De cand face politica, Recep Tayip Erdogan, mostenitorul islamistului Necmetin Erbacan, s-a departat constant si concret de valorile kemaliste si occidentale prezervate de 90 de ani in Turcia. 

Inteligent dar extrem de pervers, Erdogan si ceata lui de islamisti a reusit sa reintroduca intr-un deceniu de putere toate reperele de tip fundamentalist intr-o tara laica. Asta au mai incercat-o si altii de-a lungul ultimului secol, dar de fiecare data Armata turca si-a indeplinit rolul constitutional si a oprit alunecarea Turciei spre islamism. Valorile laice si europene sunt cele care au dus Turcia in NATO in 1952, ca demers esential pentru securitatea continentului european. Rabdarea aliatilor este azi pusa la grea incercare, prin derapajul masiv al lui Erdogan si al formatiunii sale, AKP.

De data aceasta e mult mai complicat, atat pe plan intern in Turcia cat si pe plan regional si international. Sustinerea populara din partea a 50% din electorat, anihilarea vocilor opozitiei, arestarea jurnalistilor, interzicerea canalelor media, epurarea masiva a administratiei de stat, santajul cu milioane de imigranti musulmani, jocul la doua capete cu Rusia, afinitatile cu regimul nedemocratic iranian, pozitia cheie pentru eforturile impotriva terorismului ISIS – toate acestea si multe altele transforma ecuatia turca intr-o uriasa durere de cap cu efecte pe plan mondial.

Cu un Jean Claude Junker absent si nepermis de slab si cu un Barack Obama complet nepriceput in marile jocuri de politica externa, mai ales prin nefericita stimulare a primaverii arabe generatoare de instabilitate perpetua, sunt slabe sanse ca vreun efort occidental inteligent si conjugat sa readuca Turcia pe drumul stabilitatii si democratiei europene.


Acolo unde Mustafa Kemal Ataturk a plasat-o incepand cu 1923. Azi vedem nostalgia otomanismului, cu puteri discretionare pentru sultan, cu multe capete cazute, cu amenintari zilnice si un santaj permanent la adresa capitalelor occidentale. 

kemal tayip

———————————

Președintele turc Recep Tayyip Erdogan a cerut vineri Uniunii Europene și Statelor Unite “să își vadă de propriile afaceri”, după criticile Occidentului față de măsurile de represiune ale puterii de la Ankara împotriva persoanelor suspectate de legături cu tentativa de lovitură de stat, relatează AFP, DPA și Reuters, preluate de Agerpres.

“Unii ne dau lecții. Se declară îngrijorați. Vedeți-vă de propriile afaceri!”, a declarat Erdogan de la palatul prezidențial.

El a criticat Occidentul pentru că nu a arătat solidaritate cu Ankara după puciul eșuat și a spus că țările care își fac griji mai mult pentru soarta autorilor tentativei de lovitură de stat decât pentru democrația din Turcia nu pot fi state prietene.

“Din partea țărilor din UE și a altor state occidentale, niciun reprezentant nu a transmis condoleanțe”, a afirmat Erdogan, precizând că 237 de civili și membri loialiști ai forțelor de securitate și-au pierdut viața. El i-a acuzat pe critici că sunt de partea puciștilor.

El a adăugat că, într-un gest de bunăvoință, va renunța la sutele de procese deschise în justiție împotriva persoanelor acuzate că l-au insultat.

Vorbind despre epurarea a mii de funcționari civili acuzați a fi simpatizanți ai lui Fethullah Gülen, predicatorul autoexilat în SUA pe care îl acuză că a pus la cale puciul, Erdogan a declarat că Turcia va concedia câte persoane va fi nevoie.

Pe de altă parte, premierul turc Binali Yildirim a afirmat de asemenea vineri că armata a fost ‘curățată’ de toate ‘elementele’ având legături cu Fethullah Gülen.

“Am curățat armata de elementele FETO care se deghizau în soldați”, a declarat Yildirim într-un discurs la palatul prezidențial, folosind acronimul prin care puterea de la Ankara desemnează organizația lui Gülen.

După eșecul loviturii de stat de la 15-16 iulie, autoritățile de la Ankara au început o vastă campanie de epurare în armată, administrație și media pentru a-i elimina din aceste structuri pe toți cei bănuiți de legături cu organizația lui Gülen.

——————–

Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, consideră că acordul dintre UE și Turcia pentru oprirea afluxului de refugiați spre Europa de Vest riscă să se prăbușească, transmite agenția France Presse, care citează un interviu din ediția de sâmbătă a cotidianului austriac Kurier.

