“O, ce veste minunata!”

Discul este absolut superb, special, atat de reusit. Cum au spus si cei de la BBC 3, :”ceva pe cat de frumos, pe atat de neobisnuit” cu “incomparabila Angela Gheorghiu”.

ÎN MEMORIA EROILOR REVOLUŢIEI DIN DECEMBRIE 1989!

ADEVĂRUL DESPRE REVOLUŢIE!

Motto: “Ion Mareş, fost Comandant Secund UM 1417, Târgovişte: “TOT CE NI S-A ÎNTÂMPLAT NOUĂ ÎN CAZARMĂ, N-A AVUT DECÂT UN SINGUR SCOP. SĂ-I OMORÂM FĂRĂ PROCES!!”

Cronologia ultimelor momente din viaţa soţilor Ceauşescu:

– 20 – 24 noiembrie 1989: Are loc Congresul al 14-lea al Partidului Comunist Român;
– 16 – 20 decembrie 1989: Începe Revoluţia; au loc evenimentele de la Timişoara;
– 21 decembrie 1989: Are loc mitingul din Piaţa Revoluţiei (fosta Piaţă a Palatului) de la CC al PCR; spargerea mitingului conduce la declanşarea protestelor şi în Bucureşti, practic la declanşarea oficială a “Revoluţiei”;
– 22 decembrie 1989: În jurul orei 12.00, Ceauşescu şi Elena sunt conduşi pe acoperişul CC al PCR pentru a putea fugi cu elicopterul (rămân blocaţi în lift, sunt scoşi de un lucrător MI, generalul Marin Neagoe);
– 22 decembrie 1989: În jurul orei 12.08 – 12.09, decolează de pe acoperiş (protestatarii pătrunseseră în CC al PCR);
– 22 decembrie 1989: În aceeaşi perioadă de timp, protestatarii pătrund în TVR (cuvântarea lui Dinescu – Caramitru învăţându-l cum îşi joace rolul: “Mircea, te prezinţi şi arăţi că lucrezi!”); vine şi Iliescu în studio, se adresează populaţiei promiţând că “Va veni vremea judecăţii, limpede, lucide, pe bază de judecată ordonată!”;
– 22 decembrie 1989: În jurul orei 13.00, Ceauşescu ajunge la palatul de la Snagov; sună la Târgovişte, la primul secretar, vroia să aranjeze să îl apere “oţelarii” (aşa credea el, că va fi apărat);
– Ceauşescu însoţit de Elena, pilotul şi lucrătorul MI înarmat, generalul Marin Neagoe, decolează din nou;
– Pilotul îi spune lui Ceauşescu Nicolae că ar trebui să aterizeze la Boteni, ca să nu îi doboare antiaeriana (generalul Victor Atanasie STĂNCULESCU i-a spus comandantului aviaţiei să-i transmită pilotului să găsească o soluţie să aterizeze înainte de Târgovişte pentru că nu se ştia care va fi reacţia târgoviştenilor şi nu vroiau să ajungă la o acţiune care putea să ducă înspre un război civil – declaraţia îi aparţine chiar lui STĂNCULESCU);
– Elicopterul aterizează pe câmp, Ceauşescu, Elena şi generalul Marin Neagoe caută să oprească o maşină pe drumul de lângă câmp ca să ajungă la Piteşti, via Târgovişte;
– Opresc o Dacie, şofer fiind un anume dr. Detea (vărul blănarului Stănculescu, de la comitetul de partid Dâmboviţa), ; Ceauşescu urcă în faţă, gen. Neagoe urcă lângă Elena în spate, pilotul rămânând pe câmp la elicopter;
– Pleacă spre Piteşti, prin Titu (Dacia roşie avea nr. 4 B 2646);
– Merg pe DN 6; merg prin Târgovişte ca să nu fie blocaţi la Găeşti;
– Ceauşescu cere să se închidă radioul (afirmă că ce se aude sunt minciuni şi că e lovitură de stat);
– Rămân fără benzină în Titu; îl văd pe un tânăr care îşi spăla maşina în poarta curţii (o Dacie neagră, nr. 2 DB 305), gen. Neagoe îi cere nişte benzină tânărului care iniţial îi refuză; gen. Neagoe îi arată arma, tânărul (se numea Petrişor) începe să tragă benzină cu furtunul din rezervor ca să le dea, nu mai apucă pentru că vine Ceauşescu Nicolae care îi comandă tânărului să îi ducă la Târgovişte; se pleacă înspre Târgovişte cu maşina respectivă;
