O veste proastă duminică noaptea – preşedintele Serbiei, Boris Tadic, a pierdut alegerile. Noul preşedinte al Serbiei este Tomislav Nikolic, ultranaţionalist. Instinctul îmi spune că nu va fi vreo mare schimbare în bine pentru România. Serbia are subiecte tabu pe care le gestionează autist şi anacronic.
Printre ele atitudinea faţă de etnicii români din toată Serbia. Ati vazut cu totii suficiente reportaje despre comportamentul aberant al autoritatilor sarbe asupra romanilor din Valea Timocului.
De fapt anacronimsul sarbilor, nationalisti de tipul celor incremeniti in istorie, se manifesta nu doar din provincia sârbă Voivodina. Acolo sarbii au un soi de înţelegere informală şi dubioasă cu Ungaria, în care se fac că îi bagă pe români în seamă, dar de fapt se concentrează pe avantaje pentru etnicii unguri, în defavoarea românilor.
Cu alte cuvinte, ideea că Serbia condusă de Nikolici va recunoaşte că în Valea Timocului trăiesc români care vorbesc limba română, nu bazaconii scornite de narcoze post-belice, e o dovadă cel puţin de nerealism.
Tadic a gresit grav fata de Romania, care l-a sprijinit masiv si aproape necoditionat in toti anii lui de presedinte. Dar cu Nikolici, ne intoarcem la retorica lui Slobodan Milosevici, un dement care si-a siluit tara, ducind-o intr-un razboi cu zeci de mii de morti nevinovati.
Acum despre ce va fi. Nu-mi miroase a bine. Pentru că:
-
Naţionalismul anacronic (complet incompatibil cu orice forma de patriotism modern) a adus Serbia în văgăuna din care nu mai iese de 20 de ani
-
In Grecia vor fi din nou alegeri. Iar extrema stanga Syriza are 28 % in sondaje. N-are cum sa fie bine in viitor acolo
-
Pentru nationalistii de moda veche din Serbia si extremistii de stanga din Grecia, numitorul comun e Rusia. Moscova primeste o uriasa gura de oxigen pentru influenta sa strategica in Balcani, lucru care nu-mi poate decit spori ingrijorarea
-
România e dezorientată. N-ar fi prima oara.
Ce speranta uriasa a fost Boris Tadic… Aerul lui european parea sa fie speranta renascuta, mai ales dupa asasinarea unui lider adevarat, asa cum a fost Zoran Djindjic. Tadic s-a nascut talent si a murit speranta…
A intrat in scena in plin summit NATO in 2004 la Istanbul, iese din scena in plin summit NATO la Chicago. A intrat „en-fanfare” si iese pe „turbo-folk”, un ghiveci muzical mizerabil ce domina azi Serbia, dupa gloria rock din anii’80, cind Rolling Stone scria despre „minunile din Balcani” : Leb i Sol, Bijelo Dugme, Bajaga & Instruktori si altele.
În fine, despre ce a fost şi ce a ajuns Serbia am mai scris acum câteva săptămâni aici http://radu-tudor.ro/un-erou-demn-de-filme-george-vujnovich/
PS : Iesirea rusinoasa din scena a lui Boris Tadic e deschizatoare de drum pentru prietenul sau de la Bucuresti, atit de putin dorit dupa 8 ani irespirabili cu el…