“Riscul este ridicat. Succesul de până acum al acordului este fragil. Președintele (Recep Tayyip) Erdogan a lăsat deja de înțeles în mai multe rânduri că vrea să îl pună sub semnul întrebării”, a declarat Juncker pentru Kurier.

Dacă se va întâmpla acest lucru, “atunci putem să ne așteptăm ca imigranții să reînceapă să vină în Europa”, a spus el.

Acordul controversat încheiat în martie între Turcia și Uniunea Europeană a reușit să limiteze semnificativ afluxul de imigranți, însă lovitura de stat eșuată de la 15 iulie împotriva lui Erdogan a ridicat temeri că înțelegerea ar putea fi pusă sub semnul întrebării.

Reprimarea care a urmat în Turcia a dus la mii de arestări în armată, poliție și justiție, iar sute de persoane și-au pierdut locul de muncă în principalele ministere.

La trei zile după tentativa de puci, grupul de responsabili turci însărcinat cu monitorizarea aplicării acordului privind imigranții în insulele grecești a fost rechemat în țară și nu a fost înlocuit.

Juncker s-a declarat de asemenea ‘extrem de preocupat’ de recentele evenimente din cadrul UE, în special din Ungaria și Polonia.

“În Polonia, acțiunile guvernului aduc atingere statului de drept. Observ cu îngrijorare pregătirile pentru referendumul privind imigranții din Ungaria”, a subliniat oficialul european.

Miercuri, Comisia Europeană a dat un termen de trei luni Varșoviei pentru a revizui funcționarea Tribunalului Constituțional, în numele protejării statului de drept.

Premierul ungar Viktor Orban a comparat în această săptămână imigrația cu o ‘otravă’ pentru Europa, adăugând că țara sa “nu are nevoie de niciun imigrant”.

“Dacă s-ar organiza referendumuri privind fiecare decizie a Consiliului de Miniștri al UE și a Parlamentului European, atunci securitatea legală ar fi în pericol”, a mai spus Juncker.

“Comisia ar trebui — însă nu am făcut asta — să lanseze o procedură de infringement împotriva Ungariei pentru încălcarea tratatelor. Însă domnul Orban ar afirma atunci că Bruxellesul aduce poporul ungar în fața justiției”, a mai afirmat șeful executivului comunitar.

——————————-

Un tribunal turc a dispus sâmbătă plasarea în detenție preventivă a 17 jurnaliști suspectați de legături cu predicatorul Fethullah Gülen, aflat în exil în SUA și acuzat de Ankara a fi la originea puciului ratat, a relatat agenția de presă Anadolu, preluată de AFP.

Cei 17 jurnaliști sunt urmăriți penal pentru apartenență la o ‘grupare teroristă’. În total, 21 de jurnaliști au fost prezentați vineri justiției: 17 au fost închiși, iar patru au fost puși în libertate.

Printre jurnaliștii trimiși în spatele gratiilor se numără Nazli Ilicak, fostă deputată, concediată de cotidianul proguvernamental Sabah în 2013 după ce a criticat miniștri implicați într-un scandal de corupție — orchestrat, în opinia Ankarei, de Gülen.

Bulent Mumay, fost editor al cotidianului Hurriyet și figură cunoscută a lumii media, a fost în schimb pus în libertate.

Mass-media sunt în prima linie a amplelor măsuri de epurare în plină desfășurare în Turcia după tentativa de lovitură de stat de la 15-16 iulie care a zguduit puterea islamo-conservatoare a președintelui Recep Tayyip Erdogan.

Peste 130 de instituții media au fost închise de către guvern în această săptămână și aproape 90 de mandate de arestare au fost emise împotriva jurnaliștilor, măsuri extrem de criticate de organizațiile de apărare a drepturilor omului.

—————————–

Unul din principalii lideri militari americani și alți oficiali au reiterat vineri că SUA nu au avut niciun amestec în tentativa de puci din Turcia, reacții care ilustrează sensibilitatea extremă din relațiile actuale dintre Washington și Ankara, potrivit AFP.

Aliați istorici în cadrul NATO și oficial parteneri în lupta împotriva grupării jihadiste Statul Islamic (SI) în Siria și Irak, SUA și Turcia trec de câteva luni printr-o răcire a relației lor diplomatice, accentuată de puciul ratat.

Generalul Joe Votel, liderul forțelor militare americane din Orientul Mijlociu, a transmis vineri un comunicat pentru a afirma că nu a avut nimic de-a face cu această tentativă de puci, o reacție mai puțin obișnuită din partea unuia din cei mai înalți oficiali ai armatei americane.

“Orice informație conform căreia aș avea vreo legătură cu recenta tentativă de lovitură de stat din Turcia este complet falsă”, a declarat generalul american.

