Au trecut sase luni de la victoria lui Iohannis in alegerile prezidentiale. Timpul scurs ne-a lasat impresia ca apele s-au linistit, ca am scapat de turbulentele grave introduse in viata politica romaneasca de Basescu in cei 10 ani profund nefericiti ai sai ca presedinte.
Intr-o zi insa, totul a fost aruncat in aer. Un dosar, un procuror, niste acuzatii. Si explozia s-a petrecut sub ochii nostri. Din nou scandal si tensiune, iarasi razboi intre palatele Cotroceni si Victoria, implicarea presedintelui in actiuni de politica interna in mod partizan de partea unui partid politic, cererea de urmarire penala a premierului, insistenta presedintelui si a PNL pentru demisia acestuia.
Romania e intr-o perioada economica fasta. Cresterea economica cea mai mare din UE, masurile de scadere a TVA, CAS, cresterea indemnizatiilor pentru copii, relansarea programelor nationale de sanatate. Inca multe de facut, dar cu siguranta cele deja realizate sunt binevenite.
In acest context, sa vrei sa rastorni un guvern cu performante certe, cu o majoritate parlamentara stabila folosindu-te de un dosar penal absolut chestionabil este o actiune irationala.
In schimb din punct de vedere politic, observ ceva : Iohannis se impune ca un lider autoritar, conducatorul de facto al PNL si se constituie in adevarata opozitie la premier si guvern. La cine am mai vazut noi povestea asta in trecutul recent? Pentru ca aici e riscul cel mai mare al presedintelui : sa fie identificat cu tipul de actiuni si comportament pe care le-am vazut la Basescu. Nici Iohannis nu banuieste ce consecinte grave ar putea suporta din punct de vedere sociologic si politic in urma acestei analogii, inca neconsacrate deplin.
www.jurnalul.ro
