Imagini emotionate la ceremoniile funerare pentru marele artist Charles Aznavour. Armata Franceza interpreteaza una din piesele sale faimoase, Emmenez moi, in timp ce sicriul este purtat pe umeri de 10 militari, urmati de familie si de presedintele Emmanuel Macron si sotia sa Brigitte.
Imaginile de la inmormantari sunt impresionante cu cat personajul e mai indragit. Cam la fel de emotionant a fost si cand Timmermans a dus pe umeri catafalcul Romaniei…
“La Boeme, ca voulait dire on est hereux” eram la virsta la care muzica si mai ales textele te faceau sa visezi. Mansardele erau pe atunci sinonim de cuiburi secrete de ….dragoste.
Pasiunea era parca altfel lcum multi chansonniers cantau ” on peut mourir d’amour”.
Dumnezeu sa-l odhineasca , ne-a facut fericiti , nostalgici si uneori nefericiti cu notele cintecelor sale . Olympia nu mai este aceasi de mult timp.
Impresionant e faptul ca se fac funeralii naționale unui artist popular a cărui influența asupra poporului (francez) actual e aproape nula; deja in anii de glorie ai lui Aznavour, anii șaptezeci, adică, “La boheme” suna deja a requiem pentru generațiile “de moins de vingt ans”(mai tinere cu douăzeci de ani fata de romanticii anilor postbelici)—la începutul mileniului trei, tot vorba cântecului cu acest nume, boema “ne veut plus rien dire du tout”. Așa ca alegerea drept imn funebru a celebrului cântec “Emmenez-moi” (au bout de la terre/au pays des merveilles) e cea mai potrivită, bravo celui care a “concoctat” programul—“poporul” francez nu-și uita valorile, cum s-ar zice, deși se modernizează pe zi ce trece (sta cu nasul in smartphone și hip-hop). Papaya Advertising ar putea învața ceva din funeraliile lui Aznavour, poate așa ar evita sa mai calce in străchinile stilului horror practicat la protestele opoziției “progresiste” din România.