O ampla analiza a impactului alegerilor prezidentiale din SUA

Am avut placerea sa particip la Radio Romania Actualitati, emisiunea “Probleme la zi” moderata de Alexandra Andon, la o ampla analiza in legatura cu impactul alegerilor prezidentiale din SUA 

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (3 noiembrie, ora 12:05) – Realizator: Alexandra Andon – Bună ziua şi bun găsit, tuturor! Primul pas în ziua alegerilor americane a fost făcut deja, conform tradiției, într-un mic sat din statul nord-estic New Hampshire. De la ora aceasta încep să se deschidă urnele și în alte state de pe coasta estică a Statelor Unite. Ziua alegerilor americane este lungă și se încheie de fapt atunci când în România va fi miercuri, 8 dimineață. Cel puțin două recorduri s-au înregistrat deja în legătură cu alegerile americane din acest an: numărul uriaș de voturi exprimat anticipat, aproape 100 de milioane, şi faptul că este cel mai scump scrutin din istorie, 14 miliarde de dolari. Pare însă și cel care a atras cel mai mult interes. Disputa dintre republicanul Donald Trump și democratul Joe Biden pentru președinția Statelor Unite este urmărită mai mult ca oricând pe planetă. Un posibil motiv este personalitatea atipică pentru președinția americană a actualului președinte Donald Trump; un alt motiv sunt posibilele schimbări în politica externă a SUA pe care unul sau celălalt dintre candidați ar putea să le imprime. Discutăm subiectul în ediția de astăzi. Așadar, sondajele naționale îl arată la sfârșitul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din SUA…, îl arată așadar în frunte pe democratul Joe Biden, la o distanță mult mai mare decât era acreditată în urmă cu patru ani Hillary Clinton. Dar toată atenția este ațintită spre a state-cheie; sunt câteva state-cheie în America ce vor decide soarta acestor alegeri prezidențiale. Dar care au fost ultimele mesaje de campanie, pentru că cei doi candidați la președinția SUA au participat la mitinguri de campanie până târziu în noapte, care au fost mesajele lor și ce orientări de politică externă ar putea să aducă unul sau celălalt dintre candidați – aflăm din relatarea Doinei Saiciuc./schelaru

*

Reporter: Preşedintele Trump a intrat ca o furtuna pe scena politică. În cazul în care ar pierde alegerile, ar ieși ca o furtună sau ar rămâne ca o furtună. În istoria modernă, Statele Unite nu au fost niciodată mai divizate ca acum. Ambiguitatea lui Donald Trump pe teme legate de rasă, religie, femei și minorități, a încurajat grupurile supremației albe dar și pe extremiştii negri, ridicând astfel spectrul violențelor, indiferent de cine va câștiga alegerile. Chiar dacă democratul Joe Biden ar câștiga alegerile, efectele președinției Trump vor dura mult timp și, nu în ultimul rând, prin numirea încă unei voci conservatoare în Curtea Supremă, judecătoarea Amy Coney Barrett, cu câteva zile doar înaintea alegerilor. Cu o majoritate conservatoare în Curtea Supremă, mulți se tem că în cazul unui al doilea mandat, Trump ar face presiuni pentru anularea drepturilor câștigate în ultimele decenii de minorități și femei. Este foarte probabil ca într-un nou mandat, Trump divizările din societatea americană să se adâncească. Joe Biden a promis să unifice națiunea americană și să o vindece. Președintele Trump a atacat în mod repetat integritatea alegerilor, acuzând fără dovezi, fraudarea voturilor prin poștă și cerându-le a suporterilor săi să monitorizeze activitățile la secțiile de vot. Administrația sa a avertizat în legătură cu pericolul ridicat de extremiştii care ar putea ținti evenimente legate de alegeri. Departamentul Securității Naționale a arătat că extremiști violenți ar putea ataca evenimente legate de perioada alegerilor și post- alegeri. De altfel departamentele de poliție și-au mobilizat ofițerii și s-au pregătit pentru eventuale tulburări și violențe. În vreme ce agențiile de aplicare a legii fac în mod regulat planuri pentru potențiale scenarii, oficialii spun că pregătirile din acest an sunt în mod neobișnuit de extinse din cauza nivelului de anxietate și toxicitatea din țară /…/ ca alegerile ar putea declanșa o potențială violență. Cea mai incertă perioadă este cea de după alegeri, adică fereastra de timp cu cel mai mare potențial de pericol este perioada așteptării rezultatului alegerilor. Şi pentru că Donald Trump a criticat în mod repetat integritatea procedurilor de vot, aceasta i-a făcut pe mulți să speculeze că în cazul în care va pierde alegerile, nu va accepta o tranziție pașnică a puterii. Există acum două Americi: America președintelui Trump, Trump land și America celorlalți. Joe Biden spune că pe buletinul de vot astăzi este însăși America. Va continua America să joace rolul de lider internațional pe care l-a jucat în perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial sau va continua Washingtonul să se retragă din angajamentele sale internaționale? Cam aceasta este întrebarea pe de altă parte în ce privește scenariile de politică externă. Joe Biden este un internaţionalist, cu patru decenii în serviciul public, cu o vastă experiență în politica externă. Ca vicepreședinte a lui Barack Obama, el a fost foarte influent în a structura politica externă a administrației. A fost anterior și președintele Comisiei senatoriale pentru relații externe și un promotor al NATO. Joe Biden este de mult timp un puternic promotor al relației transatlantice. Analiștii americani spun că într-un al doilea mandat, președintele Trump ar fi extrem de impredictibil, dat fiind faptul că viziunea sa personală privind rolul Americii în lume a fost inconsistentă și adesea în conflict cu cea a unora dintre consilierii săi. Președinția Trump ar putea funcționa sub două potențiale scenarii: acela al unui nou normal sau acela al unui Trump dezlănțuit. Sub scenariul nou normal, Trump ar menţine abordarea America first, în ce privește afacerile globale și va continua să minimalizeze valoarea alianțelor. Sub un al doilea scenariu, cel al unei Trump dezlănțuit, se așteaptă ca președintele Trump să modifice în mod fundamental ordinea globală. Aceasta ar putea include, între altele, retragerea Statelor Unite din NATO./lalexandrescu

*

Realizator: O corespondență de la Doina Saiciuc, corespondentul nostru în Statele Unite. Sunt împreună cu noi prin telefon pentru această ediție a emisiunii “Probleme la zi” doamna Oana Popescu Zamfir, director Global Focus. Bună ziua și mulțumesc pentru participare!

