RARINCAGATE – Jurnalul national : “DNA vrea sa o distruga pe Rarinca”

Jurnalul national scrie ca rechizitoriul prin care Mariana Rarinca a fost trimisă în judecată pentru „şantajarea” preşedintelui ÎCCJ, Livia Stanciu, desfiinţat de Curtea de Apel Bucureşti, reprezintă un act de execuţie din mai multe direcţii, instrumentat de către DNA.

Conştienţi de faptul că acuzaţiile de şantaj reţinute în acest act de acuzare sunt extrem de subţiri, cei doi procurori care au hăituit-o pe Mariana Rarinca şi-au permis să pună în aplicare două planuri prin care să o distrugă pe fosta angajată a soţului şefei judecătorilor din România. Pe lângă infracţiunea inventată de şantaj, cei doi anchetatori au disjuns din dosar o altă cauză privind presupuse infracţiuni de fals în înscrisuri, pe care au declinat-o către Parchetul Judecătoriei Galaţi. Scopul urmărit de procurori a fost, de la bun început, acela de a justifica menţionarea sumei de 20.000 de euro pe care au reţinut-o în sarcina Marianei Rarinca în dosarul de şantaj, cu toate că nu a existat nicio probă că femeia i-a cerut vreodată Liviei Stanciu să-i plătească această sumă.

Inconsistenţa „probelor” fabricate de procurorii Carmen Damian şi Iulian Păncescu pentru a demonstra că Mariana Rarinca a şantajat-o pe Livia Stanciu era evidentă chiar şi pentru aceşti doi angajaţi ai DNA. Cu toate acestea, cei în cauză au întocmit rechizitoriul, au trimis-o pe Mariana Rarinca în judecată şi, în pofida realităţii, au cerut condamnarea acesteia la închisoare cu executare. Însă DNA nu s-a limitat doar la fabricarea unui singur dosar pe numele Marianei Rarinca, ci la două.

Fals în înscrisuri, al doilea dosar fabricat pentru „dușman”

Suma de 20.000 de euro pare a fi miza procurorilor. Această sumă este repetată, în mod obsesiv, în cuprinsul rechizitoriului prin care Mariana Rarinca a fost trimisă în judecată pentru şantaj la adresa Liviei Stanciu. Deşi nu există nici cea mai mică probă în acest sens, în afară de declaraţia Liviei Stanciu, nesusţinută de alte dovezi, anchetatorii din subordinea lui Kovesi nu s-au sfiit să prezinte judecătorilor acest fapt ca fiind unul dovedit. Alegaţiile procurorilor au fost desfiinţate, însă, de judecătorii Curţii de Apel Bucureşti, care au achitat-o definitiv pe Mariana Rarinca, constatând că fapta nu există.

La data de 9 octombrie 2014, procurorii DNA au pus în executare trei mandate de percheziţie emise cu o zi înainte. Una din aceste percheziţii a avut loc la locuinţa Marianei Rarinca, din Galaţi, anchetatorii căutând cu disperare orice probă, indiciu sau înscris care să conducă la incriminarea acesteia. Procurorii au ridicat, printre altele, două înscrisuri reprezentând două antecontracte de vânzare-cumpărare a unui imobil din Galaţi şi o încheiere a Secţiei Civile a Judecătoriei Galaţi. Este vorba, spun anchetatorii în rechizitoriu, de „antecontract de vânzare-cumpărare din data de 11.11.2009, încheiat între Rarinca Mariana şi Moise Dumitru” şi de „două variante ale aceluiaşi antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între Rarinca Mariana şi Moise Dumitru la 5.07.2010”.

În baza acestor înscrisuri, cei doi procurori puşi, practic, să o distrugă pe Mariana Rarinca au dispus împotriva acesteia începerea urmăririi penale pentru trei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi pentru o infracţiune de participaţie improprie la abuz în serviciu.

Miza – justificarea menţionării sumei respective

Modul în care procurorii au construit aceste acuzaţii demonstrează nu numai faptul că au acţionat la ordin, dar şi reaua-credinţă în instrumentarea cauzei. Ei şi-au dezvoltat argumentaţia pe baza unei hotărâri judecătoreşti supuse unei căi extraordinare de atac, aflată în prezent pe rolul instanțelor de judecată. Carmen Damian şi Iulian Păncescu fac referire la Sentinţa Civilă nr. 5096 din 19 mai 2014 a Judecătoriei Galaţi, din care rezultă că Mariana Rarinca a formulat o cerere de chemare în judecată, solicitând rezilierea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Moise Dumitru şi obligarea acestuia la plata sumei de… 20.000 de euro. Suma era compusă din 10.000 de euro, achitată de Mariana Rarinca în temeiul promisiunii de vânzare-cumpărare a unui imobil, şi alţi 10.000 de euro reprezentând penalitatea la care s-a obligat promitentul vânzător Moise Dumitru în temeiul aceluiaşi contract.

