Home Articole Marian Nazat : Justiţia penală nu este ”abator judiciar”

Marian Nazat : Justiţia penală nu este ”abator judiciar”

3702
8
SHARE

Maestrul Marian Nazat. Excelent, ca de obicei, in Jurnalul national

nazat

Deunăzi, Cristi Danileţ, starleta reţelelor de socializare cu bavetă,  a descoperit cele “zece reguli  simple despre Justiţia penală” şi le-a dat drumul să zburde liber pe  un site. Decalogul este, de fapt, un mănunchi de sfaturi pentru păcătosul nimerit în “leprozeria penală”, invitat să colaboreze necondiţionat cu organele judiciare. Citind  însăilarea de poveţe danileţiene  am înţeles în sfârşit izbucnirea schizoidă a  unui tânăr judecător,  care nu s-a sfiit să urle în sala de şedinţe: “Linişte, aici  eu sunt Dumnezeu !” Şi toţi au amuţit, doar unul s-a uitat prelung la ciudăţenia al cărui loc era, mai degrabă,  la Bălăceanca, şi nu în pretoriu. Ieşirea asta m-a silit  să mă întreb dacă nu cumva Institutul Naţional de Magistratură a devenit un fel de şcoală de dumnezei în robă… Fiindcă întâmplarea  nu este izolată, dimpotrivă.  Regulile scornite de funestul personaj sunt, într-adevăr, “simple”, însă ignoră esenţa însăşi a procesului penal. Căci un proces este, înainte de toate, un duel judiciar cu doi protagonişti egali în drepturi –  apărarea şi acuzarea –, nicidecum o formalitate în care  inculpatul  e sfătuit să-şi recunoască dintru început vina şi să colaboreze sârguincios cu procurorul. Iar,  atenţie !, angajarea avocatului, în decalogul cu pricina,  e pierdere  de vreme, mai bine te duci direct  la puşcărie, pedeapsa va fi oricum aceeaşi. Învăţăturile gureşului  manager al justiţiei băştinaşe la atât se rezumă şi par a fi scrise de emulul lui Torquemada. Ori de un Teodor Postelnicu al epocii multilateral globalizate.

Aşadar, ştergeţi scrântelile blogerului de la Consiliul Superior al Magistraturii şi încercaţi alte  reguli, mai aproape de spiritul   procesului penal modern. De pildă:

1. Judecătorul este un om şi atât, un navetist umil între Dumnezeu  şi Diavol, perpelit de focul  adevărului;

2. Prezumţia de nevinovăţie este tocmai atelajul cu care judecătorul se plimbă când într-o parte, când în alta;

3. Între soluţiile pe care le poate pronunţa  un judecător este  şi achitarea, nu numai  condamnarea inculpatului;

4. Acolo unde probele sunt contradictorii, îndoiala  profită întotdeauna acuzatului şi nu acuzatorului, iar lumea nu va pieri pentru asta;

5. Procurorul nu-i decât un avocat al statului, iar nu cel care mâine te poate ancheta şi pe tine, judecător;

6. Avocatul părţii are la îndemână aceleaşi arme ca şi procurorul, cei doi fiind obligaţi la onestitate  şi  loialitate;

7. Serviciile secrete lucrează cu informaţii  de a căror veridicitate şi realitate nu dau socoteală niciodată1, pe când magistratul  este ţinut  să  răspundă  civil, administrativ ori penal;

8. Avocatul  nu este “anexă  poliţienească”  şi “dublură  a parchetului”, dar nici părtaş  la  fărădelegile clienţilor  săi astfel încât trebuie  respectat dincolo de umorile şi frustrările personale ale magistratului;