“Turcia este un partener extraordinar și vital în regiune de mulți ani. Apreciem cooperarea continuă cu Turcia și ne bucurăm să continuăm parteneriatul nostru împotriva grupării Statul Islamic”, a adăugat generalul Votel.

Casa Albă a subliniat de asemenea că este “pe deplin fals” că SUA i-ar fi putut susține pe autorii tentativei de lovitură de stat.

Președintele american Barack Obama îl consideră pe omologul său turc Recept Tayyip Erdogan ca un “aliat apropiat”, a declarat Eric Schultz, un purtător de cuvânt al Casei Albe.

“Lucrăm împreună asupra unui număr mare de priorități internaționale” ale Casei Albe, printre care războiul împotriva Statului Islamic, a adăugat Schultz.

Reacția Washingtonului a venit după acuzații exprimate anterior vineri de președintele Erdogan, care a spus că generalul Votal “a luat partea puciștilor”.

Liderul turc a făcut referire la preocuparea exprimată joi de generalul american privind relațiile bilaterale americano-turce, în special din cauza faptului că unele dintre contactele obișnuite din rândul armatei turce au fost trimise la închisoare în cadrul epurărilor lansate de guvern.

Turcia a efectuat joi o remaniere radicală a forțelor sale armate, după tentativa de lovitură de stat din noaptea de 15 spre 16 iulie.

Guvernul a demis aproape jumătate dintre generali, iar sute de ofițeri au fost de asemenea arestați.

Toți sunt acuzați de legături cu mișcarea predicatorului Fethullah Gülen, exilat în SUA și pe care Ankara îl acuză că a pus la cale tentativa de lovitură de stat.

19 COMMENTS

  1. e clar ca puciul a fost organizat de occident.erdogan incepuse sa ii calce pe nervi.din pacate nu au tinut cont de …rusia.putin a jucat genial.a aflat de puci si in momentul culminant(atacul lui erdogan la hotel)si-a demonstrat “prietenia”.in acel moment sua sprijinea puciul cu juma de gura asteptand rezultatul.si erdogan tine cont de cine il ajuta si cine a incercat sa il darame.acum o sa mizeze pe “independenta” turciei ptr. a castiga si mai multa sustinere populara.are o economie puternica,o industrie de aparare care poate produce inclusiv avioane supersonice,elicoptere de atac,mbt-uri,rachete si chiar submarine.are o armata curatata de toti oamenii fideli nato,scoliti in academiile militare occidentale.tinand cont ca putin nu face nimic degeaba,este posibil ca plata sa fie iesirea turciei din nato,dar cand vrea rusia.adica in preajma alegerilor din noiembrie,ptr. a demonstra ca obama(democrat) a fost o paiata si ptr. a ii acorda un ajutor masiv lui trump.caruia o sa ii ceara la un moment dat un favor(crimeea,sau donbass,sau tarile baltice).oricum noi suntem franjuri.cu o turcie care controleaza stramtorile aliata cu rusia,si cu flota rusa in plina expansiune,marea neagra este un lac rusesc.naspa rau.

    • Occidentul a raspuns: Sunt un pisicutz mic si pufos, miau, miau, miau ! Hai sa ne jucam Erdogan , miau miau! Gadila-ma pe burtica iar eu ma uit la papica!

  2. atunci cand erdogan era premier si mi-am petrecut o parte din concediu intr-un resort din antalia, am postat un comentariu despre ce am sesizat in scurtele vizite prin orasele turcesti ) ankara si istambul in afara celor de langa resort). de atunci se vedea foarte clar cum se aluneca spre un islamism din ce in ce mai exacerbat. dar avea sprijinul populatiei, nu la acelasi procent ca astazi, dar mai ales sprijinul americanilor si al occidentatlilor. era de asteptat ca mai devreme sau mai tarziu erdogan se va indrepta spre o dictatura personala cu legaturi puternice in islamism.prilejul oferit de aceasta tentaiva militara( oricat ar incerca cineva sa acrediteze ideea ca americanii nu stiau nimic e ridicola). faptul ca putin a profitat de situatie e chiar normal pentru cinava care incearca sa sparga blocada impusaasupra rusiei. si vad ca reuseste din ce in ce mai bine si cu ajutorul prostiei de care dau dovada americanii si aliatii lor occidentali. entru pozitia lor strategica si faptul ca la acest moment par a avea o mare importanta inclusiv in materie de migranti, erdogan ii va juca cum vrea el pe americani si pe occidentali. le va arata pisica ba cu apropierea de rusi, ba cu apropierea de iran si va obtine o gramada de favoruri.astazi nici americanii nici occidentalii nu-si permit o turcie trecuta de partea rusilor ca de partea iranienilor nici nu mai conteaza dupa intelegerile dintre americani si iranieni. cam asa inseamna in mod real a sti sa faci politica, fara moralitate, fara democratie fara sa respecti nimic doar propriile interese. ca pentru erdogan propriile interese sunt considerate a fi si interesele turciei e o alta poveste. dar e din ce in ce mai clar ca acest dictator, care nu se manifesta asa doar dupa puci ci de cand e premier, nu va fi atacat de americani si occidentali inca mult timp de acum inainte doar doar nu o sa schimbe tabara si de facto. abia atunci vor incepe si atacurile si probabil sanctiunile la adresa lui erdogan si a turciei. pana atunci o sa comentam in zadar ce se intampla acolo.

