Tare sau ce? Justitia italiana ofera un precedent interesant pentru UE…
———————–
Curtea de Casaţie italiană a estimat că furtul de hrană pentru o sumă mică atunci când cuiva îi este foame nu constituie un delict şi a achitat o persoană fără adăpost, relatează marţi presa italiană, citată de AFP. Roman Ostriakov, în vârstă de 30 de ani, încercase să fure în 2011 cârnaţi şi două bucăţi de brânză al căror cost total era de 4,07 euro, într-un supermarket din Genova, scrie Corriere della Sera.
Reperat de un client care a alertat gardienii, el a fost condamnat la şase luni de închisoare şi o amendă – virtuală, date fiind condiţiile sale foarte precare – de 100 de euro.
Parchetul a făcut apel, cerând o pedeapsă mai uşoară pentru că tânărul nu furase de fapt hrana, ci doar încercase să o facă. Curtea de Casaţie l-a achitat în final.
‘Condiţia acuzatului şi circumstanţele în care a luat alimentele demonstrează că el a luat puţină hrană pentru a face faţă unei exigenţe imediate şi, cum nu putea trăi fără să mănânce, a acţionat în stare de necesitate’, a justificat jurisdicţia supremă italiană, potrivit ziarului.
Publicaţia a relevat, de asemenea, ironia situaţiei judiciare în Italia, unde o tentativă de furt de 4,07 euro trebuie să treacă prin trei niveluri ale justiţiei – prima instanţă, apelul şi casaţia – cu toate cheltuielile pe care acestea le presupun, până să ajungă la sentinţa finală.
