Pe fondul unor dezbateri publice despre nevoia unui nou cadru legal privind securitatea nationala, Directorul SRI Eduard Hellvig a decis sa apeleze la o aparitie publica, fapt extrem de rar in mandatul sau.

Esenta mesajului transmis de Hellvig se poate rezuma astfel : Romania trebuie sa scape definitiv de molima numita securism. In diversele ei forme mutante de manifestare, in atitudinea institutionala sau personala, in obsesia maladiva a unora de a face rau intentionat altora, fara vreo ratiune sau dovada intrinseca de abuz ori ilegalitate.

Securism inseamna exact opusul democratiei.

De la manipulare, conspiratii, stiri false, comenzi pentru executia publica a unor persoane, otravuri de toate formele turnate abil in ureche sau mai nou postate pe retelele de socializare. Pana la politie politica, jaful si abuzul ca vocatie a puterii sau preocuparea maladiva de a prestabili tinte carora sa le gasesti tu ceva pana la urma, orice.

Celebrul dicton sovietic : Nu exista oameni nevinovati, doar oameni de care nu ne-am ocupat indeajuns reprezinta chintesenta securismului larg raspandit si astazi.

Mesajul lui Eduard Hellvig seamana destul de mult cu un reper pe care chiar directorul SRI l-a invocat : Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara.

Dezbaterea pro si contra noilor legi privind securitatea nationala e foarte sanatoasa. Trebuie sa ne asiguram ca vom avea niste legi bune, perfect compatibile cu statutul nostru de membru NATO si UE.

Vad in aceste dezbateri si unele derapaje ce incearca sa sugereze brutal ca aceste noi legi au ceva de-a face cu practicile fostului Departament al Securitatii Statului.

Cateva simple intrebari : pe vremea comunismului si a DSS, existau dezbateri publice? Existau proiecte care circulau si care erau supuse unor critici? Exista libertatea de exprimare si de acuzare? Aveam presa libera? Legile DSS erau dezbatute si votate intr-un for liber, democratic? Se organizau dezbateri televizate, la radio sau in presa scrisa in legatura cu aceste legi?
Cred ca raspunsurile date acestor intrebari ne arata cat de rationala este invocarea DSS azi, cu o usurinta demna de o memorie mai buna. 

Securitatea a disparut. Securismul insa, ca forma suprema de manifestare a raului, cunoaste azi mai multe mutatii decat SARS COV 2.

Iata discursul :

Declarație de presă a Directorului SRI, domnul Eduard Hellvig, cu privire la pachetul de legi pe securitate națională

De peste două săptămâni, în spaţiul public se discută despre un pachet de legi referitoare la securitatea naţională şi despre modul în care acestea ar putea influenţa democraţia din România. Este normal ca societatea să fie preocupată de subiectul acestor legi. Totuşi, dezbaterea este centrată doar pe SRI, ceea ce sigur, poate da de gândit.

Având în vedere dorinţa legitimă a societăţii de a consolida democraţia şi de a respinge reglementări care pot evoca spectrul nefast al perioadelor totalitare, este necesar să fac câteva precizări. Această declaraţie poate arăta viziunea SRI-ului de astăzi pe care o împărtăşesc atunci când vine vorba de rolul serviciilor de informaţii într-o societate democratică.

Structurile de informaţii trebuie să fie în serviciul cetăţenilor prin tot ce intreprind, respectând legile ţării, drepturile şi libertăţile civile.

În democraţie, este nevoie de echilibru! Pe de o parte de respectarea drepturilor şi libertăţilor civile, iar pe de altă parte de consolidarea instituţiilor statului în faţa unor ameninţări fără precedent, aşa cum sunt cele pe care le parcurgem în prezent.

Voi comenta conţinutul legilor, abia după ce acestea vor fi asumate în cadrul procesului legislativ, care va include consultarea publică. și în care SRI nu are decât un rol consultativ.

Despre necesitatea modernizării legilor actuale repet ceea ce am spus de mai multe ori, în ultimii ani.

Aducerea la zi a acestor legi nu este un obiectiv recent, ci unul care a fost ratat în ultimii 30 de ani. Singurele legi existente sunt cele adoptate la inceputul anilor 90, iar forma lor permite constant interpretări neclare.

SRI a solicitat constant instrumente legale care să ne permită să fim mai eficienţi în combaterea ameninţărilor cu care se confruntă România.

În acelaşi timp, adaptarea legislaţiei trebuie să ţină cont de reperele României de astăzi – suntem o societate democratică, parte din familia occidentală, membră a UE şi NATO, şi principiile democratice trebuie mereu să prevaleze. Avem modele occidentale care ne pot inspira, şi cred că orice tentativă de întoarcere la reglementări de tipul celor din comunism trebuie respinsă din start.

Este o idee total greşită ca în anul 2022, serviciile de informaţii din România ar putea să revină la modelul fostei Securităţi, pentru că acel model era unul care ținea de regimul comunist totalitar, un regim recunoscut universal drept criminal, impus de o putere străină și total opus unei societăţi care îşi doreşte libertate, prosperitate şi siguranţă.

Iar aici trebuie să fac o precizare despre ce înţeleg eu prin Securitate şi Securism.

Securitatea a fost mai mult decât o instituție represivă. Ea a devenit, prin puterea discreționară pe care a exercitat-o în anii comunismului, un creator de mentalități, un corector de comportament, un judecător absolut și un administrator cu rol coercitiv al conștiințelor.