– Intră în Combinatul de Oţeluri din Târgovişte, parchează acolo; Ceauşescu îl trimite pe gen. Neagoe să îi aducă pe secretarul de partid şi pe directorul combinatului; maşina rămâne parcată în combinat, în halta de zgură, cu Ceauşescu, Elena şi şoferul Petrişor în ea;
– Îi văd nişte muncitori din combinat care atacă maşina; demarează ca să scape de linşaj, pe drum apare şi gen. Neagoe care se urcă în maşina şi pleacă;
– Opresc la un hotel unde Ceauşescu încearcă să intre dar apare o lucrătoare care îi spune că hotelul este închis; pleacă mai departe;
– 22 decembrie 1989 – ora 14.34: Ajung în Târgovişte, pe stradă erau manifestanţi care scandau;
– Ajung la Centrul de Protecţie a Plantelor din Târgovişte; şoferul Daciei negre (tânărul Petrişor), i-a dus acolo considerând că e un loc sigur, zicându-le că nevasta directorului e în comitetul judeţean de partid;
– O lucrătoare de la centru şi-a sunat soţul, pe un anume maior Mareş de la MApN, spunându-i că soţii Ceauşescu sunt acolo; acesta se duce şi anunţă evenimentul la secţia de la Miliţia Judeţeană Dâmboviţa;
– Lucrătoarele centrului sună la secţia de miliţie şi cer să vină cineva care să îi ia de acolo pe Nicolae Ceauşescu şi Elena;
– Ceauşescu are nişte discuţii în contradictoriu în Centrul de Protecţie a Plantelor (cu directorul sau secretarul de partid), vrea să dea telefon la garnizoana MApN din Piteşti; nu mai apucă;
– Ceauşescu şi Elena sunt luaţi cu o maşina a miliţiei de la Miliţia Judeţeană Dâmboviţa de sergent major Enache (lucrător la circulaţie) şi plutonierul Paisie (acesta fiind un tip mai curajos de fel); se încearcă transportarea celor doi la secţia de miliţie, dar pe drum maşina miliţiei e interceptată şi acroşată (lovita din spate) de o Dacie galbenă cu nr. 2 DB 1243, condusă de un anume Fane, un civil, care îi recunoscuse şi care încerca să îi atace;
– Reuşesc să îşi piardă urma şi să se ascundă cu maşina într-o zonă retrasă, pentru a se proteja de urmăritori;
– Cei din maşină iau legătura prin staţie cu secţia de miliţie, Elena cere să nu le spună unde sunt;
– Cei doi miliţieni le dau lui Ceausescu Nicolae şi Elenei hainele lor cu care aceştia să se îmbrace pentru a nu fi recunoscuţi de oameni; stau parcaţi, staţionează;
– Se duc în pădurea de la Ilfoveni, acolo era o rezervaţie de fazani unde intenţionau să se ascundă, dar găsesc lacăt pus pe poartă; se ascund cu maşina într-un zăvoi la Bucşani, unde aşteaptă instrucţiuni de la secţie în continuare;
– Ceauşescu le cere să fie duşi la Piteşti, unde să fie aparăţi de armată; staţionează in continuare;
– Ceauşescu cere să fie duşi la Voineşti; i se spune că nu au benzină suficientă; Ceauşescu spune că “noi luam benzina de la ruşi şi le dădeam carne la schimb”; au loc discuţii despre alimentaţia populaţiei; Ceauşescu se duce să micţioneze;
– Elena sugerează să meargă la casa ei de la Petreşti, unde să se ascundă; Elena nu le mai dă voie celor doi miliţieni să răspundă pe staţie;
– Ajung într-un final la Miliţia Judeţeană Dâmboviţa din Târgovişte;