Oana Popescu Zamfir: Bună ziua! Este plăcerea mea.

Realizator: Şi comentatorul politic și realizatorul de televiziune Radu Tudor. Bună ziua! Mulțumesc deopotrivă.

Radu Tudor: Bună ziua! Mulţumesc pentru invitaţie.

Realizator: Încep cu doamna Oana Popescu Zamfir. Sunt alegeri cărora nimeni nu se prea se încumetă să le  anticipeze rezultatul. Este o prudență motivată de experiența de acum doi ani, când Hillary Clinton chiar a avut cu peste două milioane și jumătate mai multe voturi, dar a pierdut președinția, este acesta singurul motiv?

Oana Popescu Zamfir: Nu este singurul motiv, dar este unul dintre ele. Cu certitudine ipoteza în care Joe Biden câștigă votul popular, dar nu câștigă neapărat electorii din principalele state care pot decide soarta președinției, această ipoteză nu este deloc de neglijat. Ca să explicăm, votul popular înseamnă majoritatea celor care votează de pe întreg teritoriul Statelor Unite, dar, având în vedere sistemul de vot american, este important de asemenea ca Joe Biden, dacă la el ne uităm, să câștige majoritatea votului și una suficientă cât să aibă și majoritatea electorilor, cât să aibă, pardon, electorii din statele care sunt importante. Dacă această majoritate a votului popular este distribuită în alte state decât cele pe care se luptă în momentul…

Realizator: Cum ar fi California sau New York, acolo unde sigur câștigă democrații…

Oana Popescu Zamfir: …atunci asta nu îl ajută cu foarte mult. Dar, de asemenea, alt motiv pentru care multă lume se abține să facă niște previziuni ferme este că, dacă ne uităm numai la numărul celor care au votat deja până acum prin corespondență, aproape de 100 de milioane, lucru care este absolut fără precedent, sigur că pe de o parte el ar putea să indice un rezultat favorabil lui Joe Biden, dar în primul și în primul rând cred că indică polarizarea extremă la care a ajuns societatea americană, nu este neapărat un fenomen nou, el a progresat gradual în această direcție, dar s-a agravat mult în timpul primului mandat Trump from drept pentru care în tun asemenea climat de polarizare este foarte greu să știi cum anume se vor mobiliza la vot cei care susțin ambele tabere este foarte greu să știi cum va reacționa președintele președintele Trump, drept pentru într-un asemenea climat de polarizare este foarte greu să ştii cum anume se vor mobiliza la vot cei care susţin ambele tabere. Este foarte greu să ştii cum va reacţiona preşedintele Trump, care a anunțat deja că el intenționează să declare victoria timpuriu și nu este neapărat decis să recunoască o înfrângere, dacă acesta este cazul, iar cum vom ști de fapt rezultatele abia după niște săptămâni probabil, rezultatele finale, tocmai din cauză că trebuie numărate și voturile venite prin poștă și voturile din ziua lui scrutinului, ne așteptăm și la contestări și rezultate foarte strânse, e o perioadă de tensiune în care este foarte, foarte greu să știm ce se va întâmpla în condițiile actuale.

Realizator: Corespondentul nostru în Statele Unite a folosit în mod repetat cuvântul “furtună”, descriind  personalitatea și felul de acționa ale președintelui republican Donald Trump. De multe ori în istoria Statelor Unite se pune problema a ceea ce va face un președinte în al doilea mandat, atunci când nu mai este cu obsesia  rămânerii la Casa Albă, și aceste lucruri sunt discutate, iată, și în presa americană, am văzut în corespondența Doinei Saiciuc. Radu Tudor, sunt temeri…, sunt estimările acestea justificate că ar putea schimba Donald Trump atât de puternic și radical politica externă a Americii dacă obține al doilea mandat?/sdm2

