In anii’80, Romania se afla pe locul 4 in lume la fabricarea si exportul de armament, cu aproximativ 1 miliarde de dolari anual. Orientul Mijlociu si Africa erau destinatiile preferate are armelor romanesti. In anii ’90 situatia a devenit dramatica, spectrul falimentului fiind foarte aproape prin pierderea pietelor traditionale. Dupa inchiderea unor uzine si concedieri succesive, industria romaneasca pare sa-si fi revenit azi. Exista comenzi record si o buna perspectiva pentru urmatorii 4 ani.
============================
Companiile româneşti din domeniul apărării au contractat, în prima jumătate a anului, comenzi pentru muniţie si armament în valoare de circa 215 milioane dolari, care le asigură producţia până în 2019, unele dintre acestea urmând să funcţioneze la capacitate maximă de producţie.
“Valoarea contractelor încheiate în prima parte a anului este aproximativ egală cu valoarea însumată a exporturilor din ultimii 3 ani. Sunt companii: Uzina Mecanică Sadu, Uzina Mecanică Cugir, Fabrica de Arme Cugir, Uzina Mecanică Mija si Carfil Brasov care vor atinge capacitatea maximă de producţie si în acelasi timp un grad mare de ocupare a forţei de muncă”, arată Ministerul Economiei, într-un comunicat.
Industria este dependentă de piaţa externă, atat în ceea ce priveste aprovizionarea cu materii prime, materiale, subansamble sau componente cât mai ales din punct de vedere al desfacerii, în condiţiile în care peste 80% din producţie este destinată exportului.
Cifra de afaceri a companiilor din domeniul apărării a crescut în primul semestru cu 13%, la 309,1 milioane lei, iar exporturile au urcat faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut cu 31,7%, la 284 milioane lei.
Cele mai mari majorări ale afacerilor au fost înregistrate de Uzina Mecanică Sadu – 65%, Fabrica de Arme Cugir – 60%, IAR – 52% şi Romarm – 47%.
În ceea ce priveşte livrările pe pieţe externe, companiile cu cele mai mari creşteri sunt Avioane Craiova – 86,5%, Romarm – 39,3% şi IOR – 28,2%.
Companiile din industria de apărare se confruntă însă în continuare cu probleme precum arieratele istorice, tehnologiile învechite şi active fără legătură cu producţia.
