Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stabilit că un angajator are dreptul să supravegheze comunicaţiile pe Internet ale salariaţilor, într-un caz privind un inginer român concediat în august 2007 pentru că a folosit mesageria online pentru a discuta, la serviciu, în interes personal.
Curtea a stabilit că un angajator are acest drept în timpul programului.
“Este mai bine să vă abţineţi de la orice conversaţie privată în timpul orelor plătite, în cazul în care regulamentul de ordine interioară stipulează acest lucru”, îşi îndeamnă publicaţia franceză Les Echos cititorii, pe care-i sfătuieşte să fie atenţi ce scriu pe e-mail sau “chat” la locul de muncă.
CEDO a respins marţi plângerea unui tânăr inginer român, Bogdan Bărbulescu, concediat în august 2007 pentru că a discutat pe Yahoo Messenger la locul de muncă. Angajatorul a descoperit că acesta folosea un serviciu de “chat” pentru a discuta nu doar cu contactele sale profesionale, ci şi cu un frate sau logodnica. Iar regulamentul de ordine interioară al firmei “interzicea folosirea resurselor acesteia în scopuri personale”.
După ce a contestat concedierea, în justiţia din România, tânărul a sesizat CEDO pentru o atingere a vieţii sale private. El considera că fostul patron i-a încălcat secretul corespondenţei. Însă, la fel ca instanţele româneşti, judecătorii europeni i-au respins acest argument.
– Între respectarea corespondenţei şi interesele angajatorului
Este “neabuziv ca un angajator să dorească să verifice dacă angajaţii săi îşi îndeplinesc sarcinile profesionale în timpul orelor de muncă”, afirmă CEDO.
De altfel, “angajatorul a accesat un cont crezând că acesta conţinea comunicaţii ale acestuia cu clienţii”, notează Curtea.
În plus, tribunalele române “au utilizat înregistrări ale acestor comunicaţii numai în măsura în care acestea dovedeau că persoana interesată a folosit calculatorul societăţii în scopuri private, în timpul orelor de muncă, iar identitatea persoanelor cu care a comunicat nu a fost divulgată”, au subliniat magistraţii europeni.
Astfel, justiţia română a menajat un “echilibru corect” între respectarea necesară a corespondenţei şi interesele angajatorului, potrivit CEDO.
– O practică tolerată în limita rezonabilului
În unele ţări, inclusiv în Franţa, folosirea Internetului este tolerată în majoritatea întreprinderilor, atât timp cât această practică “rămâne rezonabilă” şi nu afectează productivitatea salariaţilor. În general, angajatorul este autorizat să cunoască datele de pe calculatorul salariatului, cu condiţia să nu fie vorba de informaţii personale – care este necesar să fie marcate în mod clar ca atare prin menţinea “personal”.
În ultimii ani, justiţia franceză a pronunţat mai multe hotărâri în sensul hotărârii CEDO. Potrivit BFMTV, în ianuarie 2015 o salariată din Aix-en-Provence a fost concediată pentru că petrecea o oră pe zi, navigând pe Internet, în postul de la locul de muncă.
– “Interdicţie generală”
În pofida faptului că tânărul român susţine că angajatorul i-a verificat şi un al doilea cont, personal, judecătorii au discutat exclusiv despre contul de la serviciu în hotărârea lor.
Dispozitivul folosit pentru a trimite mesaje aparţinea angajatorului, însă judecătorii nu au spus ce s-ar fi întâmplat dacă salariatul ar fi folosit un dispozitiv personal.
De asemenea, unul dintre cei opt judecători nu a fost de acord cu hotărârea, subliniind că impunerea unei “interdicţii generale” asupra utilizării în scop personal a Internetului este inacceptabilă, potrivit BBC.
În viitor, a adăugat el, toţi angajatorii ar trebui să explice în mod clar orice reguli care le permite să verifice activităţile online ale salariaţilor.
“Toţi angajaţii trebuie să fie notificaţi personal în legătură cu aşa-zisa politică şi să-şi exprime în mod explicit consimţământul”, a scris acest judecător.
– Viaţă privată
Lilian Edwards, o profesoară specializată în dreptul Internetului la Strathclyde University, a declarat pentru BBC că hotărârea este conformă cu legislaţia Marii Britanii şi cazuri din trecut.
“În acest caz, angajatorii îţi spun în mod clar să nu foloseşti Internetul pentru nimic altceva în afară de serviciu”, a spus ea, adăugând că acest lucru “nu este popular, dar este întru totul legal”.
“Angajatorul pare că făcut totul ca la carte”, a apreciat ea.
Însă Edwards a subliniat că interdicţii generale de a folosi Internetul în scopuri personale la serviciu este nerezonabilă, doarece oamenii au dreptul să le fie respectată viaţa privată inclusiv în timp ce muncesc.