Radu Tudor: A făcut-o deja și cred că temerile sunt absolut justificate. Denunţarea Acordului de la Paris, pentru care s-a muncit atât de mult și care a generat un efort diplomatic fără precedent pentru o cauză absolut nobilă, şi anume încetinirea încălzirii globale şi împiedicarea poluării masive care, pur şi simplu, distruge Pământul, această denunţare ne demonstrează că Donald Trump nu are niciun fel de reținere ca, în 24 de ore, pe baza unei decizii unilaterale, care nu este agreată nici măcar de restul Administrației americane sau de Congres, să ia o astfel de decizie. Apoi, restul acordurilor, NAFTA şi aşa mai departe, arată că Donald Trump vrea cu orice preț să provoace cutremure fără să se gândească nicio secundă la consecințe. Evident că îngrijorarea noastră cea mare este în legătură cu atitudinea preşedintelui Donald Trump față de NATO. Se discută foarte mult despre faptul că, în al doilea mandat, Trump ar putea să decidă ieșirea SUA din NATO. Eu cred că lucrul acesta este imposibil. Unul, pentru că SUA nu poate ieși din propriul tratat – se numeşte Tratatul de la Washington – a fost înfiinţat în 1949 și de atunci SUA reprezintă centrul de greutate al acestei alianțe, de cel mai mare succes de alianță politico-militară din istorie. Doi, nu cred că poate face pasul acesta fără aprobarea Congresului și, dincolo de temere a noastră uriașă, dacă ar putea să facă acest gest absolut necugetat, simpla punere în discuție, în societatea americană, a acestei inițiative catastrofale, ar putea să divizeze atât de mult, ar putea să creeze tensiuni suplimentare atât de mari, încât pe fondul, să spunem, unui mandat de patru ani de zile de până acum, care a generat foarte multe rupturi în interiorul societății americane, s-ar putea să constatăm că cel mai mare și cel mai important aliat își pune problema, prin intermediul suporterului Donald Trump, dar de ce trebuie să mai fim noi în NATO, de ce trebuie să mai apărăm noi Europa, de ce trebuie să mai avem o relație transatlantică ş.a.m.d. Or, lucrul acesta, până astăzi, a lipsit complet din orice fel de inițiativă sau dezbatere de la înființarea NATO până în prezent, acum 71 de ani. Este o temă extrem de îngrijorătoare pentru noi, cei din Europa de Est, pentru că România nu-şi poate garanta singură securitatea națională, integritatea teritorială, nu-şi poate proteja singură  populația. Cea mai importantă calitate pe care am dobândit-o în 30 de ani de democraţie este aceea de stat membru NATO şi cred că astfel de dezbateri, aşa cum organizaţi astăzi dvs, sunt extrem de utile pentru a-i determina pe oameni să înţeleagă profunzimea schimbării din America și necesitatea revenirii la Casa Albă la o abordare în respectul democrației, a păcii, a securității și a relației transatlantice care reprezintă cheia elementului de pace pe ambele maluri ale Atlanticului pentru un miliard de oameni și 30 de țări.

Realizator: Cu toate acestea există și următorul fel de a privi lucrurile: Administrația americană, inclusiv și mai ales în ultimii ani în care a fost președinte Donald Trump, a acordat multă atenție flancului estic al NATO. În consecință, va acorda și în continuare.

Radu Tudor: Toate aceste iniţiative pe care le vedem astăzi sunt angajate de Administrația americană de foarte mult timp. Avem două inițiative aprobate de Congresul american, încă din perioada Administrației Obama; e vorba de European Reassurance Initiative și European Defence Initiative. Sunt programe multianuale în care Pentagonul joacă rolul central, în care Congresul a aprobat finanțări de miliarde. Nu există o amprentă diferită a Administrației Trump  față de ceea ce a fost stabilit înainte. Așadar este un exercițiu de continuitate care în mod evident ne demonstrează că viziunea de la Departamentul Apărării diferă foarte /…/ de la Casa Alba şi vă aduc aminte de demisia șefului Pentagonului, generalul Jim Mattis, unul din cei mai respectați generali americani, acuzându-l pe Donald Trump că își ignoră aliații și, mai mult, se comportă foarte urât cu ei. Au fost şi alte voci din administraţie care au spus acest lucru. Este încă un element de îngrijorare, pe lângă tensionarea profundă a relațiilor din interiorul societății americane, această ruptură între viziunea președintelui și viziunea și dorința Administrației, care se manifestă atât la Departamentul de Stat, cât și la Departamentul Apărării.

Realizator: Dar cum privesc europenii viitorul relaţiilor de pe cele două ţărmuri ale Atlanticului, în nordul său, şi vom avea o perspectivă de la Paris. Corespondentul nostru, Daniela Coman, relatează.

Reporter: Relația Franța-Statele Unite s-a aflat în ultimii ani sub semnul convergenței de idei sau, din contră, al pozițiilor diametral opuse dintre președinții Macron și Trump. ‘Am avut mult succes lucrând împreună, suntem aliați și sper ca parteneriatul nostru să meargă mai departe” – spunea, anul trecut, în iunie, președintele Donald Trump la aniversarea în Franța a 75 de ani de la debarcarea aliaților în Normandia, în al Doilea Război Mondial. Președintele Emmanuel Macron răspundea cu aceeași ocazie că ‘legate de o relație specială, cele două țări vor acţiona împreună de fiecare dată când libertatea și democrația vor fi amenințate. Momentul maxim de tensiune dintre cei doi lideri a fost când Trump a retras Statele Unite din Acordul de la Paris privind lupta împotriva schimbărilor climatice, o temă de care liderul de la Elysée este foarte atașat, iar când Franța a vrut să impoziteze suplimentar giganții internetului, Trump a răspuns cu taxarea vinurilor, brânzeturilor și produselor de lux franţuzești. Să nu uităm ieșirea de acum un an a președintelui Macron, care diagnostica NATO ca fiind în moarte cerebrală și îi acuza pe americani că folosesc Alianța pentru a-şi vinde armamentul. Însă, indiferent cine va câștiga alegerile din Statele Unite, poziția Parisului față de Washington va fi poziția Uniunii Europene. Parteneriatul dintre europeni și americani, chiar dacă tulburat uneori de neînțelegeri punctuale, va rămâne indestructibil încă multă vreme. În primul rând, pentru că se bazează pe valori comune, iar apoi, în fața provocărilor lumii în care trăim, nu au altă variantă decât să se prezinte ca un front unit. Concentrate pe dezvoltarea economică și bunăstarea cetățenilor, țările europene cheltuie de câteva decenii tot mai puțin pe apărare, așa că securitatea lor depinde de americani, iar Armata Statelor Unite și-a consolidat poziția de forță la nivel mondial, inclusiv prin bazele militare din țările europene. Pandemia de coronavirus, ale cărei efecte asupra societăților democratice, în special, sunt din ce în ce mai ușor de sesizat, face greu de anticipat comportamentul economic, chiar și între parteneri. Oricine s-ar afla în următorii patru ani în fruntea administrației americane se va concentra pe corectarea anumitor efecte ale globalizării și ale crizei sanitare. Analiștii francezi prevăd o accentuare a reflexelor protecționiste și a ambiției de dominație tehnologică din partea Statelor Unite, îngrijorate deja de decăderea economică a clasei de mijloc, fundamentul societății americane./csimion/sdm2

Realizator: Cu o excepție notabilă, și anume Polonia, electoratul sau populația din Uniunea Europeană, dacă ar fi să aleagă între Donald Trump și Joe Biden, ar opta pentru Joe Biden. De ce această percepţie, Oana Popescu Zamfir?