  3. Criza Turciei, așa cum nu vrea să o explice nimeni!

    Ce se întâmplă, de fapt, în Turcia? Pe scurt, este răsturnarea unei ordini interne construită în zeci de ani, în contextul unor presiuni externe exercitate la un nivel foarte ridicat, pe măsura importanței geostrategice a țării. Este epurarea pentru scoaterea agențiilor de influență ale puterilor occidentale din viața politică și socială a unei Turcii pe care regimul condus de Recep Tayyip Erdogan – în acord cu majoritatea cetățenilor – o dorește complet independentă și suverană.

    De la declanșarea tentativei de lovitură de stat acum 10 zile și pe măsura continuării represaliilor contra prezumtivilor autori ai acesteia și a altor elemente de opoziție, în media românească am văzut tot felul de analize, însă în proporție covârșitoare acestea au fost superficiale. Aproape nimic despre contextul geostrategic și totul interpretat în cheie naivă, urmărind paradigmele democrație-dictatură, secularism-islamizare.

    Nimeni nu se obosește să se întreabe de ce niște militari s-ar fi trezit de năuci să organizeze o lovitură de stat în contextul unei opoziții masive la nivelul majorității populației, iar Erdogan ar fi declanșat operațiuni de epurare într-atât de radicale.

    Totul trebuie interpretat urmărind jocul marilor puteri. Este devreme să ne pronunțăm în amănunt despre ce s-a întâmplat în Turcia, cu atât mai mult cu cât lucrurile sunt în desfășurare. Cel mai probabil, însă, a fost vorba de o agresiune externă (încercarea de lovitură de stat), urmată de un act de suveranitate națională (ieșirea în stradă a populației și rezistența eșafodajului politic) și de represalii la adresa puterii ostile.

    Mutare neinspirată a americanilor pe Marea Tablă de Șah

    Arhivele se vor deschide târziu pentru a avea confirmări, însă ne putem uita în istorie la cine a stat în spatele precedentelor lovituri de stat militare din Turcia. Din 1952, de când Turcia a intrat în NATO, armata a fost cea pe care a pus baza puterea americană. Ofițerii educați la West Point și la alte academii militare occidentale au fost clasa pe care s-a bazat Washington-ul în controlul unui stat cu o importanță strategică covârșitoare (în lucrarea sa din 1997 „Marea Tablă de Șah”, fostul consilier pe probleme de securitate al președintelui SUA Jimmy Carter, Zbigniew Brzezinski, include Turcia între cele 5 state-pivot de pe „Marea Tablă de Șah a Eurasiei”, alături de Ucraina, Azerbaidjan, Coreea și Iran).

    Amintiri cu lovituri militare și crime

    Nu se poate așa ceva! America este o democrație!, ni se va spune. Da. Cea mai mare democrație, răspundem… La ea acasă! În plan geostrategic, SUA joacă după un „real politik” foarte cinic. Nu ne ajung degetele unui pluton de pușcași marini ca să numărăm loviturile de stat și juntele nu doar sprijinite, dar chiar pregătite de la Washington în emisfera vestică. Numai între anii 1975-1985 operațiunea „Condorul”, coordonată inițial pentru țări ale Americii Latine de generalul chilian Manuel Contreras, a făcut peste 480.000 de victime (în cea mai mare parte tineri de orientare stângistă luați de acasă și împușcați la marginea unor păduri sau aruncați pur și simplu din avion în ocean). Desecretizări începând cu anul 1999, din timpul Administrației Bill Clinton, ale unor documente din arhivele SUA arată implicarea masivă a Departamentului de Stat și a CIA în aceste epurări politice care au avut cea mai mare violență în Chile și Argentina.