– Acolo sunt percheziţionaţi de lt. col. Cons (?!) Ştefan de la Miliţia Judeţeană Dâmboviţa, cpt. Ioan Boboc UM 1378, un anume Ştirbescu şi un Ionescu, ultimii doi fiind reprezentanţii revoluţionarilor şi plt. Paisie (MI);
– Vine mr. Mareş Ion UM 1378, care îi transferă la unitatea militară din care făcea parte; cazarma din Târgovişte, care adăpostea şi Garnizoana, era împărţită de două mari unităţi militare: UM 01417 şi UM 01378; era vorba de o unitate de mecanizate şi alta de artilerie antiaeriană; la unitatea militară sunt primiţi de mr. Ţecu Ion UM 1417, Târgovişte, locţiitor al comandantului UM; sunt cazaţi într-un birou amenajat cu paturi, Ceauşescu cere să vorbească cu comandantul; acesta nu poate, era ocupat cu evenimentele cu manifestanţii etc.;
– Ceauşescu întreabă ale cui ordine le execută militarii, adică de ce general ascultă; i se răspunde că ale gen. Guşă; Ceauşescu spune că Guşă e un trădător şi să fie ascultate ordinele gen. V. A. STĂNCULESCU; în mod bizar, acelaşi lucru îl transmisese şi Ion Iliescu, să se asculte de STĂNCULESCU!!; ŞI CEAUŞESCU ŞI ILIESCU SPUNEAU MILITARILOR SĂ ASCULTE ORDINELE LUI Victor Atanasie STĂNCULESCU!! Ion Mareş, Comandant Secund al UM 1417, precizează că din această cauză militarii au fost foarte contrariaţi;
– Andrei Kemenici, fost Comandant Garnizoana Târgovişte (MApN) precizează că i s-a spus că răspunde cu capul de cuplul Ceauşescu;
– 22 decembrie 1989 – ora 23.00: Ceauşescu cere să ia legătura cu Ministerul Apărării Naţionale sau cu cineva de la Bucureşti; li se dă mâncare celor doi, lui Ceauşescu i se dă ceai cu zahăr, el având diabet, protestează şi nu îl bea; amândoi mănâncă (fasole cu cârnaţi, meniu de cazarmă); Ceauşescu spune că nu el a dat ordin să se tragă la Timişoara; Ceauşescu spune că a greşit că a plecat din CC al PCR; Ceauşescu află că luase conducerea Iliescu de care în prima instanţă nu îşi aduce aminte cine este, după aceea spune că nu a fost lăsat să îl termine şi pe Iliescu, şi pe gen. Milea şi gen. Guşă care din punctul lui de vedere erau trădători de ţară;
– Încep împuşcăturile, unitatea militară fiind atacată din exterior;
– Andrei Kemenici, fost Comandant Garnizoana Târgovişte (MApN), precizează că toate zilele cât cuplul Ceauşescu a fost în unitatea militară, aceasta a fost atacată încontinuu; militarii erau obosiţi, nedormiţi, se zvonea că cei care trag sunt terorişti; militarii care apărau unitatea vroiau să se afirme, căutând să împuşte terorişti;
– Ceauşescu îi propune unuia dintre cei care îl păzeau, în speţă căpitanului Ioan Boboc UM 1378 (la momentul respectiv mai era păzit şi de plt. Paisie de la Poliţia Judeţeană Dâmboviţa), să îi dea bani şi să îl avanseze în grad, adică îi propune să îl mituiască cerându-i acestuia să facă rost de un blindat cu care să se ducă în comuna Olăneşti din Câmpulung, spunând că acolo “vrea să ajungă la o casă de oameni”; ofiţerul MApN îi spune că nu pot pleca, pentru că afară se trăgea susţinut şi era agitaţie; Ceauşescu stabileşte să încerce să plece pe la ora 02.00-03.00 noaptea;
– 22 decembrie 1989 – ora 23.30: În Bucureşti armata trăgea în Piaţa Revoluţiei (fosta Piaţă a Palatului, la balconul CC al PCR);