Oana Popescu Zamfir: Sunt convinsă că motivul fundamental este că pentru o bună parte a Europei centrale și de est, de pildă, America a reprezentat întotdeauna simbolul democrației, orizontul aspirațiilor noastre încă dinainte de 89, când așteptam să vin americanii să ne salveze; pentru Europa de Vest de asemenea, cel puțin de la planul Marshall încoace și rolul pe care Statele Unite l-au jucat atât în al Doilea Război Mondial, cât și în Războiul Rece, Statele Unite sunt un pilon absolut esenţial al poziției Europei în lume. Noi ne-am conceput întreaga poziționare globală ca fiind parte a acestei alianțe, în care forța militară era delegată, ca să spun așa, în mare măsură Statelor Unite, în timp ce Europa era modelul cultural şi de soft power. Toate lucrurile astea s-au zdruncinat serios o dată cu administrația Trump, ele de fapt începuseră să se clatine de mai demult. E bine să subliniem de câte ori avem ocazia că nu Trump este autorul acestora modificări fundamentale, dar el este cel care le-a legitimat o dată ce le-a acceptat din poziția de președinte al Statelor Unite și le-a agravat prin faptul că mai degrabă decât să fie un furnizor de soluții la aceste probleme a fost acela care a fost primul dispus să renunțe la tot ce înseamnă relația transatlantică extrem de valoroasă pentru Europa, dar și pentru Statele Unite, care în fața competiției crescânde cu China, au nevoie de aliați, deci sunt convinsă că acesta este motivul pentru care Europa preferă ca Statele Unite să revină nu neapărat la ce erau înainte și cred tot nu trebuie să ne iluzionism că, dată iese Joe Biden președinte, toate problemele din ultimii cinci ani dispar și lucrurile reintră în matca lor. Problemele sunt acolo, din nou, se văd extrem de puternic în electoratul lui Donald Trump, în polarizarea societății americane, în problemele rasiale, în problemele socio-economice./gpodea/sdm2

Însă pericolul major pe care îl reprezintă un al doilea mandat Trump este acela al continuării legitimării parcursului pe care Washingtonul a apucat-o, pentru că este una să poți să consideri că a fost un accident al istoriei de cinci ani în care America a alunecat pe o pantă similară cu Ungaria lui Viktor Orbán, extrem de antidemocratică, de iliberală și că, încet-încet lucrurile revin totuși la o formă de normalitate și este cu totul altceva dacă acest mandat este reînnoit. Şi pericolul, ca să revin și la discuția anterioară cu Radu Tudor, cred că pericolul este ca în al doilea mandat Donald Trump să devieze și mai mult de la linia pe care administrația americană s-a străduit să o mențină, în ciuda președintelui, în primul său mandat. Deci, dacă până acum am văzut totuși un președinte limitat, într-o oarecare măsură, în acțiunile sale de un sistem suficient de sănătos ca să păstreze un grad de continuitate și de responsabilitate, este foarte posibil ca amprenta președintelui să fie mult mai toxică în al doilea mandat, cu atât mai mult cu cât eu cred că scenariile pe care le-aţi prezentat la început sunt ambele valabile. Cred că Donald Trump, în al doilea mandat, ar putea încerca atât să lase o amprentă personală cât mai puternică, inclusiv cu prețul modificărilor fundamentale de pozitionare a Statelor Unite în lume și inclusiv acasă, dar, în același timp, să nu uităm că spre deosebire de mulţi alţi președinții care, odată părăsind Biroul Oval, deveneau lideri de opinie, se întorceau la, știu eu, acțiuni de responsabilitate socială, Donald Trump este un om de afaceri și unul care s-a hrănit suficient cu iluzia propriei sale importanţe în timpul primului mandat. El nu va dori să intre într-un soi de anonimitate odată ce părăsește președinția. Deci, mă tem că va fi mult mai interesat să plece de la Casa Albă de pe o poziție care să îi permită să rămână în prima linie.

Realizator: Pentru că ar fi primul președinte de la George Bush, tatăl încoace care nu şi-a reînnoit mandatul, dar revenind la chestiunea relațiilor la nivelul marilor centre de putere. Radu Tudor, ați descris în prima intervenție faptul că America a asigurat leadership-ul după Al Doilea Război Mondial, acum în ce fel privesc Donald Trump și Joe Biden amenințările sau marile rivalități pe plan internațional? Şi probabil că esențiale în această discuție sunt felul în care cei doi privesc relațiile cu Rusia și cu China./geftene/sdm2

Radu Tudor: E o definiţie cât se poate de bună cea pe care aţi dat-o, modul în care sunt privite aceste două mari amenințări de la Est, China și Rusia, şi cred că este de înțeles pentru toată lumea. Nici măcar Statele Unite nu pot face față singure unei bătălii derulate pe mai multe planuri – politic, securitar, militar, economic – cu două puteri atât de mari și de incomode și care practică, din păcate, să spunem, niște metode neacceptate pe scară largă şi care ies din sfera dreptului internaţional. Întrebarea simplă este de ce să stricăm ceva ce merge? De ce dacă vedem că SUA şi Europa împreună reuşesc să devină şi să rămână cel mai important actor internaţional, din perspectiva prezervării valorilor democratice, a lumii libere, a unei securităţi depline, prevenirea războaielor, de ce şi cine are interesul ca această relaţie care durează de 71 de ani să fie distrusă? Eu cred că avem un răspuns. Cred ca exact aceste două ţări – Rusia şi China – lucrează serios la subminarea relaţiei transatlantice, cred că acei actori care în public, prin gesturile lor, prin mesajele lor, prin acţiunile lor, subminează relaţia dintre SUA şi Europa, fac de fapt jocul Rusiei şi Chinei în mod voit sau în mod inconştient. În faţa noastra este un uriaş pericol şi revin cu întrebarea esenţială: de ce să strici ceva de funcţionează atât de bine de 71 de ani, cu perspectiva ca pacea să dispară. Nu este niciun fel de exagerare. dacă NATO dispare, dacă relaţia dintre SUA şi Europa va fi definitiv compromisă, perspectiva unui război cald este cât se poate de serioasă.