    Este dificil de descifrat în momentul de față de ce a fost forțată încercarea intempestivă de la 15 iulie, dar este greu de presupus că militarii respectivi s-ar fi trezit de capul lor, fără a fi consultat cea mai importantă putere a NATO. Dimpotrivă, sunt indicații clare pentru care să ne gândim că aceasta nu a fost deloc străină de lovitură: tăcerea autorităților occidentale din primele ore ale puciului, retragerea familiilor militarilor americani de la Incirlik de la finele lunii martie, acoperirea inițială mediatică în America (Fox, CNN) cu mesajul „să nu fim îngrijorați, loviturile de stat militare sunt normale în Turcia unde armata este garantul laicității statului, însă aceasta va organiza alegeri democratice în 6 luni și oricum Erdogan aluneca spre dictatură și islamism”.

    Un act de suveranitate cu strigătul de luptă dat de la geamii

    Eșec. Liderii politici ai Turciei nu au putut fi neutralizați, din rândul Armatei nu au răspuns personaje aflate în puncte-cheie, iar oamenii au ieșit pe străzi cu amintirea victimelor loviturii de stat din 1980, poate nu atât la îndemnul lui Erdogan, prin intermediul televiziunii, cât a chemărilor de la geamii, unde incantațiile răsunau în jurul orei 2 noaptea trimițând oamenii pe străzi întru înfrângerea puciului.

    A fost actul de suveranitate al Turciei. Cu oamenii asaltând tancurile, președintele SUA Barrack Obama a anunțat că susține autoritățile democratic alese. Este momentul de la care autorii loviturii de stat au cedat.

    A doua zi, o lungă tăcere a cancelariilor occidentale și o contra-lovitură pe măsură. Pentru eșecul puciului militar, trebuie să fi avut un plan „B”, însă, probabil, că ceea ce i-a descumpănit a fost duritatea represaliilor lui Erdogan. Acesta a interpretat că susținerea loviturii vine de la o putere ostilă și a trecut la tratarea agenților de influență ai acesteia ca atare.

    I-au lovit pe americani la Incirlik

    Decuplarea de la energia electrică și suspendarea zborurilor de la cea mai importantă bază militară aeriană din regiune, cea de la Incirlik, spune totul despre duritatea acestor represalii. Este un avertisment lansat la adresa SUA mai puternic decât orice retorică. Exercițiile militare comune anunțate cu Iranul și Rusia și cooperarea între cele 3 țări este, iarăși, săgeată aruncată către Occident, însă este cu totul prematur să spunem că este vorba despre o reorientare geostrategică a Turciei. Rămânerea în NATO este, în continuare, scenariul cel mai probabil.

    Puciul a accelerat viteza epurărilor

    Ceea ce se întâmplă în plan intern transmite mesajul despre condițiile rămânerii ca partener, nicidecum ca vasal. Mii de arestări din armată, peste 3.000 de judecători puși pe liber, îndepărtarea de la catedră a aproximativ 50.000 de oameni din învățământ. Nu mai departe de această dimineață, au fost arestați 42 de jurnaliști. A apărut întrebarea, după lovitură, „de unde știe puterea din Turcia că acești oameni au participat la puci?; nu avea timp să strângă dovezile.” Nu numai că nu știe, dar acești oameni nu aveau nimic în comun cu încercarea militarilor. Ce știu, însă, dintotdeauna factorii de decizie ai Turciei este care sunt oamenii ce gravitează în zona de influență ale puterilor occidentale. Percepute ca ostile după încercarea de lovitură de stat, Erdogan a trecut la epurarea celor pe care-i consideră agenții lor.

    1.043 de școli private închise, 1.229 de fundații și organizații de caritate desființate, odată cu încetarea activității a 19 camere de comerț, 15 universități și 35 de spitale, transmite agenția Anadolu. Este echivalentul epurării elementelor sovietice operate în România începând cu ultima parte a anilor ’50. Ceea ce Ceaușescu a realizat treptat și cu puțin zgomot, în ani mulți, Erdogan precipită în zile și săptămâni. Dacă nu ar fi fost lovitura de stat, probabil îndepărtarea “agenților de influență” ar fi avut loc oricum, dar ar fi fost mai îndelungată, mai puțin trâmbițată în media și, cert, nu la fel de violentă, cu fluturarea perspectivei pedepsei cu moartea și a unui cimitir pentru “trădători”.

    O politică prea ambițioasă la interese străine așa de mari

    Într-un interviu pentu CNN, Erdogan a vorbit despre un „război pentru independență”. Propagandă? Puțin, da. Realitate? Turcii par a simți că despre asta este vorba. Regimul își consolidează spatele frontului, la nivel intern, pentru a putea duce o politică externă pe care a avut-o în vedere totdeauna.

