Home Articole Senzationala poveste a drapelului romanesc arborat pe Kilimanjaro

Senzationala poveste a drapelului romanesc arborat pe Kilimanjaro

1868
8
SHARE

O senzationala poveste a escaladarii varfului Kilimanjaro si arborarii drapelului romanesc pe cel mai inalt loc al Africii. MApN si seful SMG au postat  mesajele lor pentru capitanul Armatei Romane Alina Țucă, extraordinarul roman autor al bravului gest !

Postarea sefului SMG gen.lt. Nicolae Ciuca

Militar român, pe acoperișul Africii
“Nu muntele este cel pe care îl cucerim, ci pe noi înșine.”
Edmund Hillary
Acest dicton este cel ce a ghidat-o și pe căpitan Țucă Alina care, prin perseverență și curaj a izbutit să cucerească cel mai înalt vârf al Africii, Kilimanjaro, purtând culorile tricolore pe acoperișul continentului negru.

Felicitări Alina, pentru reușită, pentru promovarea României și Armatei Române!

Îți urez să cucerești și alte culmi și să reprezinți în continuare țara cu mândrie și patriotism!

==========================

Tucadrapel tucaPostarea MApN pe Facebook :

Prima femeie militar din România care cucerește Kilimanjaro!

O emoţionantă experienţă de viaţă ne este împărtăşită în rândurile următoare de căpitanul Alina Tucă, prima femeie militar din Armata României care a reuşit să urce în cel mai înalt punct al Masivului Kilimanjaro.

Alina a reuşit, în dimineaţa zilei de 2 septembrie a.c., la ora 06.15, să arboreze drapelul tricolor al României, îmbrăcată cu tricoul echipei Invictus şi având prins la piept bujorul românesc, pe cea mai înaltă culme a „Acoperişului Africii” – Vârful Uhuru, la 5.895 metri altitudine.

„Este cea mai dificilă şi, recunosc, provocatoare experienţă din viaţa mea. Am satisfacţia, însă, că am reuşit să duc cu bine la capăt visul meu, acela de a urca pe Kilimanjaro şi de a reprezenta, simbolic, România şi grupul Invictus din care fac parte, într-o călătorie pe care nu o voi uita niciodată. Ascensiunea pe munte a durat trei zile, în câteva etape, iar coborârea alte două zile, în două etape. Pe timpul expediţiei au fost diferenţe de temperatură, de la plus 20 grade Celsius la baza muntelui, până la minus 20 în vârf, cu o vegetaţie diferită şi un relief interesant. Cea mai dificilă etapă a fost ultima, de la 4.700 metri până în vârf, la 5.895 metri. Am plecat de la 4.700 la miezul nopţii dintre 1 şi 2 septembrie. Eram un mic grup format din câteva persoane, eu fiind singura româncă, însoţiţi de un ghid local, fără porteri (cărăuşi), care rămăseseră în refugiul de la cota 4.700. Deja, după 4.800 metri, din cauza aerului rarefiat, a frigului, a unui început de ninsoare şi a oboselii acumulate, toţi dădeam semne de epuizare. Personal, am simţit că fiecare celulă din corp îmi strigă „Trebuie să renunţi, abandonează…!” Simţeam atunci o stare de anestezie, de ameţeală cu senzaţie de vomă şi am crezut că acolo îmi vor rămâne sufletul şi corpul… Este o mărturisire pe care nici familiei nu am făcut-o până acum. Eram, însă, prea aproape de punctul final pentru a renunţa, mai aveam doar câteva ore de mers, şi o spun fără a părea că sunt lipsită de modestie, că, strângând din dinţi, cu lacrimi pe obraji, purtând în suflet dorinţa de a învinge a spiritului Invictus, m-am mobilizat pentru a-mi împlini visul. Cred că de ajutor, cel puţin aşa am simţit eu, a fost şi mijirea primilor zori de zi, pentru că până atunci, în întunericul nopţii, am urcat anevoios, cu paşi mărunţi, cu lanterne montate pe cap. Nu vă ascund faptul că am întâlnit pe drum oameni care au fost evacuaţi cu targa datorită epuizării şi abia mai târziu, la coborâre, pentru a nu ne demobiliza, ghidul ne-a spus că rata de abandon pe traseul final este de una din trei persoane. Sunt fericită că mi-am împlinit visul şi că am reuşit să duc şi eu, aşa cum au făcut-o şi alţi români înaintea mea, drapelul tricolor al ţării pe cel mai înalt vârf din Africa. Poate, cândva, voi aduna într-o carte toate aceste amintiri şi experienţe pe care le-am trăit pe Kilimanjaro şi în Africa. Este un alt vis al meu, pe care îmi doresc să-l împlinesc la întoarcerea în ţară, după ce voi încheia misiunea din R.D.Congo”.

