Home Articole Nicolae Popa : “Am construit în România nişte figuri instituţionale departe de...

Nicolae Popa : “Am construit în România nişte figuri instituţionale departe de Constituţie”

4453
4
SHARE
O somitate in materie pune degetul pe ranile justitiei, asa cum o facem si noi la Antena 3 de ani buni. Si nu e un atac, dimpotriva, e un demers pentru binele acestei puteri batjocorite politic in mod oribil in ultimii 10 ani ! Sper ca presedintele Romaniei, premierul, ministrul justitiei si mult prea onorabilii parlamentari sa inteleaga mesajul profesorului Popa si sa actioneze in consecinta. Sau sper de pomana?!
================
Într-un discurs fulminant susţinut recent la Craiova, pe care Avocatura.com vi-l prezintă mai jos, profesorul Nicolae Popa, fostul preşedinte al Curţii Constituţionale a României (2001-2004) şi al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (2004-2009) a punctat câteva probleme de maxim interes pentru avocaţi şi colegii lor participanţi la actul de justiţie deopotrivă.

“Noi folosim cuvântul «magistratură» într-un sens adăugat. Nu ştiu de ce judecătorii se cred magistraţi – ei sunt judecători şi nu sunt magistraţi. Dar francezii au speculat o confuzie. Pentru că judecătorii sunt judecători, iar magistrat este altceva – procurorul poate fi magistrat, dar este altceva decât judecător”, a comentat Popa, care şi-a îndreptat apoi atenţia către avocatură:

“Noi avem o viziune care ţine de banii câştigaţi în avocatură. Nu câştigă toţi avocaţii bine – doar cei foarte buni câştigă foarte bine, pentru că sunt căutaţi de clienţi care au cauze importante, dar care au şi bani foarte mulţi de cheltuit.”

“Avem încă o mentalitate care ne aruncă într-un grad de procesualitate paroxistică, în multe privinţe.

Se apelează la Justiţie – şi de multe ori am scris sau am vorbit că se arată cu degetul spre Justiţie că nu îşi face treaba, că nu răspunde aşteptărilor, că nu este responsabilă şamd. Dar pe judecători nu îi întreabă nimeni. Puterea judecătorească nu a fost întotdeauna consultată. Nici judecătorii nu sunt mulţumiţi de acest apel la cote paroxistice la Justiţie – pentru orice să se ajungă în Justiţie, a dezvăluit fostul şef al CCR, respectiv ÎCCJ.

“Avem un număr de cauze la nivelul ţării care bate toate recordurile europene. Pentru orice. Vedeţi, dacă citiţi cartea aceea răscolitoare, «Casa Buddenbrook», cu atenţie, spunea acolo eroul: «Eu fac comerţ ziua pentru ca noaptea să dorm liniştit – nu să mă duc a doua zi să mă cert şi să mă judec cu clienţii. Eu prefer să pierd un proces neapelând la Justiţie, deşi aş fi convins că îl câştig, decât să pierd un client».

Nu, la noi este altfel. Îşi vând casa, îşi dau tot ce au pe ei, numai ca să câştige un proces. Şi să meargă pe toate căile de atac. Şi tot timpul o să vedeţi că o să vă vină în faţă: «Eu, dreptatea mea! Dau tot, trebuie să mi se facă mie dreptate»”, a comentat venerabilul jurist.

Acesta a rememorat şi reacţia pe care o avea, ca judecător, în faţa reclamanţilor:

“Le spuneam mereu: «Nu, în măsura în care Legea îţi dă dreptate, în care Legea este corect interpretată şi aplicată, vei avea sau nu dreptate».

Când oamenii adoptă această stanţă, «Nu voi renunţa niciodată», ies săraci din proces, dar şi cu procesul pierdut. Şi apoi vin la Curtea Supremă şi spun: «De fapt, să ştiţi că eu am venit aşa, să îndeplinesc o formalitate, că eu mă duc la Strasbourg, şi acolo voi câştiga!». Este o altă formulă de atac, acceptată ca atare în procesul judiciar.”