    De 10 ani, pas cu pas, Erdogan a construit o strategie ambițioasă și complicată, cam pe măsura complexității solicitate de poziția geostrategică a țării și de existența intereselor multiple ale marilor puteri. A vrut o întoarcere la valorile tradiționale fără a-i supăra pe kemaliști, a vizat (și obținut) o creștere economică furibundă într-o zonă de lume pe care Europa o vrea de periferie, a vrut angrenarea în politica NATO la Marea Neagră fără a supăra Rusia, a avut propriile poziții la Caucaz, în Siria, în Irak.

    Nu dictatura sau drepturile omului au fost cele care au supărat Vestul, ci această politică, cu negocierea la sânge a oricăror puncte, în funcție de interesele țării. Erdogan chiar a spus pe șleau recent că „mai multă nevoie are Europa de Turcia, decât Turcia de Europa”. Ca și Ceaușescu acum peste un sfert de veac, Erdogan a reușit să contrarieze marile puteri (deopotrivă Rusia și cele occidentale) cu independența sa într-o zonă unde NATO ar fi fost mai confortabilă cu existența unor oameni de paie.

    Erdogan vrea să se asigure că nu se trezește și cu o „revoluție colorată”

    Sunt potențialii „oameni de paie” cei care sunt îndepărtați acum de regimul câștigător în Turcia. Spectacolul militarilor trădători dat la TV este mesajul transmis cu forță. Ofensiva nu este dată numai împotriva armatei kemaliste, ci și adversarilor din zona civilă, așa-numitul „stat paralel”, cum îl desemnează propaganda turcă, grupul de organizații din jurul fostului imam în vârstă de 75 de ani Muhammed Fethullah Gülen.

    „Această țară nu poate fi condusă din Pennsylvania”, spunea încă din noaptea puciului, Erdogan, făcând trimitere la statul american în care trăiește, într-un exil auto-impus, cel mai mare adversar politic al său. Turcia a cerut extrădarea acestuia ca fiind „terorist”.

    Este Gülen terorist? Nicidecum. Noul „sultan” al Turciei folosește, însă, cu îndrăzneală, retorica americană anti-teroristă cu efect de levier. El știe clar ce are de făcut. După confruntarea cu pericolul din rândul armatei, acum el vrea să anihileze și opoziția care îi poate face „revoluții colorate” sau „primăveri arabe”, mișcările societății civile de tipul celor ale lui Soros pentru Europe Centrală și de Est.

    Turcia vrea, practic, să anihileze o construcție de (zeci de) ani de zile a puterii americane, dând peste cap planurile acesteia de a-și forma un aliat docil la frontiera de sud-est a NATO. Îi va ieși lui Erdogan? Greu de spus. Mesajele venite până acum de la Washington par mai degrabă a arăta că SUA sunt dispuse să accepte independența Turciei ca partener real în NATO, numai pentru a nu părăsi Alianța.

    Condamnați de geografie la alianță cu Turcia

    Unde este România în toată această poveste? Nu este nicăieri. Este statul-marionetă perfect pe care americanii eșuează să-l creeze în Turcia. Deocamdată, autoritățile se abțin de la comentarii, probabil chiar contactele bilaterale asigură Ankara de prietenia României. Am pune pariu că și de la Washington suntem încurajați să procedăm astfel.

    Pe termen lung, suntem condamnați la alianță cu Turcia. Este geostrategia cea care ne spune că suntem împreună. În cazul unui atac al Rusiei pentru ieșirea din Strâmtori, ambele țări sunt ținte, așa încât cu sau fără NATO, cu regim democratic, dictatură sau saltimbanci, România va fi în strânsă legătură cu Turcia, având interese startegice comune și nimic de împărțit.

    Lumea în criză, noi în centrul vechi

    Și încă ceva despre criza turcă… Într-un fel poate să ne arate că actele suveranitate sunt puternice dacă sunt duse cu hotărâre, în pofida unei ordini mondiale destul de dure. Din păcate, România nu are nici liderii politici hotărâți și dedicați, în timp ce națiunea nu este suficient coagulată pentru a susține demersuri de independență care – s-a văzut – au forțe potrivnice importante. De la biserici nu ridică nimeni incantații de luptă ca de la geamii. Turcia trece prin transformări grele. Lumea, în general, are provocări nemaiîntâlnite. Noi suntem mai degrabă preocupați să dăm fuga până în centrul vechi.

    Sursa: http://www.profit.ro/opinii/criza-turciei-asa-cum-nu-vrea-sa-o-explice-nimeni-15532796

    • Primul articol f serios pe site-ul asta. Sau reply, ce-o fi el.
      Incep sa citesc reply-urile inaintea aricolelor deja. Mbine, pana or baga si aici reclame pop-up ca pe site-ul Antena 3 si sa faca navigatia dinafara tarii o corvoada.

