Rinichii, organe vitale, sunt componentele principală ale aparatului urinar. Rolul primordial este de filtrare și excreție a produșilor de metabolism și a substanțelor toxice din sânge, cu eliminarea lor prin urină. Rinichiul îndeplinește însă și funcții metabolice și endocrine, secretând hormoni importanți pentru organism. O altă funcție esențială a rinichiului este reglarea nivelurilor de sodiu, calciu și potasiu.
Ziua mondială a rinichiului, sărbătorită anual la 10 martie, are ca obiectiv transmiterea mesajului că afecțiunile renale constituie o problemă importantă de sănătate publică, dar și că pot fi prevenite și tratate cu succes.
Bolile care afectează funcția renală sunt multiple, însă cel mai adesea hipertensiunea arterială și alte afecțiuni cardiovasculare, diabetul zaharat, glomerulonefrita, nefritele interstițiale repetate și boala polichistică renală sunt cauze importante de afectare directă a rinichiului.
Boala cronică de rinichi, cunoscută și ca insuficiență renală cronică, este afecțiunea în care rinichii nu mai funcționează corespunzător. Deteriorarea funcției renale devine evidentă clinic abia atunci când gradul de afectare renală depășește un prag critic. În lipsa unei supravegheri medicale periodice, simptomele pot trece neobservate și se agravează în timp, până când afectarea renală devine ireversibilă.
Simptomatologia este nespecifică și poate include greață, vărsături, lipsa apetitului, oboseală accentuată, diminuarea debitului urinar, edeme la nivelul membrelor inferioare, tensiune arterială oscilantă. Odată cu agravarea bolii cronice de rinichi, toxinele se pot acumula în sânge și pot provoca apariția tulburărilor de memorie, a tulburărilor cognitive, a somnolenței și a confuziei mentale.
În vederea evaluării corespunzătoare a funcției renale, medicul nefrolog sau internist poate recomanda o serie de investigații:
- analize de laborator – ureea și creatinina serice;
- sumarul de urină;
- dozarea proteinelor din urină;
- ecografia abdominală, pentru evaluarea structurii și dimensiunii rinichilor.
- rata filtrării glomerulare – cel mai bun indicator global al funcției renale.
Boala renală cronică are o evoluție naturală spre agravare, iar tratamentul de primă intenție include modificarea regimului alimentar, cu reducerea aportului de proteine, sodiu și potasiu. Tratamentul medical vizează eliminarea factorilor cauzali și declanșatori, tratamentul complicațiilor bolii și substituirea funcției renale în cazurile grave. P
Dacă boala se agravează în pofida tratamentului administrat, se recurge la dializă sau la transplant renal. Hemodializa suplinește funcția de epurare a rinichiului și reprezintă filtrarea sângelui din organism cu ajutorul unui aparat special. Acesta, printr-un circuit extern, reintroduce sângele filtrat în corp prin fistulă arteriovenoasă sau printr-un cateter venos. Pacientul cu insuficiență renală și cu recomandare de dializă efectuează procedura de aproximativ 3 ori pe săptămână.
