Fenomen periculos in Franta : asasinarea politistilor

Orașul Avignon este cunoscut în special ca fostă rezidenţă a Papilor și pentru faimosul său festival de teatru. Publicul, mai ales ce străin, cînd vizitează Provenţa și ajunge la Avignon, admiră vestigiile istorice din orașul vechi care și-a conservat zidurile, sau se duce pe malul Ronului ca să vadă ce a mai rămas din celebrul pod de piatră de la Avignon, de existenţa căruia se leagă și un vechi cîntec. Turiștii evită evident cartierele sărace și cu „probleme” din jurul orașului, acolo unde se află concentrată populaţia de origine magrebină și unde, în anumite zone, traficanţii sunt stăpînii străzii.

Poliţistul Eric Masson, în vîrstă de 36 de ani, a fost însă împușcat în zona istorică a orașului, cea numită intramuros, pe o stradă frecventată de dealeri și de consumatori de droguri. Eric Masson însoţit de un coleg de-al său voiau să controleze o femeie care tocmai cumpărase droguri cînd doi traficanţi au apărut brusc iar unul dintre ei a scos pistolul și a tras.

Între timp cei doi traficanţi au fost prinși, ei au 19 și respectiv 20 de ani. Poliţia i-a arestat duminică 9 mai în timp ce încercau, cu o mașină și cu ajutorul unor complici, să fugă în Spania.

În presa franceză un comentator îi califică pe cei doi dealeri ca fiind niște inși total lipsiţi de creier. Bandiţii veritabili, cei cu „experienţă” nu trag niciodată în poliţiști, știu că dacă sunt prinși și acuzaţi de o astfel de crimă plătesc apoi scump gestul lor. Tinerii dealerii „lipsiţi de creier” se cred însă într-un film western și trag fără să gîndească. Acum, traficantul devenit asasin riscă închisoarea pe viaţă iar în cel mai bun caz 30 de ani după gratii chiar dacă va avea un comportament exemplat ca deţinut.

Ceea ce s-a întîmplat la Avignon nu este un fapt divers, arată un analist în cotidianul Le Figaro. Agresiunile împotriva poliţiștilor se multiplică în Franţa, să ne amintim că pe data de 23 aprilie un islamist tunisian a ucis în regiunea pariziană o funcţionară de poliţie. Omagiile naţionale aduse poliţiștilor uciși sunt fără îndoială importante pentru că statul își reafirmă hotărîtea de a combate delicvenţa și terorismul, și se arată solidar cu poliţia și cu justiţia.

Si totuși parcă aceste omagii sunt prea dese, în Franţa s-a inoculat într-o anumită categorie de tineri ideea că poliţia trebuie combătută ca și cum ar reprezenta un stat opresor. Jean-Eric Schoettl, fost secretar general al Consiliului Constituţional, denunţă în Le Figaro faptul că „violenţele fără limite și fără complexe împotriva forţelor de ordine sunt prea des minimalizate, edulcorate sau justificate” în Franţa de o stîngă complezentă. Iar uneori justiţia nu sprijină destul poliţia, tot din motive ideologice.

În contextul în care Franţa intră în campanie pentru prezidenţialele din mai anul viitor securitatea se impune tot mai mult ca un temă principală și urgentă. Iar dacă partidele tradiţionale nu-i vor înţelege importanţa, există riscul ca electoratul să încline în  favoarea dreptei extreme pentru care securitatea este un subiect de predilecţie dintotdeauna, scrie Matei Visniec pe rfi.ro