Topirea ghețarilor ar putea favoriza producerea unor erupții vulcanice mai frecvente, conform concluziilor unui studiu prezentat miercuri la Conferința Goldschmidt 2025 de la Praga, transmite Live Science.
Sute de vulcani din Antarctica, Rusia, Noua Zeelandă și America de Nord se află în prezent sub ghețari. Dar pe măsură ce planeta se încălzește, iar ghețarii se retrag, acești vulcani ar putea deveni mai activi, conform autorilor studiului bazat pe analiza activității a 6 vulcani din sudul statului Chile în ultima eră glaciară.
‘Ghețarii tind să suprime volumul erupțiilor vulcanilor de dedesubtul lor. Însă pe măsură ce ghețurile se retrag în contextul schimbărilor climatice, concluziile noastre sugerează că acești vulcani ar putea erupe mai frecvent și mai violent’, a declarat coordonatorul acestui studiu, Pablo Moreno Yaeger, cercetător la Universitatea din Wisconsin-Madison.
Oamenii de știință au lansat ipoteza că topirea gheții poate avea efecte asupra vulcanilor încă din anii 1970. Acest proces este relativ simplu – greutatea ghețarilor apasă asupra crustei și mantalei terestre, așa că atunci când ghețurile se retrag, gazele subterane și magma se extind, rezultând acumulări de presiune care alimentează exploziile vulcanice.
Despre acest proces se crede că a schimbat în mod fundamental Islanda, ce este poziționată deasupra zonei de divergență a plăcilor tectonice euroasiatică și nord-americană. În 2002 oamenii de știință au calculat schimbările rezultate în activitatea vulcanilor islandezi în contextul retragerii ghețarilor la sfârșitul ultimei ere glaciare, acum aproximativ 10.000 de ani. Vulcanii de pe această insulă au erupt mai frecvent și mai violent, cu o rată între 30 și 50 de ori mai mare decât înainte și apoi la mult timp după retragerea ghețarilor.
În cadrul studiului, cercetătorii au analizat șase vulcani din sudul statului Chile, printre care și uriașul adormit Mocho-Choshuenco, precum și modul în care acești vulcani au reacționat la retragerea calotei glaciare a Patagoniei în urmă cu mii de ani.
Oamenii de știință au apelat la ceasul izotopic rezultat din descompunerea radioactivă a argonului eliberat în erupțiile vulcanilor din regiune și la studierea cristalelor care au început să se formeze în interiorul rocilor magmatice aduse la suprafață în aceste erupții.
Ei au descoperit că între acum 26.000 și 18.000 de ani, în perioada de apogeu a ultimei ere glaciare, calota glaciară a temperat erupțiile vulcanice, ceea ce a dus la acumularea unui rezervor gigantic de magmă în subsolul acestei regiuni din sudul Chile. Topirea ghețarilor a dus la creșterea presiunii în interiorul acestui rezervor. Această presiune a fost în cele din urmă eliberată prin formarea vulcanului Mocho-Choshuenco.
Acest fenomen de intensificare a erupțiilor vulcanice se poate produce la nivelul întregii planete: 245 din vulcanii potențial activi ai planetei se află sub straturi de gheață cu grosimea de 5 kilometri, conform unui studiu din 2020.
‘Principala variabilă pentru atingerea unui nivel crescut de vulcanism este ca inițial să existe o pătură groasă de gheață deasupra unei camere unde se acumulează magmă, iar declanșatorul este retragerea ghețarilor, care eliberează presiunea – ceea ce se întâmplă în prezent în locuri precum Antarctica’, conform lui Moreno Yaeger.
El a adăugat că alte regiuni unde se pot produce efecte similare sunt în America de Nord, Noua Zeelandă și Rusia și a îndemnat la monitorizarea atentă a acestor regiuni, scrie Agerpres.
