DNA, citata de news.ro.
Curtea Constituţională a arătat în motivarea deciziei prin care a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public – DNA şi Guvern, că ancheta procurorilor DNA legată de adoptarea OUG 13/2017 nu intra în competenţele procurorilor, deoarece aceştia nu pot face cercetări privind oportunitatea şi legalitatea unui act normativ adoptat de legiuitor.
Ministerul Public a precizat, vineri seară, că analizează ”atent” motivarea deciziei Curţii Constituţionale privind existenţa unui conflict juridic între DNA şi Guvern, ”urmând ca decizia să fie respectată întocmai de către procurori”.
Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a declarat duminică, la Antena 3, că va avea zilele următoare o discuţie cu procurorul general Augustin Lazăr şi, separat, cu procurorul general al DNA, Laura Codruţa Kovesi, despre ancheta privind OUG 13, considerând că s-a încălcat legea, conform deciziei Curţii Constituţionale, şi a dat de înţeles că nu exclude nici varianta ca cei doi să demisioneze până atunci.
Tudorel Toader a afirmat şi că va face o analiză a activităţii Ministerului Public în următoarele două săptămâni, urmând să ia în acel moment o decizie finală, inclusiv privind revocarea celor doi procurori generali.
Luni, ministrul Justiţiei a afirmat că nu le-a sugerat procurorului general al României, Augustin Lazăr, şi procurorului-şef al DNA, Laura codruţa Kovesi, să îşi dea demisia, ci a invocat o instituţie care există în Codul Muncii, precizând că oricine poate să îşi dea demisia şi că nimeni nu este obligat să muncească împotriva voinţei lui.
Premierul Sorin Grindeanu a declarat că este posibil să aibă o întâlnire luni cu ministrul Justiţiei, pentru a discuta despre declaraţiile acestuia referitoare la schimbarea din funcţie a şefei DNA şi a procurorului general.
”Nu am avut o discuţie cu domnul ministru (Tudorel Toader – n.r.). (…) Am auzit de decizia Curţii Constituţionale, nu am citit-o şi cred că nu e treaba mea. Eu cred că e treaba Ministerului Public, nu vreau să intru în detalii de acest tip, pentru că e un domeniu pentru cei care trebuie să aplice decizia CCR, care trebuie să respecte legea. Nu e o chestiune care să ţină de prim-ministru. Cred că e mai degrabă rolul Ministerului Public de a aplica decizia CCR, pentru că e obligatorie”, a declarat premierul Sorin Grindeanu.
Iata cateva din cele mai importante fragmente ale motivarii deciziei Curtii Constitutionale :
https://www.ccr.ro/files/products/decizia_68+opinie.pdf
Niciun ministru nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile politice sau acțiunile exercitate în vederea elaborării ori adoptării unui act normativ cu regim de lege. A admite contrariul înseamnă a lasă, indirect, posibilitatea intruziunii în procesul legislativ a unei alte puteri, cu consecința directă a încălcării separației puterilor în stat.
Comisia de la Veneţia consideră că standardul de bază ar trebui să presupună ca procedurile penale să nu fie folosite pentru a sancţiona divergenţele politice. Miniştrii Guvernului trebuie traşi la răspundere politică pentru acţiunile lor politice, iar aceasta reprezintă modalitatea democratică corectă de a asigura angajarea răspunderii lor în cadrul sistemului politic. Procedurile penale trebuie aplicate doar faptelor penale.
«Atunci când se trage linia între răspunderea penală şi cea politică, trebuie să se ţină seama şi de particularităţile procedurii de luare a deciziilor politice şi de „jocul politic”. Este important pentru o democraţie ca miniştrii să aibă marjă de manevră pentru implementarea politicilor pentru care au fost aleşi, cu o marjă largă de eroare, fără a fi ameninţaţi de sancţiuni penale. Într-o democrație funcțională, miniștrii sunt trași la răspundere pentru deciziile lor politice prin mijloace politice, nu recurgându-se la dreptul penal.
