Demisia ministrului apararii Vasile Dincu are cateva implicatii ce merita analizate :
- In situatia extrem de complicata de securitate generata de razboiul Rusiei in Ucraina, PSD, premierul Nicolae Ciuca si presedintele Klaus Iohannis trebuie sa desemneze urgent un titular de Aparare. Ca ordonator principal de credite, ministrul trebuie sa fie cu puteri depline pentru a semna daca urgenta o impune. PSD ar trebui sa propuna un nume cu o expertiza certa in domeniu. Cu razboi la granita si 5000 trupe NATO pe teritoriul Romaniei, e singurul lucru care conteaza : competenta celui numit.
Daca Marcel Ciolacu va veni cu solutii gen Angel Tilvar, mai devreme sau mai tarziu scenariul de azi se va repeta. O solutie de tip Ioan Mircea Pascu (nu neaparat persoana, ci nivelul de competenta indubitabila) este mai mult decat necesara. La reuniunile NATO pe teme de razboi la frontiera Aliantei nu poti trimite prieteni de organizatii judetene sau amici de conjunctura, ca te faci de ras - Sper ca de data asta presedintele Iohannis sa-si exercite ceva mai serios atributul de Comandant al Fortelor Armate (potrivit Constitutiei) si de presedinte al CSAT si sa aiba un cuvant de spus in legatura cu persoana ministrului apararii. La nominalizarea lui Dincu au fost nemultumiri la Cotroceni si nu numai, dar situatia a fost abordata cu superficialitate. Si iata unde am ajuns
- Ca militar de cariera si partener politic al PSD & Ciolacu, premierul Nicolae Ciuca trebuie sa-si puna amprenta asupra Ministerului Apararii. Ca general cu 4 stele, fost ministru si sef al Statului Major al Apararii, de la Nicolae Ciuca se asteapta acest lucru. E de la sine inteles. E domeniul sau de competenta si nu trebuie sa se dezica de el. Ciuca e vicepresedinte CSAT si premier ce coordoneaza ministri. Cand avem razboi la granita, ne asteptam ca experienta exceptionala a primului ministru sa conteze in deciziile de la varful MApN. Premierul nu e doar pentru pensii, lemne si gaz. E si pentru acele domenii in care Romania are voci importante si respectate in NATO
- CSAT trebuie sa faca putina ordine in haosul achizitiilor militare. Amanate la nesfarsit, anulate, greu reluate, contestate, aceste achizitii atat de necesare cu razboi la granita lasa Romania extrem de vulnerabila pe diverse categorii de forte. Polonia, de exemplu, angajeaza zeci de miliarde de euro in contracte pentru armament modern, fiind mai constienti decat noi de pericolul imens numit Rusia. Daca n-ar fi trupele NATO pe teritoriul Romaniei, cu armamentul si tehnica lor, tara noastra ar fi intr-o situatie mai mult decat delicata. Avem intarzieri exagerate in achizitii pe Fortele Navale, Aeriene si Terestre. Carpim pe ici pe colo cu mici petice, dar suntem departe de necesar. Priviti la balamucul corvetelor care dureaza de 7 ani. Daca am fi ramas pe decizia initiala, acum aveam corvete noi in Marea Neagra, unde Rusia e mai amenintatoare ca niciodata.