Realizator: A fost interesant faptul că nu doar în această campanie electorală, ci în ultimii mai bine de patru ani, cele două tabere s-au acuzat reciproc sau au fost suspectate amândouă – atât tabăra republicană, cât și cea democrată – de relații mai mult sau mai puțin oculte cu Rusia. Cum a privit însă Kremlinul, cum a privit Moscova perspectiva noilor alegeri din Statele Unite? O corespondență de la Alexandr Beleavschi.

Corespondenţă din Moscova – Reporter: Alexandr Beleavschi – Rusia va accepta orice alegere a poporului american și va lucra cu orice administrație americană – a declarat, săptămâna trecută, președintele Vladimir Putin, subliniind că speră, în același timp, într-o relație echilibrată cu Washingtonul și că Rusia are o atitudine calmă față de alegerile americane. Întrebat însă ce efect vor avea alegerile din Statele Unite asupra situației internaționale, Vladimir Putin a refuzat să comenteze, deoarece – a declarat el – orice ar spune va fi folosit pentru a demonstra închipuita ingerință a Rusiei în campania electorală din Statele Unite. Liderul rus a reamintit și contradicțiile în relațiile Rusiei cu actuala administrație de la Casa Albă, sancțiunile impuse de 46 de ori, iar, pe de altă parte, creșterea comerțului bilateral anul trecut cu 30%. Putin a reamintit, de asemenea, bună conlucrare cu Donald Trump în stabilizarea pieței petrolului. Majoritatea experților ruși consideră însă că rezultatele alegerilor americane nu vor ameliora substanțial relațiile dintre Moscova și Washington, aflate în cel mai scăzut punct de la încheierea Războiului Rece. Elita americană, consideră aceștia, vede în Rusia un concurent sau chiar un adversar, inclusiv pentru că războiul democraților împotriva lui Donald Trump, cu Rusia cap de acuzare, a transformat într-un subiect curent şi toxic al politicii interne americane. În ansamblu, consideră analiștii ruși, între Donald Trump și Joe Biden răul cel mic pentru Rusia este actualul președinte. La aceasta contribuie declarațiile sale că se va înțelege la un moment dat cu Putin, afinitățile pe linia conservatismului ideologic, perceperea lui Trump ca factor ce destructurează unitatea euroatlantică și psihologic postura sa de victimă în scandalul Russia Gate, pe care Putin l-a descris în repetate rânduri ca inventat integral de către democrații care nu au fost în stare să accepte înfrângerea lui Hillary Clinton. Dar ca şi Putin, comentatorii subliniază că relațiile ruso-americane s-au deteriorat cel mai mult chiar în perioada lui Trump, menționând zecile de sancțiuni, încearcările de a bloca construcția gazoductului Nord Stream 2 sau destructurarea sistemului de acorduri internaționale în domeniul dezarmării strategice. Pe de altă parte, în Rusia se consideră că politica externă a democraților este mult mai ideologizată în primul rând în ceea ce privește drepturile omului, drepturile minorităților și propagarea lor globală, astfel încât presiunile și sancțiunile împotriva Rusiei în cazul victoriei lui Joe Biden ar urma să crească. Unul din puținele culoare de dialog ar putea rămâne controlul armamentului și stabilitatea strategică, un prim pas putând fi prelungirea Tratatului ruso-american START privind reducerea armelor strategice ofensive. Dialogul ruso-american pe acest subiect nu a dată deocamdată rezultate. În același timp, președintele Putin a menționat recent că Joe Biden, vicepreședinte în perioada lui Barack Obama, a susținut prelungirea Tratatului START cu cinci ani, perioada maximă posibilă./schelaru

Realizator: Iată argumente economice, prin care s-ar spune că sunt în dezacord Donald Trump și cei de la Moscova, Radu Tudor.

Radu Tudor: Da. E un dezacord aparent. Altfel, la fiecare întâlnire cu sau fără translator, cu sau fără /…/, Donald Trump şi Vladimir Putin s-au înţeles de minune şi îmi aduc aminte de celebra întâlnire de la Helsinki, în care Donald Trump pur şi simplu a devenit avocatul lui Vladimir Putin şi a spus ”m-a convins foarte tare că nu are nicio ingerinţă în alegerile americane, m-a convins foarte tare că Rusia nu atacă SUA”, asta în ciuda tuturor rapoartelor oficiale realizate de CIA, de FBI, de NSA, în ciuda tuturor rapoartelor şi documentelor care demonstrau fără niciun fel de îndoială că SUA sunt atacate cibernetic de Rusia, că influenţează în mod malefic procesul electoral, că există zeci de mii, sute de mii de conturi false, create de o agenţie coordonată de GRU, de spionajul militar rus, şi că destabilizarea Stetrelor Unite şi a Occidentului este, fără îndoială, opera Rusiei şi a Chinei, care în ultimii cinci ani au reuşit să reporteze nişte victorii nesperate în spaţiul vestic. Trebuie redefinite aceste relaţii, trebuie ca vulnerabilităţile în faţa Rusiei să fie eliminate şi cred că din punct de vedere al relaţiilor internaţionale şi al politicii externe, aici avem cea mai mare vulnerabilitate a administraţiei Trump, a preşedintelui Trump personal. De aici rezultă şi nişte atitudini îndoielnice în legătură cu Alianţa Nord-Atlantică, în legătură cu angajamentele faţă de aliaţi. Doar să completez foarte scurt că mesajele lui Donald Trump faţă de Kim Jong-un mi s-au părut mai generoase decât cele faţă de Angela Merkel.