”Comisia de la Veneţia consideră că abilitatea unui sistem constituţional naţional de a separa şi de a face distincţia între răspunderea politică şi cea penală a miniştrilor (foşti şi în funcţie) este un indicator al nivelului de bună funcţionare şi maturitate democratică, precum şi de respectare a statului de drept.
Curtea apreciază că toate elementele prezentate drept elemente materiale constitutive ale infracțiunilor imputate nu constituie altceva decât aprecieri personale sau critici ale autorilor denunțului cu privire la legalitatea și oportunitatea actului adoptat de Guvern.
Curtea, analizând încadrarea juridică a faptelor denunțate, așa cum este ea configurată de către procuror în ordonanța de începere a urmăririi penale in rem, reține, în 49 ceea ce privește infracțiunea de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art.269 din Codul penal, că această infracțiune nu poate fi comisă prin adoptarea unui act normativ
Având în vedere toate aspectele prezentate mai sus, Curtea constată că starea de fapt descrisă în actul de sesizare a organului judiciar și încadrată juridic în dispozițiile art.269 din Codul penal, art.13 din Legea nr.78/2000 și în cele ale art.8 alin.(1) lit.b) din Legea nr.115/1999 constituie cadrul procesual reținut și asumat de Ministerul Public – Direcția Națională Anticorupție, care prin Ordonanța din 1 februarie 2017 a dispus începerea urmării penale in rem, cu privire la faptele reclamate. Toate argumentele expuse mai sus, impuneau însă organului judiciar soluția de clasare, în baza art.294 alin.(3) din Codul de procedură penală, fără a efectua acte de urmărire penală, ca urmare a incidenței art.16 alin.(1) din același cod, întrucât toate faptele reclamate priveau în realitate aspecte legate de procedura de adoptare a unui act normativ, respectiv aspecte de oportunitate și legalitate care nu cad sub incidența controlului organelor de cercetare penală, indiferent de încadrarea juridică stabilită de către procuror. Întrucât, doar prin ea însăși, adoptarea actelor normative nu poate constitui elementul material al unor infracțiuni, Curtea constată că faptele reclamate prin denunțul care a stat la baza întocmirii Dosarului nr.46/P/2017, înregistrat pe rolul Secției de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, nu pot intra sub incidența legii penale, indiferent de încadrarea juridică dată.
Curtea constată că nici una dintre infracțiunile pentru care s-a dispus extinderea nu intră în sfera de competență a Direcției Naționale Anticorupție. Or, extinderea urmăririi penale cu privire la aceste fapte în condițiile în care procurorul dispune în aceeași zi declinarea competenței la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, tocmai pentru că nu era îndrituit să efectueze urmărirea penală, nu este în logica firească a cursului cauzei.
O astfel de conduită echivalează cu o încălcare gravă a principiului separației puterilor în stat, garantat de art.1 alin.(4) din Constituție, deoarece Ministerul 54 Public nu doar că își depășește atribuțiile prevăzute de Constituție și de lege, dar își arogă atribuții ce aparțin puterii legislative sau Curții Constituționale
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcția Națională Anticorupție și-a arogat competența de a efectua o anchetă penală într-un domeniu care excedează cadrului legal.
Ministerul Public nu are competența de a desfășura activități de cercetare penală cu privire la legalitatea și oportunitatea unui act normativ adoptat de legiuitor
Prin conduita sa, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcția Națională Anticorupție a acționat ultra vires, şi-a arogat o competenţă pe care nu o posedă – controlul modului de adoptare unui act normativ, sub aspectul legalității și oportunității sale, ceea ce a afectat buna funcționare a unei autorități, care îşi are remediul în dispoziţiile art. 146 lit. e) din Constituţie, care prevăd soluţionarea conflictelor juridice de natură constituţional dintre autorităţile publice de către Curtea Constituţională