Mariana Rarinca a depus la dosar antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în 5 iulie 2010, în două variante, diferite în ceea ce priveşte data până la care contractul de vânzare-cumpărare trebuia încheiat, susţinând că Moise Dumitru a semnat cele două înscrisuri la interval de o lună între ele.

Mariana Rarinca a pierdut, la fond, procesul cu Moise Dumitru la data de 19 mai 2014. Însă exista calea recursului, pe care Mariana Rarinca şi-a exercitat-o. La momentul la care procurorii au pus-o sub acuzare în acest dosar, procesul civil nu era încă finalizat.
Căutând neapărat să o înfunde pe Rarinca pentru că şi-a permis să-i ceară Liviei Stanciu să îşi achite datoriile restante, procurorii DNA susţin că, „cu toate acestea, ca urmare a percheziţiei domiciliare la locuința inculpatei, a fost identificată o a treia variantă a aceluiaşi antecontract, datată 11.11.2009, iar din cuprinsul acesteia rezultă că Moise Dumitru a primit suma de 10.000 de euro la 11.11.2009”. Documentul în cauză nu reprezintă, în fapt, nicio probă, însă procurorii au găsit de cuviinţă să menţioneze acest lucru în rechizitoriul prin care au pus-o pe Mariana Rarinca sub acuzare pentru şantajarea preşedintei Înaltei Curţi.

O nouă încercare: Cauza, declinată la Parchetul Judecătoriei Galaţi
Este mai mult decât evident că suma de 20.000 de euro nu are legătură cu Livia Stanciu şi nu ar fi trebuit niciodată să fie menţionată în rechizitoriul întocmit împotriva Marianei Rarinca în dosarul de şantaj. Chiar procurorii care au făcut aceste acuzaţii şi-au dat seama de această realitate, însă nu au ţinut cont de ea. Planul era „repararea reputaţiei” Liviei Stanciu.
Astfel, cei doi anchetatori au disjuns cauza din dosarul de şantaj şi, constatând că „pentru aceste infracţiuni posibil săvârşite de inculpata Mariana Rarinca urmărirea penală nu este completă, iar competenţa de soluţionare revine Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi”, au declinat lucrarea către procurorii gălăţeni. Aici, la Galaţi, orașul de unde provine Livia Stanciu, un astfel de dosar pare mai mult decât evident cum urmează să fie soluţionat de procurori.

Ce dovedeşte expertiza criminalistică

Audiat în procesul civil în legătură cu semnătura sa pe antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de 5 iul ie 2010, Moise Dumitru nu a recunoscut încheierea antecontractului, primirea banilor şi semnarea înscrisurilor din 5 iulie 2010. La dosar, însă, există o expertiză criminalistică din care rezultă că semnăturile sunt ale sale. Potrivit site-ului Lumea Justitiei, luju.ro, Judecătoria Galaţi a solicitat Institutului Naţional de Expertize Criminalistice realizarea unei expertize criminalistice prin care să se stabilească dacă semnătura exprimată în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 5.07.2010 aparţine pârâtului Moise Dumitru.

La data de 20 martie 2014, INEC, prin expertul criminalist autorizat Anca Beleagă, a întocmit raportul de expertiză nr. 115, ale cărui concluzii susţin fără echivoc următoarele: „Semnăturile date pe numele «Moise Dumitru» pe antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 05.07.2010 cu termen limită de plată 15.08.2010 şi pe antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 05.07.2010 cu termen limită de plată 15.09.2010 au fost trasate de titularul acestora, numitul Moise Dumitru”.

Din acest punct de vedere, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fabricată de DNA, declinată Parchetului Galaţi, nu există. Există, însă, determinarea procurorilor DNA de a o vârî în pușcărie, cu orice preţ, pe Mariana Rarinca.

http://jurnalul.ro/stiri/observator/dna-a-fabricat-un-nou-dosar-pentru-rarinca-689426.html