Romania este o tara care se confrunta cu probleme serioase, cele mai evidente fiind de natura energetica. Urmeaza indeaproape cele de natura economica, medicala. Si nu in ultimul rand uriasele provocari securitare dinspre Est.
In tot acest context, cei care au mintea ocupata incearca, mai bine sau mai putin bine, sa gaseasca solutii. Unele mai bune, altele mai proaste. Dar incearca. Avem la Palatul Victoria un cabinet care din punct de vedere al angajamentului pentru munca, e 10 clase peste cabinetele anterioare. Unele rezultate inca se lasa asteptate, dar efortul e vizibil.
In acelasi context, cei care au mintea odihnita, ramasa undeva pe sub bradul de sarbatori, incearca si reusesc sa adauge o criza politica sirului destul de lung de crize amintite anterior. Este, practic, tot ce lipsea acum Romaniei. Un festival de “ba pe-a ma-tii” peste gardul politic, de la unii la altii, cu discursuri de Farfuridi la televizor si Catavencu pe Facebook.
Mintile odihnite au ca tinta predilecta cealalta tabara si distrugerea guvernarii. Zilnic vad doar peste gard. Ei nu vad incompetenta din propria ograda, n-au intalniri si evaluari zilnice sa-si recunoasca uscaturile din padurea guvernamentala. Nu, ei au o problema cu ceilalti. Periodic.
Daca s-a stabilit ca e un guvern de coalitie si fiecare partid isi face propria evaluare a oamenilor sai din Guvern, Parlament si alte structuri de putere, de ce vin specialistii batului prin gard sa faca pe dos?
Primul val de prostie politica incomensurabila pe 2022 are o cauza vizibila. Miscarea unor lideri personali si institutionali ai statului roman precum placile tectonice din zona seismica Vrancea. Adica, odata la cativa ani, ceva semnificativ. Restul, banalitati pe seismograful politic, liniste asurzitoare, privire blanda, atitudine mioritica, sa contemplam mediul si problemele sale.
Pas cu pas, Romania e prada unei debandade generate de persoane fizice si juridice lasate precum cainele din fata supermarketului. In lipsa stapanului, latra disperat la orice iese in cale si se uita disperat inauntru, sa vada cand iese cel care tine lesa. Toti se uita cand trec pe langa el, unii speriati, altii mirati intreband : ce caine frumos, dar n-are stapan?!
Senzatia multora este ca Romania e sat fara caini. N-are un drive puternic, nu e condusa cu fermitate democratica, e prada unor extremisti care vor sa o transforme intr-un balamuc traditional, pare o minge de golf zburata cu tot cu crosa, spre gaura finala.
Exercitarea autoritatii a incetat pentru cei care sunt chemati, alesi si numiti sa o faca.
Traiesc parca in lumea lor, diferita de a noastra, incapabili sa inteleaga ca e nevoie de niste decizii mai ferme, de o prezenta publica permanenta, de intervenit atunci cand lucrurile o iau razna, de comunicat zi de zi unui public apasat de griji, probleme si nevoi si sufocat de manipulare conspirationista fara precedent.
