In pragul congresului PSD, politologul Alina Mungiu Pippidi face o radiografiei a momentului in care se afla socialistii romani si a perspectivelor politice ale acestora

Are PSD viitor?

Țara cu cea mai mare inegalitate din Europa are nevoie de un partid de stânga, dar de unul pe bune.

Partidul cel mai reprezentativ din România, după numărul de membri și primari, se adună să își hotărască soarta.

Deși câștigător a două rînduri de alegeri legislative succesiv și distribuitor generos de beneficii generalizate (pensii, venit minim) și concentrate (profesori, doctori), partidul e în cel mai greu moment din istoria sa.

O combinație de factori l-au adus aici.

Prima categorie ține de performanța proprie. În ultimii doi ani partidul a guvernat adesea fără un minim de meritocrație, acela care permite supraviețuirea. Europarlamentari cu zero influență la Bruxelles. Un număr de incompetenți scăpați de sub control, de genul lui Darius Vîlcov, au produs sute de modificări ale Codului fiscal, unele modificînd prostii făcute tot de ei, pînă la un haos care a devenit nu doar coșmarul oricărui contabil, dar și al oricărui om normal. Să nu se întrebe de ce a pierdut alegerile cineva care amenință peste un milion de contribuabili la pensii private că poate li se confiscă (sau poate nu) rezultatul muncii lor. Să nu se întrebe de ce ajung și cei cărora le-ai crescut fără precedent salariile (doctorii) să nu te voteze – pentru că văd că nu ai un plan cum să organizezi sănătatea astfel încât banii aceștia să nu se piardă. La ora asta, doctorii în multe spitale riscă să fie linșați de pacienți care filmează cu mobilul etc. E mai ușor să aloci miliarde decît să dai niște bilete cu numere la rînd sau să faci programări online? Oare nu ne putem înțelege că managerii de spital trebuie selectați meritocratic sau degeaba construim spitale? O majoritate parlamentară scăpată de sub control a mutilat legi privitoare la justiție și coduri o dată la cîteva luni, întreținînd scandalul. Cînd ajungi în situația fără precedent în care judecătorii de la Înalta Curte beau șampanie că e băgat la pușcărie șeful unui partid (cam pe de-a moaca) nu îți pui întrebarea cum ai făcut să alienezi nu unul, doi oameni, ci o întreagă categorie profesională? Cum să avansezi spre alegeri trecute și viitoare avînd în frunte un batalion de zombi de dincolo de zid, de genul lui Șerban Nicolae sau Eugen Nicolicea, în timp ce în guvern și pe baricadele președinției UE sunt oameni tineri, competenți, devotați muncii lor, pe care nu îi vedem la nicio televiziune, deși sunt pesediști? Pe 26 mai a fost unirea viilor contra zombilor, mai lăsați-o cu furatul alegerilor! A fost o performanță că i-ați unit. Că viii le vor trage țeapă alegătorilor, e sigur, dar lumea preferă să ia țeapă de la vii, iar dacă te branduiești ca zombi nici ai tăi nu mai au curaj să iasă din casă să te susțină, de teama contaminării.

Al doiea set de factori nu ține de PSD. Mă îndoiesc că oricine, oricîtă majoritate ar avea în Parlament, ar putea supraviețui unei diversiuni profesioniste de genul 10 august și campaniei online interne și externe unde cele mai avansate cibernetic facțiuni din instituții bugetare (dar necontrolate), au pus umărul în mod nelegal. A fost ca la Brexit, și pe față, dar spre deosebire de Brexit a lipsit partea educată din opinia publică. Aceasta ar fi putut să observe că în România opinia publică nu există decît cînd are norocul să fie de aceeași parte cu serviciile secrete. Cînd unul de al lor, cum a fost Plahotniuc, pune mîna pe un stat întreg, nu se mai pot strînge la ora asta nici cinci semnături de ONG-uri în semn de solidaritate, bașca demonstrații și alte asemenea. L-am văzut pînă și pe Mihai Șora citat pe pagina 1 a ziarului plahotnician principal (evident, contra înțelegerii Occident-Putin, și deci de partea PD). Asta rețea de exploatare a inocenților! Cît despre ziarul Politico, mare luptător cu PSD, toată săptămîna cît democrația din Chișinău a fost suspendată, a avut pe pagina 1 doar o enormă reclamă plătită de Plahotniuc. Despre Moldova nu merită să scrii decît pe bani, nu? Să fie clar, niciun partid curat și cinstit la ora asta nu poate lupta cu niște servicii secrete scăpate de sub orice control democratic, iar PSD nu e nici curat, nici cinstit, băieții lui erau primii la cules roadele dărniciei crimei organizate de dincolo de Prut la un loc cu toată lumea. Dar cert e că indiferent de faptele sale, PSD a fost pierdut de alinierea dintre servicii și Bruxelles. În Polonia, Ungaria și Cehia, liderii care amenință statul de drept, deși ostracizați de europeni, au cîștigat cu mare majoritate. De ce e România altfel, om fi cumva superiori celor care ne dădeau lecții de civism în 1989? Nu: ca și atunci, cînd ăia erau spontani, noi ieșim la revoluții mai ales cînd securiștii ne instigă. Și cînd nu, nu.  Asta-i situația.