Realizator: O altă zonă în care politica externă americană a acționat pentru într-un chip destul de eficient și de surprinzător, până la urmă, în ultimii patru ani, este Orientul Mijlociu. Au fost încheiate cu concursul, cu mediere, cu negociere americană, acorduri istorice între Israel și Emiratele Arabe Unite, între Israel și Bahrein, între Israel și Sudan. Şi, desigur, decizia de mutare a Ambasadei americane de la Tel Aviv la Ierusalim a cântărit foarte mult. Cum sunt privite alegerile americane în Israel, aflăm de la corespondentul Radio România Actualităţi, Dragoş Ciocîrlan.

Corespondenţă din Israel – Reporter: Dragoş Ciocîrlan – Majoritatea israelienilor consideră că președintele Donald Trump este cel mai bun candidat la alegerile prezidențiale din Statele Unite, în ceea ce privește interesele naționale ale Israelului. 42% cred că alegerea lui Joe Biden ar putea slăbi relațiile Statele Unite – Israel şi ar întări relațiile dintre Washington și Autoritatea Palestiniană. În rândul arabilor israelieni, 35% cred că relațiile nu se vor schimba. Indiferent cine va obține victoria în alegerile americane, Israelul se va confrunta cu amenințarea iraniană. Presiunea exercitată de Administrația Trump asupra regimului ayatollahilor a redus amprenta iraniană în regiune. Teheranul speră să fie ales Joe Biden. Israelul poate fi amenințat de Iran, indiferent cine câștigă alegerile din Statele Unite. Pericolul iranian este atât pe așa-numitul “front nuclear”, cât și în ceea ce privește încercările în curs ale Teheranului, de a-şi extinde semiluna şiită peste Orientul Mijlociu. Chiar dacă există diferențe majore cu privire la Iran între președintele Statelor Unite, Donald Trump, și candidatul democrat, Joe Biden, Israelul ar putea fi în pericol, indiferent de rezultatul alegerilor. Ambii politicieni, din diferite motive, pot încheia un acord cu Republica Islamică, un acord cu diferențe cosmetice față de cel semnat în 2015. Din martie 2018, Trump a menținut presiunea asupra Iranului. Pentru regimul de la Teheran, perspectiva a încă patru ani cu Trump la Casa Albă este un coșmar; i-ar oferi lui Biden o fereastră mai largă pentru a-şi decide politica, în timp ce sunt foarte furioși față de Donald Trump. Părerea unanimă a analiștilor este că oricine va fi ales președinte, Israelul va trebui să fie foarte atent./geftene/schelaru/denisse/sdm2

*

Realizator: O corespondență de la Dragos Ciocîrlan. Salut prezența în emisiune și a doamnei profesor Alina Bârgăoanu, decanul Facultății de Comunicare de la SMSPA. Pentru a încheia subiectul legat de politica externă posibilă a Statelor Unite și în legătură cu Orientul Mijlociu, o întreb pe Oana Popescu-Zamfir cum cum ar arăta politica în această privință, în cele două variante?

Oana Popescu-Zamfir: Probabil că în varianta Trump am vedea o continuitate a ceea ce s-a întâmplat până acum, care nu a fost un rol mai benefic al Statelor Unite în regiune, ci o suprapunere între faptul că Al Qaeda și Statul Islamic au pierdut din influență în regiune, drept care pericolul imediat, pericolul terorismului este mult mult mai redus acum decât în 2016, când a fost principala sursă de preocupare pentru cei care l-au votat atunci pe Donald Trump, după chestiunile interne, deci în plan extern terorismul era cel mai mare pericol, nu mai este cazul acum, iar Statele Unite pur şi simplu au ales una dintre părţi. Să nu uităm că Donald Trump a închis cu totul ochii față de tot ce înseamnă regimul din Arabia Saudită, așa încât Arabia Saudită şi Israelul vor continua să fie aliaţii americanilor şi probabil că în Orientul Mijlociu situaţia va continua să fie moderat periculoasă, cum este şi în momentul de faţă. Dacă va câştiga Joe Biden, probabil că ne putem aştepta mai degrabă la o continuitate a politicii de tip Obama, unde Statele Unite încearcă să fie un… voiam să spun arbitru, dar arbitru sugerează o non-interferenţă în problemele regionale, jumătate izolaţionist, jumătate…

Realizator: Pacifist…

Oana Popescu-Zamfir: … pacifist, dar care va încerca să se plaseze undeva între puterile regionale şi să stabilizeze mai degrabă situaţia decât sa aleagă o parte sau alta în mod radical.

Realizator: Mulţumesc, Oana Popescu-Zamfir. Vă spuneam că este împreună cu noi și doamna profesor Alina Bârgaoanu, decanul Facultății de Comunicare și Relații Publice de la SNSPA. Bună ziua! Mulțumesc foarte mult pentru participare.

Alina Bârgăoanu: Bună ziua! Mulţumesc şi eu pentru invitaţie.

Realizator: Vedeți, este foarte interesantă mobilizarea aceasta extraordinar de mare la vot. Până acum au votat, înainte să fie deschise propriu-zis urnele în Statele Unite, 40% dintre cetățenii cu drept de vot, cu mult mai mult decât s-a întâmplat vreodată înainte de deschiderea propriu-zisă a urnelor. În același timp, se vorbește mult despre faptul că există o majoritate tăcută care votează, dar tăcută, care nu se exprimă în sondaje în Statele Unite. Dvs, din punctul de vedere al comunicării publice, al comunicării venite de la cei doi candidați, ce considerați notabil în această campanie?

