In fiecare an, surprind luna plina cu aparatul meu foto. Anul acesta s-a intamplat ceva cu totul special chiar de solstițiul de vară.
Solstiţiul de vară din 2016, 21 iunie, debutul verii astronomice, coincide pentru prima dată în ultimii 50 de ani cu fenomenul de Lună Plină. Pentru prima dată după 1967, în ziua cea mai lungă a anului a fost Lună Plină. Astronomii o numesc “Luna Căpşună”, deoarece astrul a avut avea culoarea fructului.
Sper sa va placa.
——————————
La data de 21 iunie, la ora 13 h 01 m, longitudinea astronomică a Soarelui este de 90 grade, aflându-se la 23 grade și 27 minute distanța unghiulară nord față de ecuatorul ceresc, el descriind mișcarea diurnă pe un cerc paralel cu ecuatorul, numit tropicul racului.
Este momentul solstițiului de vară, ce marchează începutul verii astronomice, la această dată fiind cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte ale anului. În emisfera nordică, solstițiul de vară este datat în jurul datei de 21 iunie; respectiv, în emisfera sudică, același solstițiu este plasat temporal în jurul datei de 21 decembrie. Similar cu “antinomia” echinoxurilor de la începutul primăverii, simultan cu existența unui solstițiu într-una din cele două emisfere ale Terrei, solstițiul “opus” (începutul iernii astronomice) marchează cealaltă emisferă (sudică).
Denumirea de solstițiu (“Soarele stă”) este dată de faptul că, la data respectivă, are loc schimbarea gradientului mișcării Soarelui în raport cu declinațiile acestuia. Crepusculul are durata maximă din an, iar la latitudinile ridicate, crepusculul se prelungește toată noaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor “nopți albe”.
Solstițiul reprezintă cele două momente ale anului când Soarele se află la cea mai mare sau la cea mai mică înălțime față de ecuator. Pământul execută atât o mișcare anuală de revoluție în jurul Soarelui, cât și o mișcare diurnă de rotație în jurul axei polilor tereștri. Axa polilor Pământului nu este constant perpendiculară pe planul orbitei Pământului. Datorită acestui fenomen, cele două emisfere terestre sunt iluminate de Soare inegal în decurs de un an, fapt ce generează la latitudinile medii inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor, scrie Agerpres.
După momentul solstițiului de vară, durata zilei începe să scadă, iar a nopții să crească, timp de 6 luni, până la 21 decembrie, momentul solstițiului de iarnă. În emisfera sudică a Pământului, fenomenul se derulează în sens invers.