  4. Bai nea Radule,

    Eu te inteleg ca esti pro-american, pro-globalist si un analist pro-NATO convins, dar de lovitura militara de stat nu mai zici nimic? Ca ultima data parca ziceai ca Erdogan si-a organizat-o singur, ca daca nu era mana rusilor, nu iti mai ramasesera variante ca americanii sunt painea lui Dumnezeu, stie toata lumea asta, ce dreac!

    Bai nea Radule, matale pe ce limba vrei sa canti? Eu zic ca mai bine ai canta pe limba noastra romaneasca, pentru ca cu toti agresivii astia de stapani care ne sustin campanii anti-coruptie in loc de dezvoltarea economica, de locuri de munca si case pentru tineri ca sa poata oamenii sa inceapa sa isi traiasca si ei viata, eu zic ca o sa stam si o sa numaram la dosare anti-coruptie si la vrajeli cu/despre razboaie si conflicte toata viata noastra bai nenicule. Asta e parerea si convingerea mea proprie si personala, de ratat cu acte din tara mea numita Romania. Pe voi nu va intereseaza, ca acum daca s-a desfiintat comunismul in Romania fiecare e pe cont propriu, nu mai avem sentimentul de apartenenta la o societate sau macar la un grup, pe voi nu va intereseaza daca voi aveti locuri de munca, aveti salarii chiar foarte, foarte bune pentru tara asta in care foarte multa lume zace, balteste intr-o agonie existentiala cu salarii de doar 10 milioane lei vechi pe luna, visul de aur al angajatorului si sefului roman care majoritatea viseaza la reintroducerea sclaviei cu incepere din tara noastra, ca la cate genii avem pe aici cam asta e situatia. In occident deja e cunoscut ca daca pui doi romani la o masa trebuie sa tai masa in doua ca sa aiba fiecare partea lui de masa. Pa

      • Nu-l suparati pe Mirelus Curelescu ca odata-si schimba ID-ul si mai baga la interval 2-3 letopisețe cu iz antiamerican.

        • Bai Floricele pe Campii care nu poti sa-ti dai demisia de grija altora, comentariul tau demonstreaza o data in puls, daca mai era nevoie, ca esti foarte perspicac. Paaaaa

          • Grisule, nu/i lua in sesma. “Bre” si “mata” e tot ce poate, relax. N-ai sa vezi ceva mai iq-rusit

      • Prefer sa cant la masa parastasului economiei romanesti, pana una-alta. Cu deosebit respect, un pro-american convins, dar inca nu definitiv (doar pe alocuri). Sal

        P.S. Am zis ca e bine cu americanii dar atunci cand guvernul american l-a trimis pe emisarul Philip Gordon si a trantit referendumul de demitere a Chiorului, atunci nu ne-a mai convenit. De asemenea, ne place cu americanii, cu inaltele valori ale democratiei, cu chestii, dar cu anticoruptia neamului mult trambitata si aplaudata de administratorii UE de la Bruxelles ai americanilor, atunci iar nu ne convine, ca sunt abuzuri in justitie si ca mai bine ne-am ocupa de reconstructie economica, de relansare si povesti decat sa stam numai pe circ cu anticoruptie si cu comedii.

        De aceea am inteles ca este bine sa fim cu americanii, ca este singura varianta valabila pentru ca altfel ne mancau rosii, rusii, chinezii si coreenii.

        PS. Elvetia nu este nici stat membru UE si nici NATO, si iata cat de rau le-a mers si le merge daca nu iau mai “protejat” americanii. E vai de mama lor, vede toata lumea! Asa ca mai bine eram si noi ca elvetienii, neutri si am fi luptat pana la capat pentru neutralitate. Mai bine ne vedeam de economia, de tara si de viata noastra.

        Am ferma convingere ca fiecare intelege ce vrea si ca majoritatea raman la propriile convingeri, cum imi spuneam mie un prieten ca el are “convingeri proprii”. Asa incat, va doresc tuturor f multa sanatate.