– 23 decembrie 1989 – ora 06.05: Se primeşte un apel telefonic pe linia de oraş din biroul comandantului Garnizoanei, Kemenici; la telefon răspunde Ion Mareş, comandant secund al UM 1417 (cmd. Kemenici vorbea pe firul militar la Bucureşti). Un glas foarte hotărât le-a transmis: “Dacă nu predaţi într-o jumătate de oră trădătorii la poartă, radem cazarma de pe faţa pământului”. Aflând că la telefon nu e comandantul unităţii, cel care ameninţa a precizat ca vrea cu acesta; solicitarea nefiindu-i îndeplinită, convorbirea s-a înterupt (a închis);
– După apelul telefonic, pe ecranele staţiilor de radiolocaţie au apărut ţinte aeriene şi asupra cazărmii s-a declanşat din exterior foc foarte puternic;
– Comandantul unităţii a luat hotărârea scoaterii cuplului Ceauşescu din sectorul comandamentului, ordonând să fie mutaţi într-un punct de comandă mobil (o maşina de armată) şi să fie tinuţi în aceasta undeva în zona 2, în mijlocul bateriilor (antiaeriene), acţiune de care s-a ocupat ofiţerul Iulian Stoica UM 1417, Târgovişte; şoferul maşinii era foarte speriat;
– 23 decembrie 1989 – ora 09.30: Sub plasa de mascare cuplul este păzit cu pistolul mitralieră de Iulian Stoica UM 1417, Târgovişte; Ceauşescu cere să fie dus la muncitorii de la combinatul de oţel (crezând că munctiorii îl vor apăra); urlă la ofiţer, acesta îi zice că poate să plece singur cu Elena dacă vrea să se ducă, unitatea fiind ţinta atacurilor; Ceauşescu în maşina, cere să se facă o coloană blindată cu care să meargă la Bucureşti, solicită să i se dea o armă cu 30 de cartuşe şi un transportor blindat şi două tancuri, cu care să meargă la Bucureşti la CC al PCR şi la televiziune, ca să anunţe muncitorii că “agenturile au dat lovitura de stat”; I se răspunde că nu se poate pentru că trag teroriştii din garda lui; Ceauşescu vrea să se ridice şi să plece dar este împiedicat;
– Li se aduce mâncare în maşină, brânză, salam şi nişte pâine. Se declară ofensat de hrana care i-a fost adusă şi o împarte cu cei care îl păzeau (în maşină e păzit de cpt. Ioan Boboc UM 1378 şi de Iulian Stoica UM 1417);
– Mănancă toţi; Ceauşescu întreabă ce se mai întamplă prin Bucureşti şi cine mai conduce armata la acel moment; i se răspunde că gen. Militaru, la care Ceauşescu răspunde: “Cine?! Păi ăsta este agent KGB. Este omul ruşilor!”;
– În Bucureşti, la televiziune, Ion Iliescu înconjurat de cpt. Mihai Lupoi, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu şi încă doi, vorbeşte despre terorişti, care spune el că sunt “instruiţi special pentru lupta împotriva maselor populare” şi care “acţionează cu o cruzime fără precedent, trăgând în locuinţe, în cetăţeni, provocând victime în rândul militarilor, fiind o expresie elocventă a caracterului antipopular al dictaturii Ceauşescu”;
– 23-24 decembrie 1989, noaptea: Cuplul Ceauşescu doarme în cazarma de la Târgovişte; Elena se mută în pat cu Ceauşescu (sunt păziţi de Paisie şi Boboc, la uşă fiind Iulian Stoica cu un pistol mitralieră);
– 24 decembrie 1989: În Bucureşti se trage, Televiziunea este atacată; “Nimeni nu a văzut niciun terorist!”; se zvonea că au fost găsiţi terorişti morţi şi o mină plasată la subsolul Televiziunii;
– Ceauşescu tocmai frunzărea o carte, cand unitatea militară din Târgovişte este din nou atacată;