Acest lucru este deosebit de important, a subliniat ea, în cazul în care salariaţii lucrează peste program.
Sally Annereau, o analistă în domeniul protecţiei datelor de la cabinetul de avocatură Taylor Wessing, a declarat că legislaţia britanică permite verificări “proporţionate” ale comunicaţiilor salariaţilor.
“Această hotărâre subliniază importanţa de a avea politici de monitorizare a salariatului adecvate şi legale şi de a veghea, în acelaşi timp, că ele sunt comunicate salaraţilor şi sunt respectate de către angajator”, a apreciat ea, potrivit Mediafax.
Sorry, asta-i capitalismul: nu vorbesti cu prietenii pe banii companiei (si pe timpul acesteia, care e tot money, adica pe salariul pe care-l incasezi fara sa muncesti 100% din timpul prevazut pt munca). Cine traieste in Vest si e “integrat” stie ca, de exemplu, orice apel telefonic din partea unui agent de telemarketing, de exemplu, poate fi monitorizat, lucru care iti este anuntat din pornire si pe care il poti accepta, sau nu, dar care e inscris in regulamentele de ordine interioara ale companiei care te contacteaza (sau pe care o contactezi, procedura e identica). Deci, daca cineva te suna sa-ti vanda un nou pachet de servicii de la o companie de telefoane, de pilda, angajatul se prezinta cu nume si prenume dupa care te intreaba daca esti de acord sa fie monitorizata convorbirea si-abia apoi trece la batutul la cap cu calitatile produsului, avantajele eventualei tranzactii, etc. Bineinteles, angajatul e supravegheat atata timp cat e la slujba, ceea ce in termeni spatiali, poate sa i se intample si acasa la el, daca lucreaza fara sa se deplaseze la un birou al companiei (multi studenti fac telemarketing in week end de la domiciliu) ceea ce nu inseamna ca se incurca notiunile de viata privata si viata profesionala: orele executate se ponteaza pe calculator de la intrarea pe cont, si orice pauza de urgenta (colocatarul si-a uitat cheia si te suna sa-i deschizi usa) trebuie marcata cu iesirea de pe cont. iar CEDO, cum ar zice dna Merkel, nu-i o organizatie “sociala”, ci o curte de judecata care a dat castig de cauza angajatorului intr-un conflict de munca. Ce e cu adevarat “nasol” in toata povestea e ca sentinta confirma reputatia proasta pe care fostul angajat a dobandit-o deja prin concediere. Mi-e teama ca-i va atarna greu la cv.
Foarte corect… Nasol pentru cine joaca Poker si Solitaire. Sau alte alea…
De ce nasol moment?
Adresele de contact,dispozitivele si internetul sunt propritatea companiei. Pe contactele personale nu ai voie sa folosesti date de la munca si invers! Daca folosesti telefonul personal,contactele private si net personal,o poti face in pauza si nu in timpul programului.
Usor … usor poate invatam si noi ce inseamna o societate care functioneaza pe reguli si nu dupa ureche …” da ce-a facut domne’ .. a omorat pe cineva?” … va suna cunoscuta expresia? 🙂
Angajatorul NU poate intercepta mail-urile angajaților DECÂT dacă acestea sunt traficate pe căsuțe de mail ce aparțin angajatorului SAU pe serverele și/sau rețelele angajatorului. Ceea ce e corect – scula mea, mail-ul meu, rețeaua mea – conținutul meu.
Cu alte cuvinte, dacă angajatul dă mail-uri de acasă de pe căsuța lui de mail, angajatorul nu are nicio treabă. Tot așa, dacă angajatul dă mail de pe telefonul său mobil (nu de pe cel al firmei), folosind rețeaua la care EL (angajatul) e abonat – angajatorul o (să mă scuzați) suge.
.
E ca și cum ai spune că – vai! ce nasol! – dacă folosești mașina de serviciu în scop personal angajatorul te arde. E și normal.
Așa că e un moment nasol DOAR pentru postacii care, în loc să-și vadă de treaba lor, stau și emit gargară de pe computerele angajatorului și pe conexiunea de internet a angajatorului, pe banii angajatorului, pentru că (ce kilu lor) ei sunt ”jmecheri”.
.
Felicitări CEDO pentru interpretarea CORECTĂ a situației!
Intamplator cunosc foarte bine multe ROF- uri si ROI-uri si am a va spune ca multe dintre ele trateaza angajatul ca pe un sclav. De acord toate instalatiile IT sunt ale angajatorului iar, in ROI sunt stipulate foarte clar modul de folosire a acestora, dar sa intri cu picioarele in viata privata a omului e cale lunga. Cred totusi ca omu’ a gresit flagrant cel putin din ce-am citit.