        • SA COMPARI ROMANIA CU ELVETIA CAND NOI LA MARGINEA EUROPEI AM FOST CALARITI SUTE DE ANI DE RUSI+TURCI +AUSTROUNGARI SI ALTI MIGRATORI ESTE O ABERATIE .
          Nici rusii si nici americanii nu ne doresc binele doarece colonialismul britanic , francez, rus , american … etc nu doreste decat sa extraga resurse din colonii iar Romania este astazi prada de razboi a inteligence-ului american – lobbyst si traficant de influenta din ambasade controleaza Justitia si Economia prin interpusi fanarioti precum au fost Basescu , Coldea , Kovesi , Maior , Ponta , Macovei , Stanciu …si alti “dregatori”

  5. Eu zic ca SUA si cu serviciile secrete romanesti care conduc tara noastra cu mana de fier pe fata, ar trebui sa instituie la nivelul UE McCharty-ismul din anii ’60, ca sa fie siguri ca pot lupta anticoruptie cu toate fortele raului si cu comunistii care le ataca principiile si inaltele valori democratice cu ajutorul carora ne-au furat pe fata referendumul de demitere a Chiorului din anul 2012 si cu ajutorul caror valori au incercat sa fure si alegerile prezidentiale din Austria cu “voturile prin corespondenta”, numai ca la Habsburgii aia nu le-a mers. Acum tocmai ce se pregateste aceasta tactica de doi lei pentru alegerile parlamentare din noiembrie din tara noastra (tiganie). O fi bine si cu americanii astia, cu inaltele lor valori democratice si vrajeli, sau ne era mai bine sa fim independenti, asa cum este si Elvetia care nu este nici stat membru UE, si nici NATO, si ia uite ce rau le merge economic si de toate!!

    P.S. Tocmai ce am vazut pe facebook ca a reinceput o campanie cu “ROMANE, HAI SA NE LUAM TARA INAPOI!”. Pai iar? Sau este sunetul de trambita a serviciilor de fapt, ca le recunosti sloganurile ingineresti de la mii de kilometri distanta, deja nu iti mai trebuie translator. Iar ne fac astia la urne voturile noastre de palmasi in noiembrie? Iar o sa votam degeaba, ca securistii astia patrioti din servicii sustinuti de marii democrati ai planetei cu inaltele lor valori iar o sa ne smechereasca voturile ca sa le iasa dreapta europeana intarita si in coltul asta de UE numit tiganie? Hai pa, ca deja m-am plictisit de moarte cu toate povestile astea de doi lei. Patriotii neamului… Locuri de munca si case pentru tineri, sa poata si oamenii sa isi inceapa viata, ca nu s-au nascut doar ca sa stea s-astepte si sa se uite pe pereti! Lasati oamenii sa traiasca! Apel national catre nimeni, ca matale se stie ce convingeri ai, total nesalvatoare! Pa

  6. Erdogan prin tot ceea ce face in aceste zile, arunca la cosul de gunoi al istoriei mostenirea lasata de intemeietorul Turiciei moderne, Ataturk. Pana acum cativa ani daca intr-o discutie cu privire la Turcia nu aminteai de Ataturk sau nu aveai, turc fiind, un portret al tatalui Turciei moderne pe perete nu erai turc. Este ca si cum noi romanii l-am arunca la gunoiul istoriei pe Nicolae Balcescu sau pe poetul national Mihai Eminescu.
    Am citit si citesc ca Rusia este aliatul Turciei. Nimic mai fals. Aceste doua puteri din regiune nu vor fi aliati niciodata. Momentan este o destindere mai ales dupa momentul foarte tensionat dupa doborarea avionului, intamplarea este proaspata si rusii nu uita. Deocamdata ratiunile sunt doar economice si regionale.Rusiaq nu vrea sa aiba la granitele ei un stat islamic puternic. Gulen este doar marota lui Erdogan. Pentru a putea sa-si puna in aplicare planul diabolic, trebuie decapitata armata iar, toti opozantii redusi la tacere.
    Aici nu este vina Rusiei, este numai vina SUA, nu a lui Obama, el este doar varful acebergului, ci a strategilor care au trasat strategia pe termen mediu cat se poate de defectuoasa. In adancul sufletului de mare sultan, Erdogan islamistul n-a putut ierta “primavara araba”, un mare dezastru al politicii externe de la Washington. UE prin infatuarea sa nu a putut prevedea dezastrul care avea sa se abata si asupra Europei prin mitratia a milioane de oameni in marea lor majoritate combatanti islamisti care la un semn vor actiona si vor paraliza “Batranul continent”.

  7. Aici ai cam zbarlit-o. Tu nu stii care este situatia in Turcia, asa ca hai sa nu ne mai dam cu parerea aiurea-n codru, nu de alta, dar riscam sa parem patetici.

  8. fotografia este de milioane, spune mai mult d.p.d.v. al analizei decât o mie de cuvinte; nu știu de ce dar iubesc această foto…îmi dă iluzii…

    • Pai da. Erdogan zice “cu mainile astea doua imi fac lovitura de stat noua” si Hussein Barak spune “geee, mi-a ramas intre dinti curcan de la Thanksgiving”
      Eh. Par ca se rugau, dupa pozitia mainilor presedintelui turc.

Leave a Reply to 7.4Cancel reply