Marian Nazat, in Jurnalul national :
“Traian Băsescu a fost colaboratorul Securităţii, România a avut un preşedinte – informator, aşa ne-a spus în direct, la televizor, fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe din vremea lui Emil Constantinescu. Aş vrea să nu-l cred pe Cătălin Harnagea, dar n-am încotro, el n-a lucrat la vreo tarabă din Piaţa Ferentari, ci a condus reţeaua noastră de spioni. Prin urmare, vorbeşte pe bază de documente, şi nu de umori personale, că n-o fi nebun să ne facă de râsul lumii şi să se lege singur în cătuşe. Păi, cândva, „colaboratorul” dat acum în vileag lucra la Anvers şi d-aia e posibil ca dezvăluirea să aibă ceva acoperire.
Trăim într-o ţară în care preşedintele-jucător se dovedeşte a fi doar un preşedinte-informator, înconjurat de fel de fel de colonei dresaţi de puzderia serviciilor speciale. Şi, culmea, în ţara asta necivilă, deconspiratul de la Cotroceni aruncă pe piaţa dezbaterii publice şopârla cu candidatul ofiţer acoperit. Să te cruceşti, zău, de o asemenea democraţie originală, cu o scenă politică aproape… acoperită. În loc de partide, servicii secrete, astfel încât propun ca la alegerile din noiembrie fiecare prezidenţiabil să-şi atârne de gât sigla nelegendată, să ştim şi noi pe cine reprezintă cu adevărat. Oricum, se pare că partidele au devenit anexele structurilor informative, simple jucării la cheremul primelor. Măcar, înainte, partidul comunist şi securitatea se controlau reciproc, era un echilibru, nu ca acum.”
