„Domnu Radu, văd că ziceţi acolo la televizor în fiecare zi ceva despre nemernicii ăştia care ne-au adus în sărăcie şi disperare, dar văd că nu se întâmplă nimic. Spuneţi bine, uneori trebuie să daţi mai tare în ei că nu ştiţi ce viaţă grea avem. Dar scăpaţi-ne de ei, că vorbim în fiecare zi şi nimic.” Acest mesaj tip îl primesc în fiecare zi aproape, în diferite forme de comunicare. Îmi spun oameni pe stradă sau la piaţă, printr-un spital atunci când ajung în această vale a plângerii financiare numită sistemul de sănătate, în email-uri ori pe facebook sau blog. Din sutele de mesaje ce vin săptâmânal, peste 70 la sută au conţinutul redat mai sus. Evident, diferă modul de exprimare, limbajul, gradul de cultură. Dar esenţa asta este.
Îmi dau seama că majoritatea oamenilor cară în spinare o disperare fără precedent. Au probleme de sănătate, ei şi copiii lor, cu locurile de muncă, sunt apăsaţi de presiunea infernală a împărţirii câtorva sute de lei noi pe o lună întreagă pe întreţinere, medicamente, utilităţi de existenţă minimală. E sport extrem ce fac mulţi dintre ei. Unii rezistă fizic, alţii cedează. Dar cei mai mulţi dintre ei sunt profund afectaţi psihic. Sunt demoralizaţi şi deprimaţi în forme atât de grave, încât situaţia este realmente dramatică. Există cu siguranţă şi câteva procente de fericiţi ai sorţii, care-şi pot permite un trai decent. Numărul acestora scade însă dramatic în (de)favoarea îngroşării păturii sărace şi abrutizate de lipsuri. Constat cu dramatism că pe fondul acestei stări, încă un val de criză şi mai puternică ar putea înmulţi gesturile disperate şi groapa în care ne afundăm.
Oamenii cei mai apăsaţi nu sunt supăraţi atât pe criza economică şi efectele acesteia. Ceea ce-i disperă este nepriceperea gravă, cinismul şi lipsa oricărui bun simţ naţional din partea actualei puteri. Figurile principale din instituţiile statului ridică tensiunea majorităţii. Se amplifică exponenţial reacţiile necontrolate, înjurăturile de-a dreptul şi vorbele necontrolate în spaţiile publice. Oamenilor le poţi pretinde minimă decenţă, dar n-ai cum să le temperezi revolta. Argumentele sunt corecte şi nervozitatea lor perfect justificată. Cu peste 70 la sută din populaţie enorm de nemulţumită, decontul se apropie şi va fi cu siguranţă dramatic. Înţeleg de ce puterea de azi face mari eforturi, aproape disperate, să măsluiască intenţia de schimbare solidă care domină societatea românească. Mulţi dintre ei vor fredona melodia ad-hoc: „Drumurile noastre toate/ La Jilava duc deodată”.
Golănia regionalizării şi hoţia prelungirii abuzive a mandatului aleşilor locali prin amânarea localelor sunt doar două din faptele penale pe care actuala putere vrea să le săvârşească. În legătură cu prima chestiune, există deja decizii definitive ale justiţiei prin care Guvernul Boc a fost înfrânt şi există obligaţia susţinerii unui referendum în judeţele Vrancea şi Constanţa. Din păcate nici unul din oamenii importanţi ai opoziţiei n-a ştiut să marcheze această victorie importantă, a justiţiei împotriva mafiei politice. Opoziţia unită sub sigla USL, deşi are 60 la sută în sondaje, nu marchează deloc la capitolul comunicare cu electoratul revoltat şi dornic de schimbare.
Oamenii simt asta şi cei 70 la sută de care vorbeam spun în egală măsură că nu mai vor să-i voteze pe actualii guvernanţi, dar nu-şi regăsesc mari speranţe în opoziţie. Asta nu e vina nimănui, decât a politicienilor extrem de comozi şi total lipsiţi de viziune ai USL. Acest uriaş conglomerat va câştiga cu siguranţă alegerile doar din cauza scârbei nemărginite provocată de Băsescu şi gaşca lui. Ei vor pierde pentru mulţi ani şi greu vor mai putea reveni, dat fiind răul făcut cu bună ştiinţă pe fondul aroganţei incompetentului clasic.
Mai sunt 8 luni pâna la alegerile locale şi 12 luni până la cele parlamentare. Timpul este foarte scurt. Dacă USL nu se mobilizează să-şi cupleze forţa politică uriaşă cu nemulţumirea maselor în special prin comunicare solidă – nu prin muţenie şi absenţă publică – să nu se mire de surprize de proporţii ca în 2009. Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă.