Alina Bârgăoanu: Încă o dată, mulțumesc pentru invitație. Este o emisiune foarte dificilă, pentru că suntem în mijlocul uraganului. Termenul de uragan a fost folosit în legătură cu această alegere epocală din Statele Unite. Cu o intervenție directă pe ceea ce ați prezentat foarte corect, într-adevăr, este o mobilizare foarte accentuată la vot. În mod obiectiv, faptul că oamenii votează este un semn foarte bun, faptul că se exprimă este un semn foarte bun pentru democrație, pentru că, până la urmă, votul reprezintă comportamentul cel mai important dintr-o democrație. În același timp,aş semnala faptul că această mobilizare poate fi și un indicator de polarizare, faptul că cele două tabere destul de ostile care sunt aflate în competiție se mobilizează foarte mult, de mobilizează după o mentalitate de tip suporter, o mentalitate de tip confruntare și atunci, încă o dată, această mobilizare poate să fie și indicatorul unei curse foarte, foarte strânse, umăr la umăr și indicatorul unei polarități sociale, un fenomen care s-a instalat de ceva timp în Statele Unite. Apropo, iarăși, cu un scurt comentariu la ceea ce aţi spus, cu majoritatea tăcută, nu-mi pot da seama, dar să știți că, cred, că este un fenomen despre care să vorbim mai mult. Ca experiență personală, eu am prins alegerile intermediare din SUA din 2018, când eram la Harvard, și dacă erai în campusul de la Harvard, te uitai pe internet, pe Facebook, aveai o senzaţie că urmează un blue wave, adică un tsunami democrat, după care rezultatele au fost mult mai ponderate. Așa încât, încă o dată, nu aș putea confirma că este vorba despre această majoritate tăcută, dar, încă o dată, este un fenomen pe care eu l-am trăit personal exact când eram în Statele Unite.

Realizator: Va juca și chestiunea rasială un rol în felul în care vor fi exprimate voturile, în felul în care vor fi mobilizați alegătorii?

Alina Bârgăoanu: Este foarte bună, chiar este foarte bună întrebarea dumneavoastră pentru că alegerile se fac în funcție de tema care este considerată dominantă în acel moment. Este celebra teorie despre mass media “agenda-setting” şi cu o teorie conexă, teoria /”priming”/, adică în funcție de tema care este considerată prioritară, candidații se poziționează, respectiv electoratul se poziționează. Din ceea ce am citit, principalele teme care influențează alegerile în acest moment sunt, așa cum aţi spus dvs, problema rasială și problema economică. Eu am fost chiar tulburată, să spunem, că tema pandemiei, tema medicală nu este neapărat prima temă în funcție de care se…

Realizator: La capătul săptămânii cu cea mai cu cel mai grav bilanț epidemic în Statele Unite se desfășoară acestea alegeri…

Alina Bârgăoanu: Da, exact, dacă adică mie mi s-a părut tulburător, așa, poate, și într-un plan personal, faptul că este posibil ca alegerile să nu fi influențate în mod covârșitor de această temă a pandemiei, ci mai degrabă de cele două teme, cea pe care ați menționat-o și dvs, problema rasială, respectiv temele economice. Şi încă o dată, la sfârșitul unei perioade în care pandemia a dominat în mod covârșitor și agenda publică și agenda de preocupări.

Realizator: Președintele Trump anunță de fapt un un val roșu, ceea ce ar însemna că va fi o victorie republicană, nu numai la președinție, ci și la Senat și Camera Reprezentanților, pentru că ignorăm, din păcate, din cauza faptului că este atât de spectaculoasă cursa prezidențială, se vorbește foarte puțin despre voturile pentru Senat, o treime din Senat și întreaga Cameră a Reprezentanților. Poate sau nu să fie un val roșu, vom vedea la sfârșitul acestei zile electorale. Un singur lucru aș vrea să mai vorbesc cu dvs, doamna profesor Alina Bârgăoanu, sunt pregătiri pentru care… e foarte multă prudență în legătură cu faptul că ar putea să apară violențe.

Alina Bârgăoanu: Da. Aceasta a fost o preocupare în timpul campaniei electorale. Este vorba despre câteva grupuri de pe platformele digitale, de pe Facebook, de pe Twitter, grupuri care au anunțat că în cazul în care nu sunt de acord cu votul, își vor apăra votul, își vor apăra această decizie în stradă. Eu sper din tot sufletul ca acest lucru să nu se întâmplă. Încă o dată, din punct de vedere /retoric/, tema cu siguranță a apărut. Aş sublinia faptul că această temă a apărut de ambele tabere. De exemplu, existau campanii de mobilizare din partea democraţilor că să-și protejeze votul și să protesteze “like nvere before”…

Realizator: Ca niciodată înainte, ca niciodată până acum.

Alina Bârgăoanu: Ca niciodată înainte. Deci, această idee de a ne apăra votul şi după anunţarea alegerilor este o temă care a apărut de ambele părți ale spectrului politic și, într-adevăr, perioada post-alegeri estimez că va fi foarte dificilă în Statele Unite./dstanesc

Și de unde dificultatea este dată de mai multe lucruri. În primul rând estimez că cel mai probabil va fi un rezultat foarte strâns și atunci este spațiu, să spunem, în mod obiectiv, de discuție. După care a existat acest vot care a început în unele state mai devreme, a existat votul prin corespondență. Votanții democrați au votat foarte mult prin corespondență, plicurile nu se deschid în această ci se deschid în următoarele câteva zile. Votanții republicani au votat mai degrabă față în față, astăzi. Și atunci dificultatea e reală pentru că eu cred că în noaptea aceasta nu se va anunța un câștigător. Dar e posibil să existe schimbări de la o zi la alta.

