Aniversarea Majestăţii Sale Regele Mihai n-a fost un prilej de a opta între monarhie şi republică. La cei 90 de ani ai săi, Regele este un simbol. Evenimentul din 25 Octombrie s-a referit la dimensiunea morală în pri­mul rând, caracteristica ce lipseşte pu­ternic azi în politica românească. Atunci când vezi decenţa şi valoarea is­torică a personajului, n-ai cum să nu ză­boveşti o clipă şi să priveşti. Totul a fost ca într-o poveste, ca un film despre curţile regale din state foarte în­depărtate de noi. Am visat pentru o clipă că Majestatea Sa Regele se adre­sează constituţional plenului Par­lamentului, cu un scop precis, le­g­at de viaţa noastră zilnică. N-a fost din păcate aşa. Am auzit un mesaj calm, uşor dojenitor, dar plin de com­pa­siune din partea unui om care ne-a acordat acest privilegiu uriaş. Să împlinească 90 de ani şi să-şi doreas­că să fie alături de noi. Cei care i-au fost supuşi cândva, când se afla pe tron, au venit însufleţiţi la Parlament, la Operă sau la Palatul CEC. Bătrânii noştri înţelepţi au vrut să retrăiască doar pentru o clipă normalitatea, de­cenţa şi bunul simţ care domnea în societatea românească înainte de ve­nirea ciumei roşii. De la ei mai avem de învăţat încă destule, să redescope­rim ce ne aparţine, să ne întoarcem pe cât posibil la tradiţiile şi valorile care i-au făcut să fie mândri că sunt ro­mâni. Am vrea şi noi, dar nu prea avem conducători care să justifice acest sentiment dorit de multă lume.
Lovit din stânga şi din dreapta de figurile mari şi sinistre ale puterii de azi, Regele Mihai a tratat cu o superioritate graţioasă, lipsită de în­gâm­fare, toată această mizerabilă tă­răşenie pusă la cale de Băsescu, Boc şi Anastase. Voit sau nu, figurile men­ţionate anterior s-au situat în tabloul de azi alături de comisarul sovietic Vişinski, de Gheorghe Gheorghiu Dej, de Bodnăraş, de mulţi agenţi sovietici care au distrus pentru o jumătate de secol destinul şi elita românească. Acolo vor rămâne, n-am nici o îndoială. Aşa o să-i menţioneze istoria, la capitolul “oameni care au făcut rău României”.
Nu vreau să aduc azi şi acum în discuţie ideea de monarhie. Trăim într-o republica fondată pe un fals grosolan şi pe crimă. Sunt din păcate destui români care nu vor să audă această realitate, n-au chef de argumente istorice şi dovezi. Aşa au crescut, educaţia lor s-a făcut în repere comuniste din anii ’50, ’60, ’70 şi ’80. Îndoctrinarea face ravagii şi azi. Mentalitatea nu poate fi schimbată într-o clipă. Cine a parcurs lecturi esenţiale şi a fost doritor să-şi cunoască istoria prin mărturia unor oameni legendari, precum Corneliu Coposu şi alţii, a înţeles imediat ce infracţiuni grave au stat la baza schimbării formei de guvernământ din România sub ameninţarea militară a Moscovei. Totul, cu aprobarea Occidentului.
Azi, istoria ne oferă o şansă. Vrea să se revanşeze. Letargic şi fără ţeluri mari, românul de rând n-are chef să dezbată. Unii îl simpatizează pe Regele Mihai, alţii nu. Spectacolul aniversar a fost privit cu plăcere ca un film englezesc, oftând pentru privilegiile de care au alţii parte şi noi nu. La 90 de ani, Regele Mihai a ieşit din ecran şi le-a spus concetăţenilor săi că este viu, că-i pasă şi că se poate implica în problemele grave care macină din interior societatea românească.
Inconştienţi ca-n multe alte prilejuri, telespectatorii zilei de marţi, 25 Octombrie 2011 au aplaudat, s-au bucurat şi n-au crezut o iotă din faptul că eroul din film e viu. Ca într-o scenă suprarealistă, au plecat acasă şi s-au culcat fascinaţi de personajul principal. Filmul s-a turnat printre noi, eroul e disponibil şi putem continua serialul mult şi bine. Încă nu realizăm asta. La mulţi ani, Majestate ! Să ne iertaţi.