Laboratoarele Securității au fost abandonate în grabă în decembrie 1989, dar virușii dezvoltați în ele pătrunseseră deja adânc în societatea noastră.

Un astfel de virus, şi cel mai periculos în opinia mea, este securismul. Securismul este acea idee care presupune utilizarea traumelor societăţii din perioada comunistă pentru a crea, foarte abil, tocmai o reflexie de tip totalitar. Este acea idee că în spatele a orice, se ascunde un interes obscur şi neapărat de rea intenţie, că există duşmani în interiorul României, duşmani cu care trebuie să ne luptăm. Securismul este procesul de intenţie fără dovezi, manipularea adevărului şi întreţinerea unui conflict artificial între părţi ale societăţii, între societate şi instituţiile statului, între indivizi şi societate. Securismul sapă la temelia oricărui demers de democratizare, ne vrea ţinuţi pe loc şi în conflict unii cu alţii. Securismul are abilitatea de a se prezenta ca un medicament, când în realitate este virusul însuşi.

În ciuda numelui și originilor sale, securismul nu este apanajul exclusiv al categoriei profesionale care l-a creat.

Paranoia, teoriile conspirației, judecata prin asociere, crearea unor temeri false, suspiciunea generalizată care pornește de la premiza vinovăției, manipularea – sunt componentele lui de bază. Securismul este astăzi bine reprezentat în prea multe medii ale societății noastre.

Eu imi doresc să putem consolida împreună, instituţii ale statului, clasa politică şi societatea civilă, pentru ca România să se vindece de securism şi să lase, în sfârşit, în urmă practicile fostei Securităţi. Despre Securitate și securism trebuie să învățăm în manualele de istorie, nu să ne dorim reluarea practicilor lor.

Toată activitatea SRI din ultimii ani a avut ca obiectiv îndepărtarea de trecutul comunist, modernizarea instituţiei în spirit democratic şi apropierea sa continuă de standardele de performanţă ale partenerilor euro-atlantici. Sunt primul director al SRI care a condamnat public Securitatea în ansamblul ei.

Despre spiritul democratic ce guvernează activitatea SRI las să vorbească rezultatele din ultimii ani ale instituţiei pe care o conduc. În aceşti ani, tot ce am iniţiat a fost în sensul modernizării şi creşterii eficienţei, în paralel cu menţinerea echilibrului între libertate şi nevoia de securitate.

Acelaşi spirit, al echilibrului, ar trebui să domine şi noua legislaţie, în opinia mea.

În 2016, la un an de la preluarea mandatului, am spus ceva ce susţin şi în prezent: cred că dincolo de celelalte prevederi, ar trebui stipulat în lege că funcţia de Director a unei astfel de structuri de informaţii să fie limitată la maximum două mandate, pentru că prea multă putere poate dăuna democraţiei. Cred în continuare acest lucru şi mi-aş dori ca o astfel de prevedere să fie introdusă în noua legislaţie adoptată de Parlament.

Sunt Directorul în mandatul căruia Serviciul Român de Informaţii a predat aproape toate dosarele fostei Securităţi pe care Serviciul nu le predase anterior (spun aproape pentru că CNSAS a oprit primirea tuturor dosarelor din lipsa de spaţiu).

Menționez că această predare privește dosare care anterior fuseseră păstrate din rațiuni de siguranță națională, dosarele de cadre ale foștilor ofițeri de Securitate și nu în ultimul rând cartoteca și evidențele informatice ale fostei poliții politice, un instrument care va îmbunătăți considerabil accesul cetățenilor la documentele epocii comuniste și la îmbunătățirea activității cercetătorilor acestei perioade.

Poate ar fi util în acest context să subliniez că SRI este singura dintre instituțiile deținătoare de arhivă a fostei Securități care și-a îndeplinit astfel datoria legală și morală față de societate până acum. De asemenea, am evitat constant să reacţionăm, chiar şi atunci când au avut loc multiple atacuri politice, incorecte împotriva instituţiei şi a mea personal.

În mandatul meu, Serviciul a trecut printr-o amplă reformă teritorială, iar astăzi, ca efect, suntem o instituţie mai suplă, mai eficientă, mai respectată în ţară şi în străinătate.

Am susţinut includerea, la Academia Naţională de Informaţii, a unor cursuri despre totalitarism pentru ca noile generaţii de ofiteri să fie pregătite în spirit democratic. Am auditat şi reformat întreaga şcoală doctorală astfel încât astăzi avem mecanisme transparente şi respectate academic în procesul de acordare a titlului de doctor.

Numărul tinerilor care vor să se înscrie în SRI a crescut în ultimii ani, iar structura noastră este un partener de încredere în NATO şi UE, unde furnizam un număr însemnat de informaţii, în contextul războiului de agresiune împotriva Ucrainei purtat de Federația Rusă.

La începutul anilor 90, ca tânăr absolvent, am fost la proteste publice pentru a cere aplicarea lustraţiei şi pentru o reformă morală în societate. Şi cred în continuare că toate aceste procese ar fi trebuit să fi fost demarate şi finalizate în anii 90, pentru că multe din problemele curente îşi au radacini în perioadele tulburi de atunci.

Repet ce am mai spus în ultimii ani – înţeleg personal foarte bine ce înseamnă abuzul unui stat cu instinct nedemocratic împotriva cetăţenilor săi şi, tocmai de aceea, cât timp voi fi într-o funcţie publică, voi lupta pentru ca astfel de abuzuri să nu se mai repete. Vă mulţumesc!