9. Justiţia penală nu este ”abator judiciar”, ci farmacie, iar judecătorul nu lucrează  cu “satârul generalizării”2;

10. Politicienii sunt efemeri, iar nu stabili ori inamovibili precum magistraţii.

Îndreptarul, sub care mă semnez, nu va circula la vedere, printre cursanţii şcolii de dumnezei  în robă şi nu va fi nici  materie obligatorie la vreun examen. Celălalt, sigur, va face destui prozeliţi, întrucât justiţiarii talibani se adulmecă reciproc, başca laudele şi încurajările  prezidenţiale de care se bucură  public.  Soarta  avocatului nu este una privilegiată, dimpotrivă. Anii din urmă l-au transformat într-un încasator al resentimentelor magistratului, adesea cu apucături de vechil pe plantaţia judiciară. De aceea, decalogul acesta  mă va face  şi mai antipatic în ochii danileţilor  crescuţi la sânul mecanismului de cooperare şi verificare pe justiţie. Vasăzică,  dura lex sed lex, aşa că mă autodenunţ, ca  un “cetăţean scârbit” al cetăţii  păzite de muşchetari închipuiţi şi caricaturali!

http://jurnalul.ro/editorial/alt-fel-de-reguli-pentru-justitia-penala-677915.html#

 

8 COMMENTS

  1. Off topic, ca de obicei…

    Chestia cu Turcescu o văd cam așa:
    Prevăd și eu că Turcescu a cam terminat cu aparițiile publice, cu gazetăria… Cât despre cei care cred că a făcut o mare șmecherie că a recunoscut, e ca și cum ar zice că ar fi o mare șmecherie că ar fi violat o babă! Încă un aspect: ca ofițer acoperit trebuia să fi lucrat în interesul României. Tare mi-e teamă că a fost un biet turnător, nu ofițer acoperit! Ofițerul acoperit e școlit special pentru asta, e angajatul serviciului secret respectiv și ar lucra la deconspirarea unor matrapazlâcuri, iar el numai asta n-a făcut, deci rămâne doar chestia cu turnătorul…
    Încă un lucru: pozele postate par prelucrate…
    – Pe livret nu are semnătura personală și seria și nr. cărții de identitate, lucru care nu ar fi scăpat niciunui furier: ăștia sunt tipicari…
    – Direcția personal și mobilizare din Statul Major General (UM 02515 B, conf. ștampilei) nu are ofițeri acoperiți în dotare, pentru că nu are astfel de atribuții, de investigații sub acoperire…
    – are o singură intrare la evoluția ierarhică: direct lt. col., ceea ce nu se poate: trebuie să ai măcar soldat, după care ești AVANSAT la ce grad vor ei! La gradul afișat, venit buluc în armată, ar fi trebuit să aibă și FUNCȚIE în UM respectiv, măcar șef de serviciu, iar ĂȘTIA au ALTE valori la soldă…
    – Gradul e trecut peste o ștersătură. Ce a fost acolo înainte?
    – Gradul și OIG sunt scrise de altă mână și altă sculă…
    – Data eliberării (15) e DUPĂ data ridicării în grad (14)! Iar documentul respectiv se întocmește LA DATA CÂND A FOST ANGAJAT de respectivul serviciu! Adică întâi te gradează și după aia te angajează??? Nu, gradul se dă DUPĂ angajare, iar livretul se face LA angajare, nu după următorul război! Cine spanac face documentul de serviciu după țâșpe luni de la angajare? Iar acordarea unui grad se face în baza unor activități anterioare, nu întâi te gradează, apoi îți face livretul și după aia te trimite „la muncă”! Gradul e o recunoaștere a unor activități și pentru a-ți arăta locul într-o anume ierarhie pentru că înseamnă și relații de subordonare. De ce i s-ar fi subordonat ierarhic, de exemplu, un maior de la UM respectivă, când Turcescu n-avea pregătirea necesară pentru asta?
    Și alte N lucruri care ar mai putea completa lista asta…
    Apropo: tare jalnic a fost când încerca să-și pună cenușă-n cap, nu i-a ieșit deloc, iar apelul subit la Dumnezeu a fost o blasfemie ieșind din gura sa… Hm: Sfântul Turcescu Pocăitul… Nu-și dă seama că asta sună ca dreacu’??? Zi-i băsist și trage apa!