– DECLARAŢII CARE REZOLVĂ MISTERELE REVOLUŢIEI DIN DECEMBRIE 1989:

• Ion Ţecu, fost Comandant Secund al UM 1417, Târgovişte: “Provoci un atac asupra unităţii prin diferite grupe, gândiţi-vă că erau peste 1200 de militari din vreo 4 unităţi, să-i pui să provoace unitatea, în special din direcţia în care se găseau dispuşi cei doi (n.a. – soţii Ceauşescu), cei din interior ripostează şi comandantul spune, trebuie să-i lichidăm pentru că nu mai avem şansa să-i apărăm!”;

• Ion Mareş, fost Comandant Secund UM 1417, Târgovişte: “Am fost chemat împreună cu mr. Ţecu în birou la dl. Kemenici (comandatul Garnizoanei Târgovişte) şi mi-a spus, scurt, Ioane, dacă îl împuşti pe Nicolae Ceauşescu, tu Ţecule o împuşti pe Elena Ceauşescu şi vă scăpaţi cum puteţi, dacă pică cazarma!”;

• Ion Stoica, fost ofiţer UM 1417, Târgovişte: “În 24 (n.a. decembrie), când am primit acel ordin de a trage, un încărcător în unul şi un încărcător în altul, corespunde şi cu ordinul care s-a transmis de la Bucureşti – RECURGEŢI LA METODĂ!! – transmis de Stănculescu (n.a. Victor Atanasie) şi cu Voican (Voiculescu Gelu). Ştiu de el, l-au scris într-o carte şi nu l-au negat niciodată. E cam aceeaşi perioadă, coincid, perioadele de dat drumu la lichidarea fără judecată a celor doi.”;

• Andrei Kemenici, fost Comandant Garnizoana Târgovişte (MApN): “EU N-AM PRIMIT NICIUN ORDIN DE LA EŞALONUL SUPERIOR. ŞI NICI NU PUTEA SĂ-MI DEA NIMENI, CINEVA! CINE PUTEA SĂ-MI DEA MIE ASEMENEA ORDIN?! SĂ-I OMOR!! PUTEA SĂ-MI DEA ORDIN, DA’ NU MI-A DAT, SAU PUTEAM EU SĂ FAC, DACĂ VROIAM SĂ ÎI OMOR, CUM CRED UNII, DAR E COMPLET ABSURD, ÎI SCOTEAM LA POARTĂ!! ŞI DACĂ-I SCOTEAM LA POARTĂ, REVOLUŢIONARII ÎI LINŞAU!”;

• Ion Mareş, fost Comandant Secund UM 1417, Târgovişte: “TOT CE NI S-A ÎNTÂMPLAT NOUĂ ÎN CAZARMĂ, N-A AVUT DECÂT UN SINGUR SCOP. SĂ-I OMORÂM FĂRĂ PROCES!!”;

– Unitatea este atacată în continuare; se taie porcii de la GAZ (Gospodăria AgroZootehnică a unităţii militare, fiind ajunul Crăciunului); în acest timp Ceauşescu îi spune căpitanului Ioan Boboc UM 1378, să se ducă să îi ceară nişte bani comandantului şi să îi cumpere o cămaşă nouă, pentru că cea de pe el s-a murdărit; şi să îl anunţe pe comandant că vrea să mănânce cu militarii la popotă, ca să le transmită ofiţerilor că ţara a fost trădată;
– Se opreşte focul, afară se aud manifestanţi cerând ca Ceauşescu să fie judecat; Ceauşescu vrea să ia un scaun pe care să se urce, să iasă la fereastră şi să se adreseze manifestanţilor; este împiedicat de Ioan Boboc, care în busculada creată îl loveşte pe Ceauşescu la nas (îi dă sângele); vine comandantul UM (un colonel), Boboc cere voie să fie eliberat din funcţie pentru că el nu mai rezistă, rămâne să îi păzească Iulian Stoica; revine şi Boboc;

– Ceauşescu, având o discuţie în contradictoriu cu Iulian Stoica pe nişte teme ideologice şi propagandistice, îl bate pe acesta pe umăr camaradereşte şi face două afirmaţii de o importanţă capitală, care dovedesc că Ceauşescu a fost un vizionar:

1) “BĂIEŢICĂ (sau TINERE), EŞTI PREA MIC CA SĂ ÎNŢELEGI ANUMITE LUCRURI! COMUNISMUL ŞI SOCIALISMUL VOR DĂINUI DE-A PURURI ÎN ACEASTĂ ŢARĂ PRIN STRUCTURILE LOR JOASE!” – (cu trimitere cel mai probabil la structurile securităţii şi ale aparatului de partid, secretari, activişti, propagandişti etc.);
2) TESTAMENTUL VERBAL AL LUI CEAUŞESCU: “DUPĂ CE SE VA TERMINA CU NOI, ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL, PRAFUL ŞI PULBEREA SE VA ALEGE DE ŢARA ASTA!”;