Trebuie să adaugăm, la această poveste de viaţă, care ne onorează ca militari şi ca români, că Alina Tucă se află pentru un an de zile în misiunea ONU din R.D. Congo, fiind prima femeie ofiţer român care participă ca observator militar în această ţară, aşa cum scriam într-o postare din luna august: https://www.facebook.com/mapn.ro/posts/595855387220382?pnref=story

În cele câteva zile de concediu de recuperare din timpul misiunii, căpitanul Tucă a ales să parcurgă acest interesant traseu pe Masivul Kilimanjaro, ca o şansă şi, totodată, ca un inedit cadou de ziua ei de naştere, 2 septembrie, care, printr-o fericită coincidenţă, a marcat şi ziua când a atins vârful de 5.895 metri.

La mulţi ani, Alina, şi mult succes în misiunea ONU în care ne reprezinţi!

8 COMMENTS

  1. Dnule Tudor off topic:

    Pe siteul a3 este o greseala: emisiunea “In gura presei” este trecuta la 23.15. In orice zi intre duminica si joi daca vreti sa vedeti aceasta emisiune ea nu exista la aceasta ora. Ce se intampla? daca e la alta ora va rog sa o afisati sa o vedem si noi. E la 12, 1 noaptea? Cine face grila de programe nu poate remedia treaba asta?
    Pentru ca daca tot vorbim de solidaritate de ce nu cedati fiecare din colegii lui Badea cate 5 minute pentru ca si colegul dvs al tuturor Mircea Badea sa aiba si el o emisiune la data afisata pe siteul a3. E asa greu?

    • El intra pe pasa cu Sinteza zilei pe la 23,15 sau uneori mai tarziu, functie de subiecteke emisiunii lui Mihai Gadea. ora reper ramane insa 23,15

      • Pai n-ar trebui ca Mihai sa le controleze pe subiecte si nu invers? Ale naibii subiecte sunt invidioase pe Mircea si nu-l lasa…ce se mai intind subiectele alea si se intind si se intind …parca aud pe la 23:30…”Mai are cineva o intrebare?” Si-atunci se mai trezeste din somn Ciuvica cu spatele intepenit, sau Busoi mai recita o poezie PDL-ista sau Calimente Mihaitza mai ingana ceva…

    • Pe Kilimanjaro a fost un fleac! Cand l-or pune pe primaria din Sfantu Gheorghe sa scrieti.

      Totusi… felicitari Alinei pentru curaj si determinare (ca sa nu fiu un roman carcotas ci doar nationalist. )

  2. Tocmai ce ne-am intors dintr-o escalada de munte, aici prin Europa si mare pacat ca n-am avut ocazia sa arboram drapelul Romaniei, nu ca n-ar fi fost altii inaintea noastra, gestul conta iar, ideea ne-a venit tocmai cand eram sus.
    Adresez capitanului Alina Tuca felicitari pentru izbanda sa, multa sanatate, La Multi Ani si la cat mai inalte izbanizi.

Leave a Reply