Merită să supraviețuiască PSD?

Pentru cine nu a băgat de seamă, atît Timmermans, cît și Merkel, adică dreapta și stînga europeană, tot spun de vreo cîteva luni că trebuie să ajungem cît mai repede la un venit mediu european (a fost principalul punct în campania lui Timmermans). În afară de PSD, nu există la această oră vreun program al altui partid românesc în acest sens. Și nu, europenii nu vor să spună venit mediu comun după ce competitivitatea se va fi aliniat, că asta e la sfîntul așteaptă. Chiar dacă unii din noi avem rezerve că acest lucru e posibil, are dreptate mai distinsul meu coleg, profesorul Claus Offe, cînd spune că acesta e de fapt scopul primordial al UE: idealul social democrat aplicat la oaameni, ca la regiuni. Evident, unul meritocratic și realizat prin mijloace post-moderne (nu companiile municipale serelizate ale lui Gabi Firea, nici fondurile europene date la baroni, ca în Andaluzia), dar pentru asta merită Europa, dacă trăiești în Sicilia, sau în Vaslui, sau în Creta.

Vezi însă că în țările cîndva predominant rurale social democrația nu se poate desprinde de patronaj (coordonez în străinătate o selecție de articole despre patronaj zilele astea, cu titluri ca 60 de ani de patronaj de partid în Belgia… sau Italia… identic cu al nostru…). România a fost și rămîne o țară materialistă, fără idealuri și capacitate de auto-reflecție prea mare (lumea vrea jeepuri, gresie și termopane ca în telenovelele de pe ProTV), care în ultimii doi ani a mai devenit și populist agresivă din populist pasivă. Sunt șanse pentru un alt partid de stînga în condițiile astea? Nu cred: în toate țările corupte din Europa – Grecia, Italia, Spania, etc, cînd stînga clientelară cedează, locul ei nu e luat de o stîngă modernă, ci de una populist-naționalistă. De ecologism, nici vorbă: în țările corupte ecologiștii nu prind, lumea nu se înhamă la subiecte post-materiale. Fiecare are ceva mult mai important de rezolvat: pe sine însuși decît natura sau alte din astea. România are cea mai mare inegalitate din Europa la ora asta și pe persoane, și pe județe, asta înseamnă că e indispensabil un partid cu misiunea redistribuirii, care va avea întotdeauna electorat și e probabil mai bine să îl aibă ei decît un Cinque Stelle, cu care a votat toată lumea prin sudul Italiei. Populiștii ard ca flacăra și după ei nu rămîne chiar nimic.

În ultimii 20 de ani am văzut multe partide de stînga reinventîndu-se. În Albania, Ungaria și Polonia, Europa e de partea foștilor comuniști, care însă nu mai sunt demult comuniști. Șeful social democrat albanez e un amic de pe vremea pactului de stabilitate, atunci era la dreapta, acuma a ajuns șeful reformator al stîngii… Nimeni însă nu s-a confruntat cu o anticorupție ca la români- și nici nu va mai face nimeni așa ceva din vecini, toți au învățat lecția. Dublă provocare pentru PSD să devină un partid de viitor, cînd dușmanii lor sunt pregătiți să inculpe pe oricine ar avea curaj să se prezinte la președinție…

Dar tocmai de asta dușmănia istorică față de PSD e cazul să dea înapoi. PSD trebuie să se curețe de zombi și să își pună cenușă în cap că nu au avut și nu au un program clar de bună guvernare, dar nici noi nu trebuie să aplaudăm situația în care cel mai mare partid din țară nu poate avea candidat la președinție fără să riște să îl ia DIICOT sau DNA. Sistemul nostru de partide are nevoie în continuare de o stîngă, care trebuie să piardă doar la alegeri, nu la dosare secrete. Trebuie să rămînem o democrație, chiar dacă societatea noastră e încă destul de coruptă.