  2. Domnule Radu Tudor,

    va atrageam atentia, intr-un mesaj anterior, asupra distrugerilor si abuzurilor INCREDIBILE comise de Rares Manescu in sectorul 6. Pentru improspatarea memoriei, reproduc textul respectiv intr-un mesaj ulterior, ca sa aveti o imagine de ansamblu a turor acestor samavolnicii.

    Scopul acestui mesaj, insa, este acela de a adauga pe lista o noua distrugere, un nou abuz, care are loc exact in momentul in care va scriu, azi, 22 septembrie 2014, orele 16.00. Chiar in acest moment, deci, dupa toate distrugerile precedente, ala caror inventar il veti regasi mai jos, excavatoarele “domnului” primar distrug spatiile verzi dintre copacii din fata blocului, unde – siliti de instalarea gardurilor metalice ce imprejmuiesc gradinile si ingusteaza trotuarul – isi parcheaza masinile locatarii. Iarba si, pe alocuri, acolo unde locatarii si-au asfaltat sau cimentat locurile de parcare, asfaltul ori cimentul sunt rase de excavatoare, care apoi sapa solul pentru a instala noi aspersoare. Dupa ce locatarii posesori de automobile au fost deci goniti de pe trotuare de gardurile instalate de Cristian Poteras, apoi de cele ale lui Rares Manescu, li se iau astazi si locurile de parcare dintre copaci. Nu mai spun nimic de pierderile celor care au investit bani in asfaltarea sau cimentarea acestor locuri (e si cazul meu, 5 milioane m-au costat materialele si muncitorii) si care-si vad acum banii ducandu-se pe apa sambetei.

    Va repet ca bandit mai mare ca asta n-a vazut sectorul 6 de cand exista.

    Nici acum nu vreti sa faceti nimic, domnilor “jurnalisti” de la Antene? Iar dvs., domnule Tudor, si acum expediati toate acestea sub eticheta de “nefericitul Rares Manescu”? De ce, va intreb? Este prea mic pentru dvs.? Este sub demnitatea dvs. sa va ocupati de el? Sau pur si simplu nu vreti pentru ca e liberal, iar dvs. aveti opinii politice de dreapta?

    Trimiteti o echipa de filmare, faceti o ancheta, ca efectiv NU SE MAI POATE!!!

    Noi, locatarii, am facut plangeri peste tot (la primarie, la ADP…): am fost ignorati. Am sunat insistent la telefonul telespectatorului de la Romania TV si Antena 3: n-a raspuns NIMENI. Am sunat la cabinetul deputatului de sector: n-a raspuns NIMENI.

    UN INTREG CARTIER AL CAPITALEI ESTE DISTRUS SI NU INTERESEAZA PE NIMENI!!! NICI “ZIARISTI”, NICI POLITICIENI!!! ACEASTA INDIFERENTA NU ESTE NORMALA!!!

    Daca nu vreti sa va ocupati de asta, domnule Tudor, sesizati-va macar colegii care lucreaza la aceeasi televiziune, caci noi NU-I PUTEM CONTACTA.

    Nu credeti ca a venit momentul sa faceti in sfarsit ceva cu adevarat UTIL pentru comunitate?

  3. Ha, ha, ha!!! există aşa ceva în ţara noastră??? credeam că sunt doar preşuri trase de sub picioarele politicienilor, afaceriştilor de carton pe bandă rulantă, credeam că există doar fabrici de acte/dosare pe bandă rulantă, de ochii lumii, credeam că cocalarii, cămătarii, excrocii, mincinoşii, numiţii în funcţii,… sunt justiţiarii în ţara noastră !!! Da, am uitat de pagina de FACEBOOK care există şi rezistă în comunicare, în şantaj, în minciuni, înlocuitorul perfect al instituţiilor fizice reale, de fapt, parcă…nu mai există aşa ceva…

  4. Eu una, cred ca o sa mor si n-am sa mai apuc vremea in care Distrugatorul Potemkin sa nu mai arunce tot soiul de “pastile” otravite!!! Chiar daca-s mai tanara ca el am deja obsesia ca o sa ma ingroape!

Leave a Reply