MARILE PROBLEME DIN CAZUL PIESELOR DACICE FURATE
1. Contractul expoziţiei pieselor dacice din Olanda trebuia să menţioneze o pază permanentă umană, 24 din 24 sau amplasarea exponatelor într-o locaţie muzeală cu astfel de facilităţi pre-existente
2. Monitorizarea video a muzeului de către olandezi s-a dovedit ineficientă, întrucât spărgătorii au operat în 3 minute şi Poliţia a ajuns în 5 minute. Profesioniştii spargerilor au avut la dispoziţie 2 minute să dispară fără urmă
3. Brăţările dacice au mai fost sustrase de reţele de infractori specializate în furturi culturale, deci exista un precedent ce trebuia să genereze o grijă în plus pentru securitatea lor
4. România are zeci de piese de patrimoniu în subsolul clădirii Muzeului Naţional de Istorie a României, ce zac abandonate din cauză că nu s-au găsit bani pentru renovarea MNIR şi includerea acestuia pe un traseu cultural european
5. Cu sau fără aprobare de Guvern, piesele unicat din patrimoniul României trebuie să fie permanent însoţite în expoziţiile itinerante. Contractul de asigurare trebuie să prevadă şi paza umană 24 din 24, din banii asiguratorului
