Invitatul meu de saptamina trecuta, avocatul Gheorghe Piperea face precizari esentiale intr-un interviu acordat site-ului www.spunesitu.ro. E vorba despre abuzurile grave al procurorilor in asa numitele “acte premergatoare”. Aflati de la av. Piperea cum pot fi oamenii interceptati, cum le pot fi incalcate drepturile fara ca vreun mandat sa ajunga la judecator. E un mecanism infernal, de tip stalinist, demascat de cunoscutul avocat. Nu sunt multi oameni competenti si curajosi care sa-ti dea speranta ca mizeria de astazi poate fi stopata prin mecanismul justitiei. In Romania sau la Strasbourg, la CEDO.
Instituţia actelor premergătoare este o deficienţă uriaşă a Codului de procedură penală. Organele de anchetă fac cercetări oculte, în afara unui proces penal. Eşti pur şi simplu suspect şi, pentru că nu există alte metode de a demonstra vinovăţia, se fac aceste acte premergătoare, fără ca măcar să ştii şi fără să ţi se dea posibilitatea să te aperi
Din Decizia CEDO Asociaţia 21 decembrie c. România, mai rezultă un lucru: deficienţa absolut uriaşă a Codului de procedură penală român, care se perpetuează, din nenorocire, şi în noul Cod de procedură penală: este vorba despre instituţia actelor premergătoare. Acestea sunt nişte cercetări/operaţiuni (de genul filări, interceptări etc) pe care le fac organele de anchetă penală (poliţişti sau procurori), în mod ocult, în afara unui proces penal. Aceste acte premergătoare se defăşoară pentru a pregăti un proces. Eşti pur şi simplu suspect şi, pentru că nu există alte metode de a demonstra vinovăţia, se fac aceste acte premergătoare, fără ca măcar să ştii şi fără să ţi se dea posibilitatea să te aperi.
În procedura actelor premergătoare se interceptează convorbiri, se culeg informaţii, se practică filajul suspecţilor, fără ca aceste lucruri să fie autorizate, în prealabil, de un judecător
„O a doua problemă este că, în această procedură a actelor premergătoare, se interceptează convorbiri, se culeg informaţii, se practică filajul suspecţilor, fără ca aceste lucruri să fie autorizate, în prealabil, de un judecător. Aceste acte premergătoare pot să fie făcute în legislaţia noastră, timp de 48 de ore, pe baza unei dispoziţii a procurorului: se dă o dispoziţie a procurorului astăzi şi, peste încă două zile, se mai dă o dispoziţie etc Până când, în loc să faci o cercetare penală, cu respectarea dreptului la apărare, la imagine proprie şi la viaţă privată a inculpatului, faci acte premergătoare de acest gen, cărora le dai o anumită spoială de legalitate, printr-o dispoziţie a procurorului” a mai spus Gheorghe Piperea.
Înregistrările audio şi video nu pot fi autorizate decât în faza de urmărire penală şi, sub nicio formă, ca acte premergătoare
„A treia problemă şi mai gravă este legată de înregistrările audio şi video, care nu pot fi făcute în legătură cu un suspect, decât dacă sunt în prealabil autorizate de un judecător. Înregistrările audio şi video nu pot fi autorizate decât în faza de urmărire penală şi, sub nicio formă, ca acte premergătoare. Este o părere avizată a unui procuror (Dorin Ciuncan), într-un articol de specialitate, din 1997. În Codul nostru de procedură penală este prevăzut principiul legalităţii probelor.
În România, un procuror nu se va întreba niciodată cum este posibil să înregistrezi, ca partener de afaceri, pe un alt partener de afaceri, prin mijloace proprii de înregistrare, neautorizate în prealabil şi, pe baza acestei înregistrări, făcute, nu de procuror, ci de aşa-zisa parte vătămătă. Nu veţi auzi niciodată în România, că un procuror se sinchiseşte de ilegalitatea acelei probe”.
Principiul legalităţi probelor îţi impune ca, atunci când te duci în faţa judecătorului, să demonstrezi vinovăţia unui inculpat, să ai probele în mod legal obţinute.
„Un profesor de drept şi avocat de la Cluj, Dan Chirică, a spus că, din statisticile sale personale, în peste 50% din dosarele în care intră, urmărirea penală se efectuează sub formă de acte premergătoare”.
„Un profesor de drept şi avocat de la Cluj, Dan Chirică, a spus că, din statisticile sale personale, în peste 50% din dosarele în care intră, urmărirea penală se efectuează sub formă de acte premergătoare, unde există doar un suspect şi atât. Nu există un inculpat, care să se poată apăra. CEDO a făcut referire la această situaţie de nenumărate ori. În cauza Dumitru Popescu c. România din 2006 se spune: în dispreţul amendamentelor aduse Codului de procedură penală, în 2003 şi 2006, măsurile de supraveghere, în cazurile de atingeri prezumate aduse securităţii naţionale, par să fie ordonate în continuare, în baza unei legi (L 51/1991), care nu a fost abrogată în 2006”. (www.spunesitu.ro)