Realizator: Vă mulțumesc, doamna profesoară! Până la urmă nici nu știm foarte bine cum s-a votat, prin corespondență, cum s-a votat anticipat. Vom analiza și mâine, în cursul ediției de mâine, alegerile prezidențiale din Statele Unite. Și îi am acum, pentru finalul emisiunii, alături de mine, prin telefon, le invitații care vor face această analiză mâine. Este vorba despre fostul ministru de externe, Cristian Diaconescu și de generalul în rezervă Alexandru Grumaz. Și de aceea le cer, pentru finalul acestei emisiuni, o estimare asupra a ceea ce cred că se va produce în această zi și noapte a alegerilor americane. Domnule general Grumaz:

Alexandru Grumaz: Exceptând pe Abraham Lincoln, care s-a confruntat cu un război civil, nici un președinte american nu a fost mai atacat și mai blamat sau calomniat ca Donald Trump. Din 2016, calomniatorii săi anunțau că va ajunge la Casa Albă, va declanșa un război nuclear, va desființa NATO și va ceda lui Putin intreaga Europă. Au mințit. Ceea ce eu, ca român, aș vota, fără ezitare, ca Trump să rămână la Casa Albă, pentru că a făcut creștere economică – /33%/ un record istoric nedepășit din 1950. A diminuat substanțial valurile de imigranți. A numit trei judecători exemplari la Curtea Supremă. Șomajul în SUA a atins 3,5%. A pus în genunchi /colosul /comunist chinez. A învins ISIS. A domolit ofensiva iraniană. Și a /dus/ pacea în Orientul Mijlociu. Sudan, Emiratele Arabe Unite și Bahrain s-au înțeles cu Israelului. Păi astea nu sunt realizări?/cmorozanu

Eu vă spun un singur lucru – şi cu asta închei – încrâncenarea cu care s-au unit toate forţele împotriva lui Donald Trump mă duce cu gândul la o bătălie pe viaţă şi pe moarte a două forţe, cea care visează la mondialism şi cea suveranistă. Iar dacă Trump va pierde alegerile, atunci cu toţii vom deveni subordonaţii multinaţionalelor. Dacă vor fi lucizi, americanii vor vedea care este răspunsul la căutările lor – Donald Trump.

Realizator: Domnule ministru Cristian Diaconescu…

Cristian Diaconescu: Da, într-adevăr, este una din cele mai tensionate etape electorale din istoria Statelor Unite. Într-adevăr, sunt foarte multe teme în joc, este greu şi pentru analiza sociologică americană să înţeleagă dintre aceste teme care va prevala din perspectivă electorală. Nu cred că în această noapte vom ştii cu certitudine cine este preşedintele Statelor Unite, pentru că vor fi probleme de numărare, de reunumărare, chiar de blocarea unor proceduri de acest gen, au fost anunţate. Sunt, iarăşi, în premieră, tensiuni foarte serioase în Statele Unite şi multe elemente de ingerinţă din exteriorul Statelor Unite, mai ales în ceea ce priveşte mediile sociale. Sunt rapoarte asumate de instituţii, nu bârfe publice, din acest punct de vedere în legătură cu amestecul unor entităţi non-statale, dar chiar şi state în generarea unui rezultat sau altuia în aceste alegeri. Deci, sigur că trebuie fim prudenţi şi, repet, cred că urmează o perioadă cam de două săptămâni – zece zile, în care tensiunile şi oscilaţiile în ceea ce priveşte câştigarea preşedinţiei Statelor Unite vor fi extrem de /…/

Realizator: Teniuni. Reamintesc pentru finalul acestei emisiuni faptul că sunt, mă rog, în Statele Unite, atât în Los Angeles, pe celebra Rodeo Drive, cât şi în Washington DC, cât şi la New York, se fac pregătiri, aşa, se baricadează magazinele, există o achiziţie importantă în Washington DC de gaze lacrimogene, deci tensiunea este foarte mare şi cum credeţi că va fi prezenţa la vot, domnule general Grumaz? Deja sunt mulţi…

Alexandru Grumaz: Va fi mult peste ceea ce a fost în 2016 şi mobilizarea mare este în rândul celor din zonele rurale, care l-au votat pe Donald Trump şi în 2016. Eu zic că ceea ce se va întâmpla la alegeri, miza este enorm de mare, pentru că relaţiile transatlantice, la fel cum a spus şi Heiko Maas, ministrul de externe german, este nevoie de un nou început în raporturile transatlantice. Deci, geopolitica se schimbă. Că Trump, sau că vrea Biden, asta oricum se schimbă la ora actuală, mai ales că pandemia a accelerat poate fenomenele geopolitice din lume.

Realizator: Stat-cheie, Pennsylvania, domnule ministru Diaconescu, statul Declaraţiei de Independenţă?

Cristian Diaconescu: Da, trandiţional, Pennsylvania, care /…/ Florida, sunt statele care dau preşedintele, cum se spune. Sigur că din perspectiva noastră – cum spunea domnul general foarte corect – relaţia transatlantică, până la urmă, este esenţială în legătură cu România şi în legătură cu spaţiul european. Sigur că un nou început este cât se poate de clar că va apărare. Doresc foarte mult să nu fie un nou sfarşit.

Realizator: Mulţumesc foarte mult şi ne auzim mâine, la analiza alegerilor care se desfăşoară, sunt deja în desfăşurare, în Statele Unite, la acest moment! Mulţumesc foarte mult tuturor invitaţilor ediţiei de astăzi, în scurt timp, radiojurnalul de prânz! Mulţumesc ascultătorilor pentru atenţie! Eu sunt Alexandra Andon. O zi bună, tuturor!