– 24 decembrie 1989, seara: Andrei Kemenici, fost Comandant Garnizoana Târgovişte (MApN), ia hotărarea să îi ducă pe soţii Ceauşescu la Bucureşti (ca să scape de ei, să îi scoată din unitate; soldaţii şi ofiţerii nu dormiseră în toate cele trei zile niciun minut, unitatea fiind atacată susţinut pe toată durata perioadei);
– 24 decembrie 1989, seara: Kemenici, Comandantul Garnizoanei Târgovişte, îl sună pe Victor Atanasie STĂNCULESCU şi îl anunţă pe acesta că îi aduce pe soţii Ceauşescu la Bucureşti;
– ÎN ACEL MOMENT, STĂNCULESCU IA DECIZIA SĂ VINĂ LA TÂRGOVIŞTE!;
– Cuplul Ceauşescu este ţinut peste noapte într-un transportor blindat, undeva afară în curtea unităţii, transportor din care a fost filmat coborând, imaginile respective fiind transmise în timpul Revoluţiei;
– 25 decembrie 1989, dimineaţa: S-au întors cu TAB-urile (Trăgător Anfibie Blindat) înapoi în cazarmă cu amândoi soţii Ceauşescu; li se dă ceai, deoarece stătuseră o noapte întreagă în transportor numai cu nişte pături pe ei, fusese frig afară;
– Sunt îmbrăcaţi amândoi din nou în hainele lor civile;
– Vine Stănculescu la Târgovişte cu 5 elicoptere, cu toţi de la Bucureşti, cu Gelu Voican Voiculescu, Adrian Sârbu (fostul patron al Pro TV) care a filmat procesul, cu completul de judecată etc.;
– Militarii au crezut că Stănculescu îi va lua şi îi va duce la Bucureşti, să facă ce vrea cu ei!;
– Când au venit elicopterele cu Stănculescu, Ceauşescu şi Elena erau ţinuţi în TAB, fiind păziţi de aceiaşi ofiţeri, cpt. Ioan Boboc UM 1378 şi Iulian Stoica UM 1417;
– Ceauşescu văzându-l pe Victor Atanasie STĂNCULESCU, crede că sunt salvaţi, considerând că e un patriot, şi nu un trădător!;
– Ceauşescu este scos din TAB, fiind filmat, imagini care au fost transmise şi la Revoluţia din decembrie 1989;
– Are loc procesul (ştiut de toată lumea);
– Ceauşescu protestează, se dă verdictul, sunt condamnaţi la moarte amândoi, Ceauşescu susţine că “CINE A DAT LOVITURA DE STAT, POATE SĂ ÎMPUŞTE PE ORICINE!; completul de judecată se retrage, soţii Ceauşescu rămân pe loc, Ceauşescu spune: “MAI BINE LUPTĂ CU GLORIE DEPLINĂ, DECÂT SCLAV PE VECHIUL PĂMÂNT!”;
– Sunt legaţi de mâini de nişte soldaţi paraşutişti, se împotrivesc (mai mult Elena), unul dintre paraşutişti întreabă: “Ăia care au tras în noi, cine au fost?”; Elena răspunde: “ĂIA SUNT AI SECURITĂŢII, NU AI NOŞTRI! ĂIA SUNT AI SECURITĂŢII MĂ, NU AI NOŞTRI, VOI N-AŢI AUZIT?! ĂIA-S AI SECURITĂŢII! CE, MAI AVEM NOI PUTEREA?! NOI SUNTEM AICI’ŞEA! VOI O AVEŢI! ÎNTREBAŢI-I PE… ÎN ROMÂNIA SE ÎMPUŞCĂ OAMENI?!”;
– Ultimele vorbe ale lui Ceauşescu: “Dar România va trăi în veci de veci, şi poporul român rămane liber, nu cu trădători!”; Ceauşescu începe să cânte Internaţionala. Încep împuşcăturile.

THE END

felicitari!!!…intradevar.un.cadou.absolut.superb

Sarbatori fericite!.La multi ani! lui RADU TUDOR si tuturor celor care gandesc si simt romaneste,celor care iubesc Romania, indiferent de convingerile lor politico-sociale.Sa fiti iubiti si fericiti!.

o vorba nu ai scos despre eroii morti in 89. parca ai fost si tu la revolutie in strada, asa te lauzi.

Il meriti pe deplin.La multi ani si multe bucurii tie si familiei tale care cred cate ajuta si intelege . SARBATORI FERICITE.

Foarte tare subiectul.

Un comentariu…

http://www.cotidianul.ro/bulgaria-interzice-firmele-offshore-din-28-de-sectoare-cheie-ale-economiei-228800/..ne-am dori sa se intaple la fel si aici…cand il intrebi pe pontache?

exceptionala idee dea transmite concertul cu Angel Gheorghiu
Mii de multumiri si de telespectatori

sarbatori fericite si multa sanatate echipei A3..in special oanei stancu