“Completele de la Curtea Supremă încalcă toate regulile, inclusiv imparţialitatea”

“Am construit în România nişte figuri instituţionale care sunt departe de Constituţie – domnule profesor Dănişor – aceste două complete de 5 la Curtea Supremă de Justiţie, care încalcă toate regulile, inclusiv imparţialitatea care este înscrisă în Constituţie. Nu poţi să alegi cinci judecători în prima zi de ianuarie a fiecărui an, şi să spui: «Aceştia sunt cei cinci care vor judeca tot anul!» Halal repartizare aleatorie, nu? Nu se poate mai bine decât aşa…”, a comentat ironic Nicolae Popa.

“Noi vorbim în continuare despre Justiţia Penală, care acoperă toată aria de interese. Acolo am ajuns? În general, cauzele penale acoperă 18-20% din activitatea unei instanţe. Peste 80% sunt extra-penale. Şi noi ajungem să caricaturizăm întreaga organizare judiciară şi să vorbim numai despre Penal? Sunt, Slavă Domnului, mulţi penali. A recunoscut, în sfârşit, şi procurorul-şef DNA că DNA nu va putea să rezolve toate cazurile de corupţie. Sigur că nu va putea – nici nu trebuia să încerce să rezolve singură toată problema corupţiei. Pentru că Justiţia nu trebuie lăsată singură. Şi iată, şi-au dat seama şi ei. Societatea civilă, celelalte structuri ale statului, stau pasive şi lasă totul pe seama Justiţiei. Justiţia face ceea ce ştie ea să facă!”, a conchis omul care a condus unele dintre cele mai importante instituţii din Justiţia românească post-Decembrista.

 

4 COMMENTS

  1. Tind sa cred ca intrebarea Dvs. e valabila. Nimeni nu are interesul cu atat mai mult nici cel care are “guvernul meu”.

  2. **cu asemenea figuri nu se mai poate face dreptatea sau judeca în forma legală ca pedepsire a infractorilor care progresează pe zi ce trece şi-s mulţi al naibii**!
    **cu asemenea figuri şi elemente va fi pedepsit prin evitare băsescu şi toţi escrocii din această ţară**!!!
    **cu asemenea figuri se duce ţara şi naţiunea românească de rîpă**!
    **cu asemenea figuri se goleşte bugetul statului încît oricine ar fi la guvernare nu se poate mişca şi tot din cauza politicienilor hoţi**!!!
    **figurile sînt emblema politicii de stat şi a bugetului stors-a se citi furat, doar pentru a-şi asigura un nivel de trai cît de mult ridicat în comparaţie cu restul poporului**!
    am pus totul în ghilimele dar e realitate

  3. Se zice ca speranta moare ultima, dar dupa 11 ani de sperat, in care in loc sa se remedieze lucrurile, s-au acutizat, inclusiv in anul asta cu Iohannis presedinte, nu prea mai am sperante de la clasa politica in domeniul interactiunii dintre servicii si justitie. Pentru ca serviciile au adus justitia in stadiul deplorabil in care se afla.

    • Right you are, bratul inarmat conduce justitia, care, oarba fiind de la mama ei, are nevoie de brat s-o fereasca de gropi. Impecabil, nu? Am putea, eventual, scoate sintagma “inarmat” din formula, ca sa ne simtim mai bine; dar ce ne facem cu “resetarea”, alta sintagma cu iz de cazarma (la loc comanda) ce ni s-a introdus in limba odata cu venirea guvernului “meu”? Sau cu “proiectul de tzara” ruralo-balcanica ce nu-i da pace dlui Dancu? Cred ca a venit vremea sa ne luam LIMBA inapoi. Pe cuvant! (Ca sa-l citez pe Ursu)

Leave a Reply